Atenție, fragil! Despre oameni și flori
Ai plantat vreodată flori? Dacă da, știi că pentru a te bucura deplin de frumusețea și bogăția lor trebuie să respecți trei condiții esențiale. Prima, să alegi cel mai bun loc pentru fiecare specie sau soi, pentru că fiecare poate atinge apogeul fie în plin soare, fie la umbră, fie în sol bogat în humus, fie în sol nisipos, unele suferă la secetă, altele mor dacă locul băltește. A doua, să pregătești temeinic pământul acela, iar a treia, să alegi material săditor, bulbi sau semințe, de calitate.
Teoretic, aceste trei condiții ar fi suficiente. Practic… mai e ceva ce ține de finețe, dar poate influența performanța: adâncimea și distanța de plantare.
Vârâte prea adânc în pământ, plantele vor lupta prea mult să răzbească, iar dacă ies, căci uneori nu reușesc, fie e prea târziu, fie sunt atât de sleite încât își pierd strălucirea. Însă, dacă sunt așezate prea la suprafață, fără un strat de pământ suficient de protector, ele vor fi vulnerabile la frig, la soare, la secetă, la apa în exces sau vânt.
Nici dacă sunt prea înghesuite nu-și vor putea atinge potențialul, iar dacă sunt prea rare, tabloul final va fi întotdeauna unul diform, cu prea multe zone golașe. De aceea, este foarte important să cunoști cât mai bine fiecare floare și condițiile optime în care aceasta se dezvoltă și performează. Și, tot foarte important, să iei mereu în calcul efortul pe care ești dispus să îl depui și cheltuielile pe care ești dispus să le faci pentru pentru întreținere.
Sunt convinsă, unii veți spune: sigur, pe vremuri, bunica tot așa le dădăcea și le planta cu rigla în mână! Așa e, dar nici așteptările de la grădina bunicii nu erau aceleași cu așteptările pe care le avem astăzi de la grădinile noastre. În plus, mediul înconjurător în care își creștea bunica florile, rezerva lor genetică, rezistența la boli ori intemperii sunt departe mult de tot ce avem acum. Era o sănătate în tot și toate, care prima în fața aspectului, densității ori mărimii.
Astăzi, contextul și perspectivele sunt complet altele. Astăzi, punem accent pe rezultate. Deși, este cumva o distonanță între noile noastre așteptări (vrem flori mari, impecabile, diverse în colorit, cu înflorire repetată) și noua realitate, în care ne lovim tot mai des de fragilitatea lor. Pentru că, trebuie să recunoaștem, cu cât se apropie mai mult de perfecțiune, cu atât florile de astăzi au mai multă nevoie de grija noastră și de stimuli, pesticide ori fertilizatori.
Las florile deoparte și te întreb: ai ”crescut” vreodată oameni? Dacă da, ca lider, știi cât de mult s-au schimbat preocupările, nevoile, aspirațiile și așteptările. Știi cu câtă grijă trebuie să alegi locul și să pregătești terenul, cu câtă atenție trebuie să socotești cât de adânc să îi afunzi în sarcini, cât de des ori rar trebuie să-i stimulezi și motivezi, dacă vrei să-și atingă potențialul. Știi că trebuie să le urmărești constant evoluția și să identifici din timp vulnerabilitățile.
Ca orice grădinar, și tu, lider, știi că doar știința nu-ți mai poate garanta profitul și că e nevoie de mult mai mult de atât. Pentru că, exact ca și grădina, nici locul de muncă de astăzi nu mai seamănă cu cel de ieri: cerințele sunt altele, abilitățile necesare sunt mult mai complexe, volumul de lucru, presiunea, responsabilitățile sunt mult mai mari. Și nici mediul nu mai e… categoric, astăzi, nu excelează nici în predictibilitate, nici în certitudini, nici în siguranță.
Astăzi, și oameni, și business-uri, ca niște bulbi resetați pentru performanță și perfecțiune, plantați prea rar sau la prea mare adâncime, suntem deja sleiți de interminabila succesiune de crize. Avem deja o fragilitate comună, căreia nu-i putem ține piept decât prin grijă, atenție și încredere reciproce. Și mai e ceva – așa cum veți citi în aproape toate articolele acestei ediții – umanitate.
E o nevoie reală de umanitate în relațiile de muncă. Doar așa ne putem așeza peste rădăcini un strat suficient de protector ca să ne fie scut, în egală măsură, în fața crizelor, poluării și intemperiilor. Altfel, după ani în care am funcționat sub cod roșu, sper că am înțeles cu toții că, fără o sinceră și reciprocă grijă, doar cu o floare nu se face primăvara.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 283
Pentru abonare, click aici
