Coaching, la modul personal
O experienta multidimensionala: patru scoli, patru sali, patru teme, doua limbi de conversatie, coach-i pe diferite niveluri ale profesionalizarii si un spatiu incarcat cu semne de intrebare. Faceti inmultirea!
Ma opresc aici cu descrierea cadrului. M-am jucat putin de-a labirintul doar ca sa va sugerez semnificatia pe care eu, aflata nici la prima nici la ultima intalnire cu el, i-o atribui coachingului. Indraznesc, deci, sa spun ca este arta de a deschide porti. O calatorie fara puncte terminus, prin mintea si sufletul omului. Coach-ul intreaba. Asculta. Coach-ul acompaniaza, s-a spus, si transmite energie. Pe care clientul o preia ca sa se cunoasca si sa se inteleaga pe sine. Rezultatul unei sesiuni de coaching nu e un sfat si nici o lista de "to do"-uri. Ci o usa intredeschisa catre miezul eu-ului.
In mod normal, avem prostul obicei sa punem intre obiectivul dorit si indeplinirea lui, munti de obstacole: "n-am bani", "n-am timp", "e frig afara si am mai avut si scarlatina in clasa a doua"… Gasim sau inventam piedici. Umane ori materiale, le asezam in calea catre ceva. Fara coaching, tinta se indeparteaza si ne provoaca neimplinire, suferinta. Impreuna cu un coach si raspunzand la intrebarile lui, intelegem ca ceea ce cautam aiurea era in noi, adica la indemana si dispozitia noastra. Greu de acceptat, va asigur. Am experimentat, profitand de prezenta atator facilitatori in preajma. Nimic comod in interogatoriu, in afara de increderea ca apoi usa nu se va mai inchide nici in fata si nici in urma mea…