Andrei Lasc: În perioade tulburi, mă retrag și reflectez la cine sunt eu

Gândindu-mă la vremurile în care trăim, pline de provocări de tot felul, mi-au venit în minte următoarele întrebări: În vremuri tulburi, cum iți păstrezi busola interioară racordată la resursele tale? Cu alte cuvinte, cum navighezi prin ape tulburi și cum îți păstrezi cursul?

Am pus aceste întrebări unor români cu expertize și background-uri diverse. Al doilea invitat al acestei serii este Andrei Lasc, freelancer, designer și autorul jurnalului de călătorie 07:07 – Cu sufletul în est.

”E februarie 2017, Andrei iese dintr-o relație în care s-a pierdut și pleacă într-un Silent Retreat în Asia, fără bilet de întoarcere. Nimic nu merge cum a plănuit, iar asta îl forțează să fie mai om, cu el însuși și cu alții. Descoperă plantații de ceai, doarme acasă la indieni, se întâlnește cu porci mistreți și rechini. Călătorind singur, învață să-și calmeze mintea și să stea cu propriile frici. Așa ajunge să cunoască o femeie. Descoperă tu cum ajunge din Thailanda în Bali, din India în Nepal și înapoi în India” – este descrierea cărții.

Pe mine, 07:07 – Cu sufletul în est m-a făcut să trec printr-o mulțime de stări. Am empatizat, am reflectat, am interiorizat, am retrăit, am avut momente de a-ha, mi s-a strâns stomacul, mi s-a lărgit inima, m-am bucurat, m-am informat, m-am inspirat, m-am relaxat, m-am detașat, am stat mai bine cu mine și cu alții. A fost o călătorie către mine, prin experiențele lui.

Tocmai de aceea am vrut să aflu răspunsul lui Andrei Lasc la întrebările de la începutul articolului. Iată ce ne-a împărtășit:

În perioade tulburi, mă întorc la mine. Într-un fel, dacă e tulbure afară, înseamnă că e tulbure și în lumea mea interioară. Cum în ultima vreme totul pare că se polarizează, ce fac e să mă uit la mine și la lucrurile în care cred. Și, în loc să le cimentez, le chestionez. De exemplu, mă întreb dacă fac cuiva rău fiind blând sau autentic. Primul instinct e să zic că nu, dar stau cu întrebarea un pic și o întorc pe toate părțile.

În Silent Retreat (și apoi pe parcursul cărții), m-am tot întâlnit cu ideea că totul are un preț. Și nu mă refer la cât de ușor suntem de corupt, ci la faptul că fiecare decizie luată are un preț. A alege ceva înseamnă a discrimina altceva. Dacă sunt foarte autentic înseamnă că aleg să zic unor străini lucruri personale și „plătesc” pentru asta prin expunere.

În perioade tulburi, mă retrag și reflectez la cine sunt eu. Pentru că cel mai ușor ar fi să aleg o tabără și să pregătesc pumnii sau cuvintele pentru atac. Dar, mergând prin Asia am văzut că ei îmbrățișează ambivalența. Ei cred mai degrabă că nimic nu e în totalitate bun sau în totalitate rău. Că un crocodil e în același timp un ucigaș violent și un părinte ocrotitor care doar își hrănește puii flămânzi.

În vremuri tulburi prefer să mă uit la ceea ce Jung numește Umbră. Să mă uit la fricile, la sensibilitățile, la discriminarea din mine și să accept că mereu o să am de îndreptat lucruri la mine, deci mereu vor fi lucruri de îndreptat și în lume. Asta nu înseamnă că accept abuzuri sau nedreptăți, ci, atunci când le arăt cu degetul, îmi amintesc că nu am dreptate absolută. Cum spuneam mai sus, pentru fiecare acțiune există un preț, iar fiecare are nota lui de plată, oricât ne-am eschiva.

E ușor să ridic un zid în jurul meu și să dau „badge de acces” doar oamenilor cu păreri similare. Ăsta e unul din motivele pentru care, atunci când călătoresc, merg în zone rurale și stau cu localnicii. Vreau să văd cum e să dormi pe jos sau să mănânci cu mâna la un colț de stradă. Nu pentru că aș vrea să fac asta pentru tot restul vieții, ci ca să-mi amintesc că normalul meu nu e general valabil. Și adevărul meu nu e adevărul tuturor. Și nici n-ar trebui să fie. Iar când cineva vrea să-și impună adevărul, apa se tulbură și apar umbre la suprafață. Ce moment bun să ne ocupăm de umbre…

Sursa foto: Arhivă personală/Andrei Lasc

Vezi și:

• Mihai Toader-Pasti: Pentru mine, fericirea și liniștea sunt un obiectiv. Nu vin într-un mod miraculos
• Daniel David: E important să ne stabilim un set de valori care să ne coloreze viața

Citește continuarea seriei, zilele următoare, pe www.revistacariere.ro.