Asociațiile țărănești sau cum ferești satul de industrializare!

În 2008, observând că majoritatea țăranilor din România (4,7 milioane de producători de subzistență și semisubzistență) nu sunt consultați cu privire la noua Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene și implementarea ei în România, mai multe familii de țărani și activiști pentru agroecologie din județele Sibiu, Mureș și Cluj au pus fundația unei asociații create de țărani, pentru țărani, cu scopul principal de a interpreta efectele Politicii Agricole Comune asupra societății țărănești și dezvoltarea rurală sustenabilă. Cu alte cuvinte, Eco Ruralis, din care fac parte acum țărani din întreaga țară.

În câțiva ani, asociația a dezvoltat două campanii naționale: „Dreptul la pământ” și „Dreptul la semințe” și a alocat mult timp pentru a-și crește baza de membri. De la cinci membri fondatori în 2009, în prezent a ajuns la mai mult de 3.000 membri, având oameni din fiecare județ al țării. „Eco Ruralis nu percepe taxă de membru, apartenența la asociație fiind una gratuită și bazată doar pe viziunea comună împărtășită”, explică Attila Szocs, tânăr țăran și coordonator al campaniei „Dreptul la pământ“.
Attila Szocs este inginer de mediu (în agricultură) și expertiza sa principală este în aria Politicii Agricole Comune a UE, problematica marilor achiziții de terenuri din România, dar și cultivarea agroecologică a semințelor țărănești și tradiționale.

DE UNDE VIN BANII?

El spune că Asociația nu acceptă fonduri sau sponsorizări de la companii private sau din sfera politică. De aceea primii pași în crearea asociației au însemnat plata unei contribuții făcute de fondatori și venituri obținute de la fundații independente din Europa (cu o verificare prealabilă privind integritatea lor).
Unul dintre motivele pentru care nu au vrut să accepte fonduri din sfera privată sau politică este faptul că: „își desfășoară activitatea într-un mediu politic extrem de ostil care promovează doar intensificarea în agricultură și industrializarea ei”. Eco Ruralis luptă pentru drepturile țăranilor de a practica o agricultură la scară mică, neindustrială. Aceasta include dreptul de a folosi, înmulți și distribui semințe tradiționale, reglementarea strictă a biosecurității (fără organisme modificate genetic), păstrarea suveranității alimentare în România și respectul pentru sănătatea consumatorului.

ASOCIERI EXTERNE

Din acest punct de vedere, Attila Szocs consideră că o mare reușită pentru Eco Ruralis este aderarea la „Via Campesina” sau, în românește, „Calea țărănească”, Confederația Internațională a Țăranilor, având reprezentare pe toate continentele. Obiectivul principal al Via Campesina este lupta pentru produse alimentare și politici agricole bazate pe mai multă legitimitate, corectitudine, solidaritate și durabilitate, necesare în Europa pentru a asigura securitatea alimentară, siguranța alimentară, sănătatea publică, ocuparea forței de muncă în zonele rurale și pentru a aborda problemele legate de criza alimentară globală și schimbările climatice. Eco Ruralis este membră Via Campesina din februarie 2011, fiind prima asociație-membru din Europa Centrală și de Est.

Totodată, prin campaniile Eco Ruralis au reușit să creeze o mai mare transparență privind marile achiziții de terenuri agricole și forestiere din România, dar și să organizeze o distribuție largă de semințe tradiționale, semințele provenind din grădina de semințe Eco Ruralis – întreținută de către echipa din biroul din Cluj –, dar și semințe multiplicate de către membrii din toată țara.

LIVADA DE LA MĂLÂNCRAV

Un exemplu la scară mai mică a unui astfel de proiect agricol care reușește să salveze o comunitate este „Agricultura durabilă în zone defavorizate ale României: Conservarea și valorificarea soiurilor de fructe”, inițiat de Fundația Mihai Eminescu Trust.
Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) a fost înființată în anul 1987, la Londra, perioadă în care îi ajuta pe intelectualii români oprimați de către regimul comunist să țină legătura cu personalități din aceleași domenii din vestul Europei. În anul 2000 a început să funcționeze filiala românească a MET, condusă astăzi de Caroline Fernolend, în calitate de director.
În acești 15 ani de activitate, MET s-a implicat în peste 1.200 de proiecte de păstrare și punere în valoare a patrimoniului cultural și natural, de revitalizare a meșteșugurilor tradiționale, de dezvoltare sustenabilă a comunităților rurale din Transilvania. Are și în prezent numeroase proiecte în desfășurare.
Fundația Mihai Eminescu Trust a început acest proiect pentru a salva livada Mălâncrav de la dispariție și pentru a da localnicilor o șansă în plus de a obține venituri.

Livada Mălâncrav, atestată încă din 1305, cuprinde o bogată varietate de soiuri de meri, pruni și nuci, împreună cu o floră și o faună diverse. În special merii sunt din soiuri vechi, autohtone, cu deosebită valoare istorică și economică. Îmbătrânirea copacilor, regenerarea insuficientă, asaltul varietăților comerciale și pierderea meșteșugului altoirii sunt amenințări generale pentru această livadă și altele asemenea ei.

AJUTOR ELVEȚIAN

Cea mai importantă componentă implicată în acest proiect a fost comunitatea multietnică din satul Mălâncrav, comuna Laslea, județul Sibiu, precum și Fundația Mihai Eminescu Trust, Fundația elvețiană SAVE. Proiectul a fost cofinanțat printr-un grant din partea Elveției, prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă, și derulat în parteneriat cu Fundația elvețiană SAVE.
Proiectul a avut ca obiectiv principal valorificarea soiurilor autohtone de pomi fructiferi și a practicilor agricole tradiționale ca activități durabile generatoare de venit pentru comunitățile rurale. Punctul de pornire a fost conștientizarea comunităților din comuna Laslea, în special cea din satul Mălâncrav, cu privire la moștenirea genetică a soiurilor tradiționale și valoarea lor de patrimoniu. În același timp le-a fost oferită sătenilor oportunitatea de a dobândi cunoștințele și abilitățile necesare practicării
pomiculturii tradiționale. Concret, au fost realizate schimburi de experiență între experții și fermierii elvețieni și români, rezultând crearea unei liste a soiurilor autohtone de pomi fructiferi și realizarea unei livezi demonstrative. Livada servește ca loc pentru instruirea localnicilor în tehnici de altoire și pomicultură, și dezvoltă încontinuu capacitatea acestora de a practica agricultura tradițională. În viitor, livada va servi ca sursă de puieți, sprijinind conservarea soiurilor autohtone și implicit biodiversitatea națională și europeană.

IMPLICARE LOCALĂ

Pentru a implica și comunitatea locală, la pregătirea terenului pentru livadă membrii echipei au fost ajutați de zece voluntari din satul Mălâncrav, care au beneficiat de expertiza partenerilor elvețieni și români, pentru a dobândi cunoștințe în domeniul pomiculturii. În viitor acești voluntari vor putea fi angajați la executarea lucrărilor de plantare și întreținere a Livezii Mălâncrav.
Proiectul contribuie și la educarea copiilor din mediul rural. Astfel, o replică a livezii demonstrative a fost creată în vecinătatea școlii gimnaziale din Homorod (județul Brașov), unde elevii au plantat pomi şi sunt responsabili de îngrijirea lor.
Rentabilizarea livezii și comercializarea sucului de mere ecologic au fost cele mai mari provocări.
Recoltele de mere produse de livadă sunt transformate în suc dulce și natural într-o mică fabrică organizată sub formă de întreprindere socială agricolă. Aceasta oferă locuri de muncă permanente pentru trei persoane, la care se adaugă peste 40 de posturi sezoniere în perioadele de lucrări de întreținere a livezii, de recoltare a fructelor și de producție a sucului.

Articol preluat din numărul 233/decembrie 2016 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici