Oamenii toxici de la locul de muncă. Cine este victima și cine e călăul?

Este vorba despre tine, sau este vorba despre ei, colegii tăi? Cine e călăul și cine e victima?

„Targeturi. Din ce în ce mai ambiţioase, mai înalte, mai repede. Timpul nu mai are rabdare, cum zicea Moromete. În corporaţii, echipe întregi îşi frământă mintea cu strategii şi tactici care să îi ajute să ajungă acolo unde li se cere. În business-urile antreprenoriale, similar, se fac şi se desfac planuri pentru a ajunge acolo unde îşi doresc. Targetul devine, până la până la urmă, un obiectiv de atins, un ţel, un mandat care te azvârle din pat dimineaţa, indiferent dacă muncești pentru tine sau pentru alții”, spune Alina Stepan, psihoterapeut Mind Essence si director Ipsos Research. „Şi atunci apari tu. Da, da, despre tine va fi vorba aici, Vampirule <Da, dar…>. Tu eşti cel care vii şi spui, după ce toată lumea s-a implicat să construiască un plan, perfectibil desigur, căci orice plan este un animal viu, care trebuie constant adaptat realităţii: <Sunt de acord, dar…>”.

Vampirul „Da, dar”

Prin urmare, este vorba despre tine, sau este vorba despre ei, colegii tăi ? Cine e călăul și cine e victima ? În cartea lor din 2014, Psihovampirii. Despre relaționarea pozitivă cu hoții de energie, tradusă și editată de Asociația Română de Psihoterapie Pozitivă, Hamid Peseschkian și Connie Voigt identifică și descriu 12 tipuri de așa-numiți „vampiri psihologici”.

„Atunci când eşti şef, îndoiala ta are drept de veto, iar poziţia ta se potriveşte bine cu cea a unui înţelept care se gândeşte la toate. Când eşti un membru al echipei, ai stat pe margine la conceperea planului şi vii la final să spui <Da, dar…>, toată munca celorlalţi pare că a fost în zadar. Şi mai nesuferit este atunci când ţi se dă ceva de făcut, şi replica <Da, dar…> este cea cu care începi întotdeauna”, subliniază Alina Stepan, care identifica într-un articol anterior „vampirul-capcană” , iar acum vorbește despre „vampirul <Da, dar…> ”.

„Edward De Bono ar spune că porţi întotdeauna pălărie neagră. Ceea ce e util în anumite momente în fiecare echipă, căci criticul care abordează constructiv punctele slabe dintr-un plan este valoros pentru echipă. Însă chiar şi în tehnica celor şase pălării gânditoare, rolurile trebuie să se schimbe din când în când. Tu, însă, nu eşti politicos. Tu intri și in restaurant cu pălăria neagră pe cap”, afirmă Alina Stepan.

Nişte sabotori nesuferiţi

În cartea lor, Peseschkian si Voigt atrag atenţia că oamenii care îşi încep cu regularitate discursul cu “Da, dar…”, nu îşi propun să fie cârcotaşi. “Ei vor ca totul să fie prevăzut în avans, controlat, ştiut. Îşi arogă, de multe ori, rolul de <consultant> chiar şi atunci când nu este nevoie şi se simt jigniţi şi loviţi în amorul propriu atunci când cei din jur îşi dau ochii peste cap şi le ignoră sugestiile binevoitoare“.

În faţa unui vampir “Da, dar…”, oamenii se simt, adeseori, furioşi şi neajutoraţi în acelaşi timp. “Pentru că oricine, de la un punct, încolo, nu îi poate vedea pe aceşti vampiri-fără-voie decât ca pe nişte sabotori nesuferiţi. Vampirului <Da, dar…> îi este frică. El vede oportunităţile ca pe nişte probleme şi îi e teamă că nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor celorlalţi, lucru care îi exasperează pe colegii lui orientaţi spre rezultate. Vampirul <Da, dar…> nu are repere. Îi e teamă să ia decizii şi caută mereu sprijinul celorlalţi. Are nevoie de laudă şi recunoaştere şi este demotivat. Ceea ce pot transmite uneori este că au descoperit hiba în planul celorlalţi. De fapt, criticile lui sunt doar manifestări ale îndoielii şi teama de a se angaja pe un drum ferm“.

Victima predilectă a vampirului “Da, dar…” este omul orientat spre rezultate, care vrea să împingă lucrurile înainte chiar şi în pofida unui plan uneori insuficient structurat. “Este un om de acţiune, mai puţin reflexiv şi pe care văicărelile lui <Da, dar…> nu pot decât să îl enerveze şi să îl sece de energie. Victima are senzaţia că trebuie să şi-l ralieze pe vampir, să îl motiveze şi să îl impulsioneze, atrăgându-l de partea sa. Toate aceste eforturi sunt rareori încununate de succes“.

Cum să reacţionezi la miorlăiala unui asemenea vampir

Psihoterapeutul ne sfătuiește să îl lăsăm în pace şi să mergem mai departe. “Tocmai pentru că victima este un om de acţiune şi un bun convingător al celorlalţi, ignorarea vampirului <Da, dar…> pare a fi o renunţare, o dovadă a resemnării, un eșec. Nu cădea în această capcană. Spune <Mulţumesc, dar deja am luat hotărârea>, <Planul acesta trebuie dus la îndeplinire în această formă, pentru moment> şi mergi mai departe. Este o pierdere de timp şi de energie. Pe termen lung, întreabă-te însă dacă modul în care vampirul <Da, dar…> contribuie la activitatea echipei voastre aduce sau nu un plus valoare atunci când este pus în balanţă cu consumul foarte mare de energie din partea tuturor pentru a-l convinge sau ignora, după caz”…