Globalizarea Mărțișorului

Nu știu loc mai aproape de amintirile mele din copilărie decât Muzeul Țăranului Român, iar Târgul anual de Mărțișor e una dintre cele mai frumoase călătorii în timp. Cu meșteșugari din toate colțurile țării și toate minunățiile la care au lucrat un an întreg. Mărțișoare ceramice, țesute, împletite, pictate, cusute, sculptate în lemn, os, piatră, bănuți vechi găuriți și înnobilați cu tradiționalul șiret alb-roșu, turte dulci în formele primăverii, într-un spectacol care îți umple sufletul de bucurie. Mă bucur să le văd, să le dăruiesc și întotdeauna mi-e greu să mă decid. Mă întristează că un astfel de spectacol rămâne o insulă izolată în peisajul invadat de „mărțișoarele” made in China care împânzesc supermarketurile și mall-urile. Micii meșteșugari care migălesc cu răbdare și creativitate sunt goniți, la propriu, din piețe ori din preajma stațiilor de metrou, sau indirect, prin taxele scumpe care le condiționează prezența în mall-uri.
Nu cred că ar fi un capăt de lume ca marile lanțuri de supermarketuri să scoată la vânzare producția autohtonă de mărțișoare hand-made. Autentice, cu semnificație și suflet. Nu cred nici măcar în concurența prețurilor mici ale produselor importate și produse la scară industrială, fiindcă ceea ce am văzut anul acesta în magazine costă dublu în comparație cu ce am cumpărat de la târg.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Basarabia şi în teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Simbolistici similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia. Din 2017, Mărțișorul este inclus în lista patrimoniului imaterial al UNESCO.

Poate că dacă am cunoaște mai bine simbolistica Mărțișorului și stilul nostru de cumpărare ar fi atent, mai responsabil, mai puțin tentat să bifeze un shopping obligatoriu pe care nu îl mai înțelegem. De aceea am rugat-o pe Iulia Gorneanu, punctul meu de referință în curatoriat, calendar popular, campanii de protejare a patrimoniului țărănesc și fashion styling (integrare de piese vintage în ținute urbane), să ne povestească despre puterea magică a Mărțișorului.

„ORIGINEA MĂRȚIȘORULUI. MATRONALIA.
Majoritatea etnologilor consideră că tradiția mărțișorului este de sorginte latină, romanii venerându-l în această zi pe zeul războiului, Mars. Privit din această perspectivă, șnurul mărțișorului se poate explica prin împletirea culorii roșu, culoare a vieții și a victoriei în luptă, cu albul, simbol al începutului și totodată al morții posibile, sugerată de inițierea campaniilor militare din Idele lui Marte. Tot la 1 Martie, Imperiul Roman sărbătorea Matronalia, zi în care bărbații ofereau daruri soțiilor și mamelor.

Pentru moșii noștri, 1 Martie avea însemnătatea începutului de an. Într-un străvechi calendar agrar astăzi era prima zi a anului, zi în care din firul vremii tors de Baba Dochia se împletea funia anului: alb și negru, iarnă și vară, zi și noapte, moarte și viață. (Nu întâmplător, calendarul ortodox o sărbătorește azi pe Sf. Evdochia.) Vreme înainte, cele două fire răsucite de lână albă și neagră se dăruiau în prima noapte cu Lună Nouă din martie. În vechime, negrul era considerată culoarea fertilității, a pământului roditor și a norilor aducători de ploaie, pe când albul era culoarea morții, a iernii înghețate, a doliului. Firul negru a fost înlocuit ulterior cu cel roșu, simbol al vieții, al soarelui, al pasiunii, și a fost dăruit de 1 Martie, înainte de răsărit. Mai târziu, acestui șnur bicolor i s-a adăugat un bănuț de argint, aramă sau aur și s-a numit „marț” sau „mărțiguș”.

DE LA MARȚ/MĂRȚIGUȘ LA MĂRȚIȘOR
Cu timpul, bănuțului i-au luat locul fel de fel de figurine, semne ale norocului, primăverii și dragostei: trifoi cu patru foi, potcoavă, coșar, ghiocel, buburuză, inimioară. Este momentul în care „mărțigușul” a trecut de hotarul satului și a ajuns la oraș. I s-a spus mărțișor iar noi îl cumpărăm, îl dăruim și îl primim în prima zi a lui Mart. Apoi îl purtăm la mână, la gât sau prins în piept până când vedem primul pom în floare. Atunci îl legăm de o crenguță înflorită și ne punem o dorință.”

Pe Iulia Gorneanu o puteți citi în pagina sa de autor – „Poveștile lumii mele. Calendarul străvechi”