Cine n-are angajați să-și caute pensionari!

„Poți să îmi recomanzi pe cineva?”

Măcar o dată pe zi primesc câte un mesaj din partea unor prieteni sau colaboratori care îmi cer câte o recomandare de persoană pentru job-uri din domenii diferite (de la webeditori, la assistant manageri ori profesii care țin de zona serviciilor de care avem cu toții nevoie). Cei care întreabă sunt de regulă persoane care vin deja după ce au epuizat alte posibilități de recrutare și nu înțeleg de ce nu mai pot găsi oameni pe care să îi angajeze. Criza de personal calificat se manifestă de la nivelul de assistant manager până la cel de middle și top management.

Penurie de specialiști sau specialiști slab pregătiți?

Nu există eveniment, conferință sau seminar la care să nu merg și să nu se discute despre lipsa acută de personal cu care se confruntă angajatorii. Manageri cu experiență de peste 20 de ani afirmă că niciodată nu s-au mai confruntat cu o astfel de situație, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Principalele motive invocate sunt degradarea sistemului de învățământ din România și exodul de specialiști care pleacă din țară în căutarea de joburi mult mai bine plătite și a unui statut profesional recunoscut și respectat.

CITEȘTE ȘI: "Nu muncesc, nu învăț, nu îmi pasă. Mama și tata nu se supără"

Educație, sănătate, servicii

Un prim semnal că lucrurile nu se îndreaptă în direcția corectă l-am avut personal acum doi ani, când ambii mei copii au fost nevoiți să schimbe învățătoarele pe care le aveau deja, din motive de concediu de maternitate și relocare. Deși vorbim de o școală din zona semi-centrală a Capitalei, nu a fost posibilă înlocuirea celor doi educatori decât cu învățătoare pensionare. Un alt semnal a venit din partea unor centre medicale private care, în lipsa majoră de personal sanitar calificat, au chemat asistente medicale care se pensionaseră recent. Există și medici care își prelungesc mult timp activitatea în câmpul muncii tocmai pentru că nu li se găsesc înlocuitori.

Angajatorii sunt nevoiți să scadă standardele de recrutare și să își asume compromisuri

Un coleg povestea într-un registru amuzant cum curierul pe care îl reclamase cu ceva vreme în urmă a fost dat afară de firma la care lucrase pentru neseriozitate, dar că la puțin timp l-a reîntâlnit pe același curier, proaspăt angajat la firma de curierat concurentă! Pare comic la prima vedere, dar o astfel de situație arată cât de mult au scăzut standardele angajatorilor.

Din cauza vitezei ȋn recrutare și a lipsei potențialilor angajați, tot mai multe companii au renunțat la testele de angajare eliminatorii. Potrivit Smartree, unul dintre liderii din România pe piața de externalizare a proceselor de HR, ȋn ultimii ani, aplicarea testelor ȋn cadrul proceselor de recrutare și selecție nu mai reprezintă o etapă obligatorie pentru angajatorii din țara noastră. Astfel, din ce ȋn ce mai puțini angajatori aleg să aplice teste eliminatorii.

CITEȘTE ȘI: Apa vie a educației

Este evident că specialiștii de HR și angajatorii sunt nevoiți să scadă considerabil standardele de recrutare. De aici, compromisurile, fluctuația ridicată de personal, scăderea motivației în rândul noilor angajați, dificultatea pentru angajator de a construi un atașament de brand, diluarea calității serviciilor.

Și totuși… avem mii de șomeri sau vânzători cu diplome universitare!

Iar asta mi se amintește în fiecare săptămână, când citesc consternată datele furnizate de agenţii economici privind locurile de muncă vacante. În evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) sunt înregistrate 28.922 locuri de muncă, în data de 17 octombrie 2017!

Ne plângem de bac-uri dezastruoase, de „fabrici de diplome” universitare fără acoperire, de miile de șomeri pluri-absolvenți de facultăți, de secretare și vânzători frustrați pentru că nu își găsesc un job pe măsura titlurilor post-universitare. Pe de altă parte, angajatorii se plâng că nu găsesc meseriași calificați în profesii precum: croitorese, cusătorese, tricoteze, zidari, tâmplari, cofetari, patiseri.

Unde sunt meseriașii de altădată?

Nu cumva problema constă în faptul că nimeni nu mai vrea să învețe o meserie? Că mulți tineri se visează manageri, dar, de fapt, pierd vremea prin facultăți din care nu învață nimic pentru că fie nu le place, fie că o fac de gura părinților. Doar în România școlile profesionale sunt considerate „oaia neagră” a învățământului, suprema ratare a unui absolvent de gimnaziu care nu are media necesară pentru a intra la un liceu așa zis bun. E musai ca toți să facem liceul, indiferent că avem aptitudini sau nu, că ne place cartea sau ne-ar plăcea mai degrabă o meserie? De ce majoritatea părinților se încăpățânează să țină copiii prin facultăți când e evident faptul că ei nu sunt făcuți pentru asta, de ce a devenit o rușine să faci o școală de meserii care să te scoată repede pe piața muncii, să ai o profesie decentă care să îți dea independență financiară de foarte tânăr?

În alte țări, se discută despre planuri de dezvoltare a carierei post-pensionare

Potrivit unui articol din Harvard Business Review, o nouă tendință în creștere pe piața muncii este cea a corporatiștilor care, odată ieșiți la pensie, rămân activi, cu norme part-time în domenii precum consultanță, profesorat și mentorat, membri în boarduri consultative, scriitură creativă. Ritmul și frecvența cu care acești specialiști activează după pensionare sunt mult mai scăzute, la fel și intensitatea cu care performează. Dar ei se simt bine știindu-se încă utili, iar menținerea unui tonus intelectual activ le asigură și o mai bună stare de sănătate. Evident, vorbim despre oameni care fac asta nu de nevoie, ci de plăcere. Și despre un sistem pregătit să valorifice profesionalismul lor, nu să apeleze la ei din motive de disperare evidente.

Opinia specialistului

Sorina Donisa: CEO APT Resources&Services

„Ceea ce observăm în piaţă muncii este faptul că lipsa candidaţilor de pe piaţa muncii (şi aici nu vorbesc doar de poziţii de specialişti, ci şi de poziţii de executanţi) a dus la creşterea deschiderii companiilor în a oferta persoane care sunt deja la pensie, dar îşi doresc să rămână activi sau doresc să obţină un venit suplimentar.

Vedem asta în campaniile de promovare a joburilor din retail sau HoReCa, unde există deja campanii de atragere a candidaţilor, special adresate pensionarilor. Sunt tot felul de meserii cum ar fi tâmplar, electrician, mecanic, maistru, strungar, sudor, lăcătuş, bucătar, infirmieră etc. pentru care angajarea unui pensionar este deja o alternativă mai sigură decât angajarea unui proaspăt absolvent. De multe ori aceste persoane sunt mult mai stabile, mai dedicate şi responsabile pentru job-ul respectiv, iar compania nu trebuie să investească foarte mult în formarea lor.

Totuşi, să nu uităm că vorbim de pensionari cu un grad mare de adaptabilitate şi o condiţie fizică ce le permite un job full time sau part time. În ziua de azi orice tip de job este mai solicitant decât în trecut prin faptul că lucrurile se desfăşoară cu o mare viteză, trebuie să lucrezi cu diverse instrumente care au un anumit grad de tehnologizare, deci un pensionar trebuie să ţină pasul cu toate aceste cerinţe.
Acest trend nu este atât de vizibil pentru poziţii senior din middle management, unde în continuare se caută persoane până în 40-45 de ani.”

Avantajele și dezavantajele reactivării pensionarilor

Un prim punct nevralgic al reactivării specialiștilor pensionari este în ce măsură aceștia mai pot ține pasul cu evoluția tehnologiei care ne surprinde și pe noi, cei care suntem activi. În educație, medicină, chiar și în meseriile mai puțin creative, digitalizarea te obligă să rămâi conectat la noutățile care apar tot mai des și din ce în ce mai multe. O pauză de activitate mai mare de șase luni te poate deprofesionaliza suficient de mult încât să te simți destul de depășit de noile standarde tehnologice, de ritm, de viteză, de implicare.

CITEȘTE ȘI: Analiză profundă a lui Florian Colceag: „De ce şcoala românească nu îşi mai găseşte rostul”

Ca avantaj pentru angajat, menținerea în piața muncii poate păstra și susține un bun tonus intelectual, prin rămânerea în conexiune cu oamenii, cu tehnologia, cu tendințele, dar și prin faptul că acești oameni se simt încă utili societății, fără să resimtă atât de acut marginalizarea care survine după pensionare.
Așadar, a venit momentul să ne prețuim mai mult pensionarii specialiști?