Egocentrism, mândrie şi lipsa încrederii în sine

„Primul lucru este să conştientize că au o problemă de ego. Name and claim it“ spun cei doi autori, folosindu-se de formula de introducere a unui curs de coaching pe care îl ţin cu managerii, denumit „Egouri Anonime“. În cadrul cursului, ei le cer să împărtăşească grupului care a fost cea mai recentă ocazie în care manifestările egoului au perturbat capacitatea lor de a conduce eficient. În urma destăinuirilor, de cele mai multe ori, reiese că descătuşările egoului sunt rezultatul fricii sau al unui orgoliu prostesc. Identificând momentele în care egocentrismul a generat un comportament deraiant şi forţaţi fiind să vorbească despre ele, managerii primesc deja un instrument prin care să neutralizeze dominaţia ego-ului.

Smerenia este a doua modalitate de a recalibra un ego exacerbat. Pentru un manager, acest lucru înseamnă a recunoaşte că nu este vorba tot timpul despre el, ci mai mult despre ceilalţi şi despre nevoile lor. Cea mai potrivită descriere pentru a ilustra smerenia, o face Jim Collins: „Când lucrurile merg bine, liderii care se slujesc doar pe sine,se uită în oglindă, se bat cu pumnul în piept şi îşi spun: Doamne, cât de bun sunt! Când lucrurile stau prost, se uită pe fereastră şi dau vina pe altcineva.“ Cu liderii mari, lucrurile stau exact invers: „Ei se uită pe fereastră când lucrurile merg bine şi preferă să le atribuie altora succesul. Când lucrurile stau prost, aceşti lideri aflaţi în slujba altora se uită în oglindă şi se frământă: Cum aş fi putut proceda altfel?“

Pe măsură ce avansaţi în ierarhia unei organizaţii, un feedback onest de la angajaţi devine o raritate şi toată lumea se poartă cu mănuşi cu voi. În pasul trei, înconjuraţi-vă de cei care vă spun adevărul verde-n faţă. Există şi oameni care nu au nimic de obţinut dacă vă perie şi pe care să puteţi conta, dacă vreţi să rămâneţi cu picioarele pe pământ.

Pasul patru cere să învăţaţi tot timpul. Pentru reechilibrarea unui ego supradimensionat este bine să învăţaţi de la alţii. Cei care încă se cred cei mai deştepţi din birou pot să se implice într-un proiect condus de altcineva, într-un domeniu în care nu se pricep deloc. Este o modalitate excelentă de a descoperi ce înseamnă să înveţi ceva de la zero.

Nu-i permiteţi egoului să vă afecteze cariera. E adevărat că talentul, competitivitatea şi încrederea în sine sunt competenţele care vă propulsează în posturi de conducere. Dar ele trebuie ponderate cu simţul măsurii şi smerenia. Dacă acestea lipsesc, rezultatul este un comportament autocentrat şi izolarea. Pentru a realiza lucruri mari, aveţi de nevoie de cooperarea şi talentul altor persoane.

Articol preluat din Revista Cariere de iulie. Pentru detalii legate de abonare, click aici