Patru generații. Fericirea, între „drept” și „bun” | EDITORIAL

Săptămâna trecută, în metrou, m-am nimerit lângă un grup de tinere. Mergeau la un eveniment legat de locurile de muncă. În conversația lor simțeam entuziasm, emoție, speranță. Dar dincolo de tot, un detaliu mi-a rămas în minte: Eu mi-aș dori un loc de muncă drept, a spus una dintre ele.

Am mai auzit această expresie și la fiul meu, așa că am vrut să caut mai mult. Am descoperit că, pentru generația lor, drept a devenit mai important decât bun – cuvântul pe care noi, adulții, obișnuim să îl folosim pentru a descrie un loc de muncă. Și nu e doar o diferență de nuanță.

Pentru noi, bun înseamnă stabil, sigur, bine remunerat. Pentru ei, drept înseamnă corect, echitabil, aliniat cu propriile valori – care, adesea, nu seamănă cu ale noastre. Ei nu vor doar să muncească, ei vor să muncească fericiți.

Eu sunt parte a celei mai numeroase generații, Generația X. Într-un asemenea ocean de oameni, să răzbești însemna să muncești. Mult! Nu conta dacă îți plăcea ce făceai sau dacă te împlinea. Nimeni nu-și punea această întrebare. Fericirea oricum era un lux.

Am trăit din plin marea privatizare, un proces care ne-a aruncat de-a valma într-un malaxor – oameni și oportunități, dar și eșecuri, și umilințe. Ne-am zbătut să ne ridicăm, să ne debarasăm de vechile credințe, impuse, și să ne rescriem harta. Ne-am redescoperit, dar pentru asta, din nou, am muncit. Mult! Fericirea abia își găsea loc prin noianul de obiective.

De aceea, am vrut cu tot dinadinsul altceva pentru copiii noștri. I-am educat diferit, i-am încurajat să fie altfel. Și ne-am mândrit cu ei, cu felul lor nou de a judeca munca. Până când, inevitabil, am ajuns să împărțim același birou. Un birou în care fiecare vedea munca și fericirea într-un mod diferit.

Astăzi, pe piața muncii suntem deja patru generații. Patru lumi diferite, patru feluri de a înțelege efortul și succesul. Fiecare cu propria poveste, cu propriile resurse și vulnerabilități, fiecare cu alt mod de a trăi munca și de a căuta fericirea. Dar tocmai asta face totul atât de frumos… și atât de complicat.

Toți ne căutăm locul, sensul, echilibrul. Uneori ne întâlnim armonios pe acest drum, alteori ne evităm, alteori ne izbim unii de alții. Dar aceasta este realitatea în care trăim. Și, tocmai de aceea, îndrăznesc să spun: o nouă revoluție se întâmplă chiar acum. Doar că fiecare o privește prin propria fereastră.

Lucru confirmat și de cel mai amplu studiu despre fericirea la locul de muncă, la care aproape 11.000 de angajați, cu vârste între 19 și 60 de ani, și-au evaluat jobul și organizația. Scorul general? 7 – o medie, fără îndoială, bună.

Dar, dincolo de ea, ceea ce e cu adevărat relevant este diferența clară dintre generații. Studiul arată că, în timp ce seniorii, într-o proporție covârșitoare, se declară împliniți și satisfăcuți profesional, tinerii între 19 și 30 de ani sunt cei care se simt cel mai puțin fericiți.

Categoric, pentru seniori, munca vine cu darul experienței și al stabilității, ceea ce îi ajută să își aprecieze mai mult jobul. Sau poate nu e doar atât. Poate nu toți au reușit să se desprindă complet de vechile credințe în care munca era un dat, iar supramunca, o virtute. La urma urmei, așa au fost educați.

Tinerii, în schimb, traversează cea mai plină perioadă a vieții. Sunt convinși că pot schimba lumea, că pot muta munții. Își doresc să fie văzuți, auziți, apreciați pentru ceea ce sunt și ceea ce pot oferi. Însă, în același timp, cred că fericirea nu poate fi separată de un echilibru real între viața personală și cea profesională. La urma urmei, și ei așa au fost educați.

Poate că fericirea nu arată la fel pentru toți, dar cu toții avem nevoie de un loc în care să fim înțeleși și respectați. De aceea, cred cu tărie că, într-o organizație care nu doar recunoaște diferențele, ci și înțelege esența a ceea ce înseamnă bun și drept – în toate sensurile acestor cuvinte –, toate celelalte lucruri, inclusiv fericirea, vin firesc.

CITEȘTE ȘI: Eroare 404: Leadership indisponibil

Foto: ID 194872636 @ Fizkes | Dreamstime.com