Florin Rădulescu: Bunătatea = siguranță psihologică în stare pură (IX)
Mă fascinează serialul „Povestea noastră”, difuzat de National Geographic. Și vocea lui Morgan Freeman, actorul cu voce de Dumnezeu care călătorește de la un capăt la altul de lume în căutarea firului roșu care ne unește. Război și pace, violență și armonie, conflict și reconciliere, bunătate și răutate, inovație și tradiție, globalizare și particularizare, tehnologie și reîntoarcere la natură, toate sunt stări pe care le experimentăm alternativ sau simultan.
Ce ne apropie și ce ne dezbină? Ce ne unește și ce ne destramă? Cultura a căpătat atât de multe forme și fațete, dar care rămân totuși forțele fundamentale care țin oamenii laolaltă și ce anume definește umanitatea comună care ne animă și ne motivează?
Întâmplător sau nu, aceeași voce de narator de excepție mi-a adus aminte de rolul interpretat în Evan Almighty, când în postura de cel mai înțelept, blând, și plin de umor Dumnezeu, Morgan Freeman dă răspuns la una dintre marile întrebări care frământă omenirea: „CUM SCHIMB EU LUMEA?” PRIN FIECARE GEST SPONTAN DE BUNĂTATE.
Nu știu un îndemn mai concis, mai relevant, mai la îndemână. Dacă mai sunt sceptici care cred că bunătatea e un concept prăfuit și nelalocul lui în această lume ne-bună, le dau dreptate și îi invit să facă un exercițiu: să înlocuiască „rău” cu „nebun” și să să facă gesturi mici, dezinteresate care pot înclina balanța înspre „bun”.
De aici am pornit în dezbaterea noastră, punând cap la cap opinii ale unor manageri, antreprenori, coach, formatori de opinie, traineri care pun la baza muncii lor temelia bunătății. Următorul invitat este Florin Rădulescu, Partener Ascendis.
***
O scriitoare americană din secolul al XX-lea, nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură și câștigătoare a Premiului Pulitzer, Edith Wharton, obișnuia să spună în legătură cu bunătatea: „sunt două moduri de a face lumină în jur: să fii o flacără sau oglinda care o reflectă”. Noile curente ale psihologiei evoluționiste susțin rolul puternic al socialului în dezvoltarea noastră cognitivă și psihologică, prin diminuarea riscului și reducerea efortului pentru atingerea unor scopuri.
În cuvinte mai simple, acest lucru înseamnă că ne datorăm prezentul ca specie capacității de a fi atenți, generoși, empatici, săritori, înțelegători, loiali, consecvenți și protectori cu ceilalți semeni ai noștri. Toate aceste comportamente, și altele similare, definesc ceea ce suntem obișnuiți să numim simplu, bunătate. Bunătatea este un ingredient direct proporțional al încrederii pe care o avem în cei din jurul nostru și a celei pe care o generăm, așa cum egocentrismul este ingredientul invers proporțional.
Bunătatea este regăsită pe toate listele cu valorile organizațiilor cu scop lucrativ sau nonprofit, exprimată în cuvinte ușor de asociat cu aceasta. Fie că este vorba despre încredere, grijă față de clienți, parteneri, angajați sau mediu, contribuție, dezvoltarea colaboratorilor, toate sunt legate de bunătate. Ea generează un climat intern numit „siguranță psihologică”, care încurajează colaborarea, efortul, asumarea riscurilor și schimbărilor, inițiativa și are impact direct asupra sustenabilității rezultatelor.
Citeam undeva că bunătatea liderilor într-o organizație este cel mai puternic, cel mai puțin costisitor, la îndemână și cel mai subapreciat ingredient al succesului în schimbarea oamenilor. Liderii pozitivi din lume sunt oameni buni. Sunt generoși – cu timpul pe care pot să îl ofere, cu atenția, cunoștințele și oportunitățile oferite semenilor lor. Aceste comportamente nu exclud fermitatea în acțiuni si respectarea principiilor.
Dar sigur exclud agresivitatea, comparațiile între indivizi, judecățile de valoare și căutarea obsesivă a vinei și pedepsirea vinovaților care au avut, de cele mai multe ori, intenții oneste si pozitive. Într-o lume concentrată pe o competiție acerbă, greșit înțeleasă, între adulți, dar și între copii, alimentați de comportamentele părinților lor, să dai dovadă de bunătate poate să pară desuet, o slăbiciune pe care alții o pot specula, un călcâi ahilean pe care mulți nu vor să îl expună. Este o mare pierdere pentru toți, pentru că bunătatea generează reciprocitate, nu neapărat imediată și nu neapărat directă. O societate care încurajează manifestarea bunătății evoluează sigur, sustenabil. Cele care nu o fac, obțin rezultate temporare, sub presiune, cu un preț și efecte pe care nimeni nu le poate estima când vor apărea pe nota de plată a celor responsabili.
Oamenii buni ne înconjoară și fac multe situații să evolueze pozitiv, ajută necondiționat, îți sunt alături când e greu și îți zâmbesc când te văd. Unele din aceste comportamente sunt considerate atât de normale încât riscă să nu fie observate și recunoscute suficient pentru a fi încurajate și pentru a ajunge să îi „contamineze” pe cei din proximitate. Orice deviere de la ele este sigur remarcată, chiar dacă nu neapărat imediat sancționată.
Tindem să generalizăm, spunând că „lumea s-a înrăutățit în ultimii ani”, nedreptățind oamenii buni care sunt sigur printre noi. Un manager care își vizitează colaboratorii în teren, cu deschidere, modestie, zâmbind și aducând zâmbetul pe buzele colegilor, preocupat să asculte, să înțeleagă și să ajute, este o întruchipare a ceea ce oamenii consideră un lider bun, un om cu care ar dori oricând să lucreze.
Un părinte care este necondiționat alături de copilul său, fără să îl judece sau să îl compare cu idealuri sau colegi de scoală, care urmărește să îi sporească forțele și încrederea în sine fără să se considere singur un exemplu, va fi capabil să păstreze relația cu el și prin zbuciumatele vremuri ale adolescenței. Este un părinte bun. Un om care se trezește dimineața, verifică cum se simte cel drag și îi zâmbește, care își face timp pentru a fi împreună, să asculte și să înțeleagă, care știe să spună mai des „tu” decât „eu”, care se uită în direcția în care se uită celălalt, va fi tot mai fericit în relația în care se află. Este un om bun.
Mark Twain se referea la bunătate ca fiind „limbajul pe care orbii îl pot vedea și surzii îl pot auzi”. Este un limbaj universal, care trece barierele culturale, este întâmpinat oriunde cu brațele deschise și răsplătit cu un factor de multiplicare surprinzător. Cu el se construiesc relații între parteneri de viață sau de afaceri, între părinți și copii, între prieteni, cunoscuți și necunoscuți, la nevoie.
Este ceea ce ar trebui sa cultivăm în generațiile viitoare, moștenirea pe care ar trebui să o considerăm superioară oricărei realizări materiale, pentru că ea a ajutat homo sapiens să evolueze în zeci de mii de ani, iar lipsa ei a încetinit în multe situații ritmul sau a periclitat existența semenilor noștri. Bunătatea este energia pozitivă a omenirii.
Citește și:
Madi Rădulescu: Bunătatea e în relație directă cu performanța (II)
Harry Meintassis: Există o corelație pozitivă între caracter și performanță în business (III)
Viorel Panaite: Oamenii buni au o etică înaltă (IV)
Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu: Binomul de bunătate (V)
Cristina Rusu: Oamenii cei mai buni și generoși sunt și cei care au cel mai puțin (VI)
Daniel Kearvell: Bunătatea este o valoare ”out of the box”, în ambele sensuri (VII)
Bunătatea contribuie la apariția angajamentului organizațional de tip afectiv (VIII)
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.