Apa vie a educației – o poveste de trezit adulții

Educația trebuie să fie ca o poveste. Așa ajungi cel mai ușor la sufletul copiilor, lucru valabil și pentru adulți. Așa că o să vă spun o poveste de adormit copiii și de trezit adulții.

Povestea de care vă vorbesc e desprinsă din mitul „Tinereţii fără bătrâneţe”, o metaforă ce conține un elixir pe care l-am descoperit și înțeles destul de târziu. Mai țineți minte poveștile cu apa vie și eroii care erau trimiși să o aducă drept ofrandă împăratului? Ei, multă vreme în copilărie m-am întrebat ce-o fi asta, pentru că niciunde nu se spunea exact ce e, erau doar indicii – că e greu de găsit, că trebuie să te confrunți cu tot felul de obstacole și balauri ca să ajungi la ea și să o procuri, dar că o dată ce ai apucat să bei din ea, lumea capătă înțelesuri magice.

Azi, cu mintea de adult care încearcă să se pună în mintea copiilor „proprii și personali”, mi-am dat seama că apa vie, cea prețioasă, care nu se epuizează vreodată, elixirul tinereții fără bătrânețe este chiar educația.

Evident că lecția asta am învățat-o tot de la un educator, așa cum se deprind cele mai trainice lecții de viață. Este vorba de Uca Maria Marinescu, exploratoare româncă, ea însăşi profesoară, educator de excepţie şi mentor, care a început să exploreze lumea după ieşirea la pensie ca profesoară de sport, dar sport dintr-acela care naște caractere, nu Cenușăreasa programelor școlare românești.

Doamna Uca, așa cum o știu toți apropiații, a explorat lumea în lung și-n lat, de la Polul Nord la Polul Sud, ba a mai și făcut un popas la polul magnetic al Terrei, despre care nici nu știam că există. A făcut ocolul lumii la 70 de ani, acum a ajuns la 78 de ani, și nu e an în care să nu mai plece pe undeva, cu toate că la fiecare plecare spune că „asta e ultima dată”. Acum vreo trei ani s-a întors recent dintr-o expediţie din Valea Hunza, supranumită Valea Centenarilor, locul unde apa și aerul sunt cele mai pure, iar oamenii trăiesc în medie 120 de ani. Povestea ei a fost magică și atunci am înțeles foarte clar cum e cu „apa vie”.

Hunza este o mică vale muntoasă din nord-vestul Pakistanului, lângă Tibet și munții Pamir, cu o populație care, ca fizionomie, nu seamănă deloc cu cea a a raselor care populează vecinătățile Pakistanului sau Indiei. Trăsăturile lor sunt europene, cu ochi albaștri, păr blond, statură înaltă, de aici și presupunerea că localnicii sunt urmașii lui Alexandru Macedon, care a traversat zona cu oștirile sale.

Ceea ce fascinează cel mai mult exploratorii este frumusețea incredibilă a peisajului, stilul de viață al băștinașilor – foarte conectat la natură, lipsit de artificiile vieții moderne – ceea ce le asigură o longevitate unică în lume. Media de vârstă este 120 de ani, vârsta biblică a omului din Vechiul Testament și dovedită și de testele ADN, iar cei care ajung la 140 de ani nu sunt deloc excepții. Și mai spectaculos este faptul că localnicii nu se îmbolnăvesc aproape niciodată, cancerul nu există, iar fertilitatea durează până la vârste înaintate – 60 de ani la femei, peste 80 de ani la bărbați.

Nu există spitale, sanatorii de boli mintale, farmacii, poliție, închisoare, infractori. În schimb există școală, iar cei mai mulți copii din generațiile recente ajung până la liceu. Rata de alfabetizare este de 90%, ceea ce spune multe despre cât de esențială este educația. Mai toţi absolvenţii de liceu îşi continuă studiile în India şi Pakistan.

Concluzia este evidentă: într-o lume ideală, perfect echilibrată, plină de vitalitate şi longevivă, nu mai e nevoie de spitale şi farmacii (pentru că nu mai există boală, stres, dezechilibru emoţional), nu mai e nevoie de poliţie şi închisoare (pentru că nu mai sunt derapaje şi infracţionalităţi), dar întotdeauna e nevoie de educaţie.

De fapt, toate lucrurile bune au la bază temelia unei educaţii corecte, funcţionale, făcută cu responsabilitate, suflet şi conştiinţă. Eu, una, nu cunosc altă formă de progres. Cu educaţie creştem mari, la propriu şi la figurat, la educaţie ne întoarcem prin copiii noştri. Ea e magica apă vie care nu se epuizează vreodată. E apa aducătoare de bogăție, prosperitate, cea care face să răsară semințele și din piatră seacă.

Ajungi greu la izvoare, te lupți cu mulți balauri până sorbi din ea, dar conține miraculosul elixir al „tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte”. Exemplul lui Mihai Șora, care la 101 de ani s-a apucat să învețe limba japoneză, se referă la același lucru – educația și învățarea continuă sunt secretele longevității.

Cineva spunea că un părinte obişnuit îi lasă moştenire copilului proprietăţi, averi de tot felul. Dar un părinte înţelept şi modern îi lasă copilului drept moştenire educaţie. Averile i le poate lua oricine, oricând, educaţia nu i-o ia nimeni niciodată. Fiindcă apa vie nu poate fi furată.

*Articol publicat inițial pe 18 septembrie 2018