Corăbii în pustiu
Am avut privilegiul, de-a lungul anilor, să cunosc sute, poate chiar mii de lideri. Din toate sferele, de la președinți de stat la primari ai unor localități despre care mulți nici nu știu că există pe hartă. De la CEO ai unor companii multinaționale la antreprenori cu câțiva angajați, de la decani de universități la directori de școli din cele mai oropsite sate. De la activiști cu impact global la oameni obișnuiți care, în tăcere, se zbat să schimbe lumea mică din jurul lor.
Am întâlnit lideri puternici, cu viziuni clare, oameni care, prin puterea exemplului, reușesc să lumineze chiar și cele mai întunecate unghere. Dar am întâlnit și lideri care, în ciuda puterii conferite de poziție, sunt pururea pierduți în propriul hățiș de interese, incompetențe și frici.
Am întâlnit lideri smeriți, ancorați în principii și valori, oameni care cu inteligență, integritate și respect trasează continuu harta, pun azimutul și își ghidează echipa, lăsând însă fiecărei corăbii libertatea să își navigheze calea. Dar am mai întâlnit și lideri cocoțați pe piedestale de retorică goală, care își ascund vidul interior sub măști strălucitoare și o nevoie bolnavă de control. Lideri care, dincolo de aparențe și discursurile grandioase, sunt doar niște biete tinichele, ce înfruntă bezna cu bețe de chibrit.
De ce v-am povestit toate acestea? Pentru că fiecare astfel de atitudine are consecințe. Pe principiul acțiune-reacțiune, fiecare gest, fiecare comportament, fiecare decizie influențează, într-un fel sau altul, lumea din jur.
Pe de o parte, oamenii, de regulă, se asociază cu alți oameni după chipul și asemănarea lor. Și liderii sunt tot oameni. De aceea, vrem să recunoaștem sau nu, fiecare comunitate reflectă într-o oarecare măsură valorile și stilul de leadership al celor care o conduc.
Pe de altă parte, încă din antichitate, scrijelite pe tăblițe de lut sau pe pereții peșterilor, omenirea s-a ghidat dintotdeauna după reguli, principii și valori. Iar istoria ne-a demonstrat că încălcarea acestora generează confuzie, suferință și dezordine.
Dezordinea, confuzia și suferințele din societatea de astăzi sunt o consecință a nerespectării, uneori flagrante, a valorilor și principiilor fundamentale. La fel și suferințele organizaționale. Unele ca o prelungire a suferințelor societale, altele provocate din interior.
Pentru că, atunci când valorile sunt ignorate sau încălcate în mod repetat, societatea suferă, consecințele manifestându-se sub forma nedreptății și instabilității. O organizație care nu-și respectă valorile va suferi de lipsă de încredere, conflicte, oboseală, iar asta afectează performanța.
Categoric, fiecare dintre noi contează în pătrățica lui. E o virtute – cum spune românul – să faci Rai din ce ai, dar la nivel macro, puținul acesta cu puțin nu e suficient. E nevoie de un catalizator.
Imaginați-vă că fiecare dintre noi suntem un ingredient de bază în formarea unui aluat. Unii vin cu o contribuție de cea mai înaltă calitate, alții mai modestă. Le punem laolaltă, aluatul crește. Dar dacă brutarul nu este priceput, în final toți vom suferi de foame. Nici cele mai bune ingrediente nu pot compensa lipsa unui brutar competent.
De aceea, cred cu tărie că între o societate sănătoasă și una suferindă, între o organizație de succes și una care supraviețuiește la limita subzistenței, diferența o fac liderii: liderii far, cei care luminează și ghidează cu integritate și compasiune, liderii umbre confuze, care aduc incertitudine și lipsă de direcție, liderii de tinichea, egocentrici și lipsiți de principii.
De aceea, unele comunități prosperă, iar altele nu, de aceea unii angajați sunt fericiți și alții nu, de aceea unii pleacă, iar alții nu.
Pentru că valorile și principiile nu sunt un moft, ci oglinda în care te privești și în care se reflectă lumea ta. Iar o lume în care valorile, credințele și principiile în care crezi sunt des ignorate sau încălcate, ajunge să te strângă.
De aceea unele organizații sunt ca niște corăbii în derivă, veșnic în căutarea unui far.
De aceea România pare o corabie în pustiu.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 290
Pentru abonare, click aici