Adolescent actual, ori veșnic adolescent. Importanţa activării resurselor interioare

Felul în care un adolescent înțelege și își însușește realitatea înconjurătoare îi determină viitorul. Astfel că nu e suficient să se “limiteze” doar la părerile părinților, prietenilor, profesorilor sau cele vehiculate în mass-media. Este nevoie, de asemenea, de o bună funcționare a resurselor interioare.

În regimul vieții sociale, cel puțin teoretic, tinerii pot ajunge să funcționeze bine biologic. Dacă ar avea un ritual de odihnă! Și, de asemenea, un ritual de folosire a tehnologiei și al distracției.

Mai mult decât atât, vorbim și despre acumulatorii interni de energie ai tinerilor. Care stochează și generează resurse în corpul și mintea unui tânăr. “O bună funcționare a acestor acumulatori trebuie direcționată din partea adulților. Care, la rândul lor, trebuie să fie exemple personale pentru tineri. Adolescenții, care se vor odihni fizic, emoțional și mental, și vor avea un program constant cu activitățile zilnice, au șanse mai mari. Pentru a genera noi resurse interioare în viitor. Odihna fizică se face prin relaxare musculară, cea emoțională prin acceptare și determinare, iar cea mentală prin natură”, spune psihologul Alexandru Pleșea. Desigur, toate acestea reprezintă un efort. Care are nevoie, după cum spune psihologul, de ghidajul părinților sau al celor care conduc tinerii prin viață.

Vorbim și despre libertate

Este esențial că adolescenții să înțeleagă care este importanța deciziilor pe care le iau, precum și impactul acestora în timp. Sună “ca la manual“, dar este un lucru la care trebuie să fim atenţi.

Specialistul afirmă că până și modul în care adolescenții au înțeles conceptul de libertate poate afecta buna lor dezvoltare şi poate perturba echilibrul psihologic de care au nevoie.

“Libertatea nu înseamnă să faci ce ceea ce vrei, ci înseamnă în primul rând ordinea firească a lucrurilor. Înseamnă autodisciplină. Tânărul nu poate trăi doar prin ceea ce îi place, deoarece acest stil de viața îi poate genera un dezechilibru major în dezvoltarea lui. Adesea părinții gândesc că libertatea e o formă de manifestare individuală pentru ca adolescentul să acumuleze experiențe tot mai diverse și mai vaste. Dar în același timp îi asistă în așa-zisa <libertate controlată>. Acumularea de experiențe implică totuși ca tânărul să nu aibă întotdeauna parte de ajutor din partea adulților. Ci să fie expus unei direcții clare. Iar îndeplinirea task-urilor să conducă la completarea discernământului individual”, mai e de părere Alexandru Pleșea. Iar păstrarea și dezvoltarea resurselor interioare poate asigura acea tinerețe a spiritului și, de ce nu, a trupului, care poate fi “dusă“ până la vârste înaintate.

De ce să nu recunoaștem, în cele de mai sus probabil se recunosc și…veșnicii adolescenți…Oricum ar fi, orice schimbare importantă presupune ieșirea din zona de confort. Pentru toată lumea – actual adolescent, ori adolescent perpetuu…

Generația “fulgi de nea”

Ca să aducem puțin în discuție și multdisputatul conflict între generații, în volumul intitulat „I find that offensive!“, scriitoarea britanică Claire Fox identifică o subdiviziune a generaţiei Y, pe care o numeşte „generaţia fulgilor de nea“. Adică tinerii care sunt extrem de sensibili faţă de punctele de vedere care le dau lumea peste cap. Și au o putere şi dorinţă de a da soluţii extrem de mici.

Mirela Horumba, liderul anului 2017 în parenting, a explicat într-un interviu acordat Revistei CARIERE, că “fulgii de nea” sunt crescuţi sub un clopot de sticlă de părinţii lor.

“Noi, adulţii, avem nevoie să învăţăm să facem un pas în spate, să le dăm spaţiu de învăţare şi de creştere emoţională. Este important să înţelegem că munca noastră de părinţi e să-i ajutăm să înveţe să facă lucruri ei pentru ei, nu să facem noi pentru ei. Este singura cale prin care copilul capătă expertiză şi sentimentul că poate. Pentru a fi mai explicită, vin cu un exemplu concret: merg cu copilul la medic şi îmi spune că are nevoie să îşi crească tonusul muscular al braţelor şi pentru asta este nevoie să meargă de două ori pe săptămână la sală. Ceea ce facem noi, părinţii, acum, se rezumă la faptul că mergem împreună la sală, însă eu, adultul, îmi lucrez muşchii braţelor , pentru că el a zis că e prea greu, sperând că el va beneficia de aceste rezultate. Niciodată nu se va întâmpla asta, oricât de mult ne dorim noi ca parinți”, explică psihologul Mirela Horumba.