Dăm viață anilor sau ani vieții?
Pentru că trăim cu toții în matricea D-VUCAD Disruption – Volatility, Uncertainty, Complexity, Ambiguity, Diversity (Perturbare – Volatilitate, Incertitudine, Complexitate, Ambiguitate, Diversitate) care ne obligă la transformări continue, e o preocupare a mea să îmi găsesc repere de umanitate care rezistă constant, cu demnitate, luciditate, înțelepciune, vitalitate, firesc și umor provocărilor vieții.
Mă fascinează seniorii preocupați de învățarea continuă, de longevitate profesională, de îmbătrânire activă, de flexibilitate mentală, oamenii care au mirări și uimiri la orice vârstă, care au planuri de a descoperi lucruri noi. Mă bucur că, treptat, și la noi se încurajează astfel de atitudini care definesc noua paradigmă a seniorității de calitate, de care vom avea mare nevoie ca să traversăm decent înaintarea în vârstă, într-o perioadă de transformări exponențiale care ne iau mereu prin surprindere.
E un semn bun că despre astfel de lucruri se scrie tot mai des, responsabil și implicat, fără teamă de desuetudine. Până și publicitarii, printre cei mai refractari la o astfel de abordare, au început să fie deschiși la astfel de teme.
Mă preocupă felul în care spiritul unor seniori români, mai mult sau mai puțin celebri, transcende toate clasificările de generații despre care se vorbește azi – silent generation, baby boomers, X, Y, Z, alpha. E o bucurie să stau de vorbă cu ei și să aflu ce îi face atât de „atemporali”.
Un astfel de privilegiu a fost și discuția cu actorul Victor Rebengiuc, într-un moment de binecuvântată tihnă de dinaintea începerii stagiunii pe care o așteaptă cu bucurie, mulțumire și credință în Dumnezeu. La 86 de ani, Victor Rebengiuc spune cu un firesc dezarmant și cuceritor: „Sensul vieții?! Să muncesc, să trăiesc în profesie.” Și atunci îți spui „mai există speranță.” Și continui.
Articol preluat din numărul 261 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.