Ești perfecționist, n-ai ce să faci

Obișnuiești să complici cele mai simple lucruri? Pentru că îi acorzi importanță, o banalitate capătă proporții serioase în mintea ta, până când ajunge să te acapareze și să te domine? Oricât de neverosimil pare, perfecționismul împins la extrem te împiedică să fii cea mai bună versiune a ta. Ești atât de obișnuit să pui accentul pe detalii, încât îți scapă din vedere imaginea de ansamblu, scopul și viziunea finală.

Ești genul care, chiar și atunci când are de predat un proiect, scotocește după informații până în ultima clipă, cu scopul de a-l îmbunătăți? Îți propui să zăbovești încă 10 minute asupra lui, dar nu-ți dai seama când au trecut 30 de minute, o oră sau mai mult? Ești perfecționist și n-ai ce să faci?!

E bine să afli că, de cele mai multe ori, acele completări după care scormonești până în ultima clipă nu schimbă radical valoarea proiectului. Ba s-ar putea să te țină pe loc și să întârzie nejustificat predarea.

Citeşte şi De ce fiecare cărămidă din zid contează

Îți dedici întreaga atenție și timpul pentru ca tot ce iese din mâna ta să fie la cel mai înalt standard? Sunt convinsă că pasiunea pe care o pui în cele mai mici detalii te ajută să obții până la urmă ce dorești dar, există un revers al medaliei, pe care probabil că nu îl conștientizezi.

Perfecționismul în sine nu este o problemă, dacă nu se transformă într-o obsesie care te face să respingi tot ce ți se pare mai puțin perfect. E bine sa fi conștient de tendințele tale perfecționiste și să încerci să le gestionezi. În defintiv, vrei să atingi acele rezultate de excepție în deadline-ul cerut, nu să te autosabotezi perfectând, până când riști să încalci deadline-ul.

Perfecționiștii amână să ia decizii, pentru că vor să se asigure că au creat condițiile perfecte și că momentul ales este „cel potrivit”.
Uite care este compromisul pe care îl faci: când îți petreci timp și energie cu ceva, neglijezi altceva. Întreabă-te, așadar, dacă ceea ce faci are miză. În funcție de asta, prioritizează, concentrează-te pe chestiunile serioase, pe activitățile mari. Dacă nu, nu te implica. Dacă e vorba de ceva banal, care poate fi făcut de oricine, deleagă. Și nu, asta nu înseamnă că nu îți pasă, că te mulțumești cu puțin, cu „merge și așa”. Înseamnă că te dedici obligațiilor mari, care contează, și că îți petreci timp cu ele. Înseamnă că te concentrezi pe imaginea de ansamblu, pe rezultatul final, și că nu rămâi ancorat în detalii.

Încă ceva, dragă perfecționistule. Acceptă că numai cine nu muncește nu greșește. Motivul ascuns pentru care ești obsedat de perfecțiune este că te temi să nu greșești. Dacă ești atât de preocupat de mărunțișuri, n-ai cum să ajungi să faci lucrurile mari la care țintești. Și știi cum se spune, cu cât faci mai repede o greșeală, cu atât mai repede înveți din ea, și data viitoare vei reuși să o eviți.

În sfârșit, dacă simți că productivitatea ta scade, ia o pauză. Odihnește-te și revino asupra a ceea ce te preocupă cu forțe noi, cu o altă abordare. Să nu te surprindă că vei vedea lucrurile într-o altă lumină sau că vei reuși să obții, cu adevărat, rezultatul perfect după care tânjești.