Doamne, cat il mai iubesc pe nenea Iancu!
Ma reped s-o citesc, doua-trei pagini, cat sa mananci o para. Nu-mi vine sa cred:
"- Ce mai nou?
– Prost, monser… Este o criza, ma-ntelegi, care poti pentru ca sa zici ca nu se poate mai oribila… S-a ispravit… E ceva care poti pentru ca…
– Lasa, Nae, ca se mai si exagereaza…
– Ce se exagereaza, nene? Este o criza, care, asculta-ma pe mine, ca dv. nu stiti, care, ma-ntelegi, statul cum a devenit acuma, eu dupa cum vaz ce se petrece, ca nu sunt prost, inteleg si eu atata lucru, fiindca nu mai merge cu sistema asta, care, cand te gandesti, te-apuca groaza, monser, groaza!…"
Discutia are loc pe o terasa, la o bere, intre amici. Care bere urma dupa altele, la alte terase, cu alti amici, in timp ce acasa, nevasta lui Nae se chinuia sa-i nasca un baietel…
Adica, ma-ntelegeti, omul e mahnit si obidit si mai ca-i vine sa planga cand vede ca "bate falimentul la use si nu mai e nici un patriotism…", dar asta nu-l impiedica, ba chiar dimpotriva, sa socializeze la greu si sa-si piarda timpul.
La o suta de ani distanta, suntem tot acolo. Berea sau cafeaua in fata si gura plina de cuvinte spaimoase despre o criza care trebuie ca va fi ingrozitoare, dar nu atat de reala incat sa ne afecteze si propriile bugete sau stilul de viata. O cercetare facuta recent pe populatia europeana a dezvaluit intentiile acesteia de a-si reduce dramatic cheltuielile de sarbatori. Mai putine sau mai ieftine cadouri, mai putina mancare pe masa si poate mai putine calatorii. Europenii se iau in serios si isi cred guvernantii si pe reprezentantii institutiilor bancare atunci cand acestia le fac tabloul turbulentelor asteptate. Noi nu. Noi ne vedem mai departe de bere, adica nu intentionam sa cheltuim mai putin de Craciun si Anul Nou si, in general, tratam criza mai degraba ca pe un prilej de conversatie, decat de ingrijorare.
Intr-o situatie normala, m-as bucura ca, iata, romanii sunt optimisti. Dar nu e o situatie normala si nici optimism nu e. Este mai degraba tot o forma de resemnare voioasa, de sorginte mioritica. "Ce-o fi, o fi! Noi sa fim sanatosi". Sigur, si eu imi doresc asta, dar parca putin realism si prudenta n-ar strica. Si, ca prim semn ca nu punem traitul si simtitul bine inaintea boilor, deci carul inaintea Sfantului Andrei si a zilei nationale libere de 1 Decembrie, mi-ar placea sa aflu ca va veti duce la vot. Ati vazut doar ce harnici au fost americanii! Daca ei au votat cu atata convingere, noi ne permitem sa stam acasa? Hai nene Nae, ca bem berea dupa aia!