Mă fascinează serialul „Povestea noastră”, difuzat de National Geographic. Și vocea lui Morgan Freeman, actorul cu voce de Dumnezeu care călătorește de la un capăt la altul de lume în căutarea firului roșu care ne unește. Război și pace, violență și armonie, conflict și reconciliere, bunătate și răutate, inovație și tradiție, globalizare și particularizare, tehnologie și reîntoarcere la natură, toate sunt stări pe care le experimentăm alternativ sau simultan. Ce ne apropie și ce ne dezbină? Ce ne unește și ce ne destramă? Cultura a căpătat atât de multe forme și fațete, dar care rămân totuși forțele fundamentale care țin oamenii laolaltă și ce anume definește umanitatea comună care ne animă și ne motivează? Întâmplător sau nu, aceeași voce de narator de excepție mi-a adus aminte de rolul interpretat în Evan Almighty, când în postura de cel mai înțelept, blând, și plin de umor Dumnezeu, Morgan Freeman dă răspuns la una dintre marile întrebări care frământă omenirea: „CUM SCHIMB EU LUMEA?” PRIN FIECARE GEST SPONTAN DE BUNĂTATE. Nu știu un îndemn mai concis, mai relevant, mai la îndemână. Dacă mai sunt sceptici care cred că bunătatea e un concept prăfuit și nelalocul lui în această lume ne-bună, le dau dreptate și îi invit să facă un exercițiu: să înlocuiască „rău” cu „nebun” și să să facă gesturi mici, dezinteresate care pot înclina balanța înspre „bun”. De aici am pornit în dezbaterea noastră, punând cap la cap opinii ale unor manageri, antreprenori, coach, formatori de opinie, traineri care pun la baza muncii lor temelia bunătății. Următoarea invitată este Cristina Rusu. Are 35 ani, este absolventă a Academiei de Științe Economice din București și până în 2014 a muncit într-o multinațională, în calitate de coordonator financiar. A ales să facă o schimbare majoră ca să dea un nou sens vieții sale, a părăsit un job comod și sigur și a ales să plece într-o misiune umanitară în Sudan, în cadrul organizației Medicines Sans Frontieres. Cea mai mare realizare a fost faptul că s-a putut desprinde, într-un final, de rutina cotidiană, că a putut lăsa fricile deoparte și a plecat să vadă mai mult din lumea asta mare. Îi puteți citi mărturisirile din această misiune, în serialul „Scrisorile africane”, publicate pe platforma PressOne. A cunoscut cele mai grave forme de sărăcie și boală. O sperie cruzimea, violența, răutatea pe care le-a văzut din plin în misiunea Medicines Sans Frontiers. Și-a testat de bunăvoie limite de neimaginat pentru lumea civilizată – trăit sub pragul minimei igiene, a mâncat te-miri-ce și a muncit într-un ritm infernal, ajungând să adoarmă pe picioare, mergând. De aceea mi s-a părut că e una dintre cele mai potrivite persoane care să îmi vorbească despre bunătate. Cum își păstrează oamenii de acolo bunătatea – localnici, dar și personalul organizației? „În cele mai multe țări în care am fost, comunitatea este foarte importantă pentru individ și este parte integrantă din viața lui, ca atare și ajutorul, sprijinul moral este de cele mai multe ori unul reciproc și cred că asta ajută foarte mult ca oamenii să rămână calzi și generoși. Cred că avem în țară foarte mulți oameni buni și frumoși. Cum îi recunoaștem? Sunt peste tot, trebuie doar să fim mai curioși în privința oamenilor, să întrebăm și să ascultăm povestea lor. Oameni buni sunt peste tot. Nu cred că există zi să nu aud sau să citesc despre oameni remarcabili care ajută și se implică în proiecte sociale. Nu cred că bunătatea are legătură cu vreo profesie anume, ci doar cu a fi uman și empatic. Inspirația mea vine de la oamenii cu care lucrăm: de la pacienții la angajații locali, de la care învăț în fiecare zi foarte multe lucruri. Am adunat sute de zâmbete și povești remarcabile despre oamenii cu care am lucrat, am râs, am purtat conversații extrem de interesante și mi-au dat material serios pentru ore de introspecții. Nicolae Dabija spunea că «orice om e o carte-n devenire» și așa este. Am o bibliotecă plină de povești despre oameni frumoși. Mă emoționează generozitatea și bunătatea oamenilor. În experiența mea, oamenii cei mai generoși sunt și oamenii care au cel mai puțin. Mă mai emoționează foarte tare curajul oamenilor de a fi vulnerabili. Mă entuziasmează natura și eu în mijlocul ei.” În misiunile sale alături de această organizație caritabilă, verticalitatea umană a ajutat-o să își păstreze și să își dezvolte onestitatea, integritatea, autenticitatea, toate puse la grea încercare într-o lume care nu seamănă cu nimic din ceea ce știm noi. Doar oamenii sunt la fel, cu defecte și calități, cu frici și visuri ca oricare alții, din orice colț de lume. De aceea, orice ar face, oriunde în lume, e legat de ideea de a lucra pentru oameni, pentru nevoile lor. Cu ei alături. „Oamenilor le place să lucreze cu mine – unii pentru că nu au încotro, alții, care au de ales, pentru că sunt foarte responsabilă și muncitoare. Pentru că îmi place să învăț mereu lucruri noi, dar investesc și mult timp în a învăța oamenii... Fac multe glume (poate prea multe) și cred cu tărie în munca în echipă și în eficiența ei. În copilărie aveam un personaj pe care-l admiram tare mult - Moș Bărbuță ani o sută – un bătrânel simpatic, foarte activ și înțelept care ba călătorea în Cosmos, ba în Africa și care mereu avea ceva de învățat. Un adevărat exemplu de învățare continuă. Poate nu a fost chiar așa de întâmplător că am ajuns să lucrez în Africa pentru Medici fără Frontiere. Până acum m-am ghidat după motto-ul lui Ron Wild: Caută înțelepciunea veacurilor, dar privește lumea prin ochii unui copil/ Seek the wisdom of the ages, but look at the world through the eyes of a child”.
Citește și: Madi Rădulescu: Bunătatea e în relație directă cu performanța (II) Harry Meintassis: Există o corelație pozitivă între caracter și performanță în business (III) Viorel Panaite: Oamenii buni au o etică înaltă (IV) Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu: Binomul de bunătate (V)
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.