Vreau să-ți iau un cadou rarisim

Nu mi-e deloc la-ndemână facerea de daruri pentru că mă gândesc întotdeauna la omul pentru care iau cadoul: să-l bucure, să i se potrivească, ba chiar şi să-i folosească, într-un sens ori în altul. Iar asta ia timp, adună controverse, cere soluţii. Ăsta-i motivul pentru care, de obicei, m-apuc gospodăreşte de căutat cadoul cel mai potrivit cam cu o lună înainte, dacă nu chiar o lună şi jumătate. Şi mai am un defect în materie: dacă ţi-am luat cadoul, n-aştept până la ocazia pentru care ţi l-am cumpărat, nu. Te caut şi ţi-l dau maximum a doua zi după ce l-am decis, adică făcut sau luat. Nu-l pot ţine la mine ştiind că este al tău; parcă nu se cade.

Dar acum vorbim despre darurile pe care le cumpărăm pentru sărbătorile care vin. Şi care, secretul darului care-şi împlineşte menirea, trebuie înainte de toate să ne placă nouă pentru a-i putea bucura pe destinatari.

Şi fiindcă există-n Bucureşti excepţională parfumerie de nişă, m-am gândit să ne oprim asupra câtorva case de parfumuri care au decis să creeze de sărbători ediţii limitate ale fragranţelor pentru care şi-au câştigat notorietatea, ambalate în nişte spectaculoase casete, care mai de care mai elaborate estetic şi dătătoare de emoţie.

Fie că se numesc Amouage – celebra casă de parfumerie a familiei regale din Oman –, Lorenzo Villoresi, Jules et Mad, XerJoff, MDCI, Annick Goutal, Puredistance, Heeley, Miller Harris ori Mark Buxton, parfumurile pe care le găsiţi în oricare dintre magazinele Elysée, fie în Lahovari, fie la Marriott ori pe Calea Victoriei, vă vor ţine lângă ele mult, foarte mult, pentru că nu te poţi despărţi niciodată lesne de ceea ce simţi de la prima vedere că te povesteşte mai limpede şi poate chiar mai bine decât ai putea-o face tu însuţi. Da, da, exact asta voiam să spun: nu veţi pleca de-acolo cu un singur cadou, cel pentru altcineva.

Asta ar fi peste puterile omeneşti.