Caut sponsor
Am cazut repede din pom. Nici urma de asa ceva. In modul cel mai prozaic cu putinta, s-a vorbit despre sponsorizare. Fireste, nu chiar de la prima strigare. S-au incercat intai cateva volute mimand dezinteresul, de dragul comunicarii, dar imediat ce atmosfera s-a incalzit, s-a intrat in problema care ii ardea pe toti. Calul de bataie? Multinationalele, ca de obicei. Cum dau sau nu dau ele bani pentru cultura. Mi s-a parut interesanta aceasta schimbare de macaz.
Cata vreme nu-si cumpara advertoriale ca sa-si adore propria imagine, corporatiile sunt bune de damnat: fac profit (de parca nu asta ar fi esenta existentei lor?!), isi exploateaza angajatii pana la ultima suflare, monopolizeaza, trustizeaza, polueaza si alte cate si mai cate delicte cu "eaza" in coada!
Pe partea cealalta, sunt bune de muls. Nu este conferinta, forum, workshop, atelier, festival sau lansare care sa nu cheme spre cotizare compania. Cu cat mai mare cu atat mai bine. Educatia, sanatatea, cultura si asistenta sociala sunt primele la intins mana. Nu le plang de mila corporatiilor. Dar mi se pare injust sa fie judecate cu doua masuri. Si cel mai tare ma supara transferul de responsabilitate si de sarcina de la stat catre mediul privat. Pentru ca problemele societatii sunt in primul rand ale statului, ale guvernantilor – pe care, slava Domnului!, ii sponsorizam cu varf si indesat fiecare dintre noi – si abia apoi ale companiilor private.
Altfel, fiindca se apropie sarbatorile de iarna, ma gandesc cum sa conving si eu cativa sponsori sa-mi "sustina" masa familiala de Craciun. Ca doar oameni suntem, ne intelegem…