Puterea leadershipului. Rezistența prin oameni
Fiecare țară a avut dimineața ei. A noastră a fost 15 martie. Un comunicat de presă, un avertisment sumbru, citit cu ton grav, și gata. Ne-am oprit! Brusc, fără comentarii, fără revolte, fără să știm ce ne așteaptă mâine.
”Opriți planeta, vreau să cobor!” (Claude Lelouche – n.m.). De câte ori nu-mi spusesem asta înainte. În orele pierdute în trafic, la cozile din magazine, în zilele și nopțile care întotdeauna treceau prea repede lăsând în urmă, iar și iar, lucruri de făcut. Pe 15 martie, pentru cei mai mulți dintre noi, planeta s-a oprit. Iar eu, din spatele unui ochi de fereastră, am început să-mi reconstruiesc lumea.
Astăzi, scriu aceste rânduri tot din spatele ferestrei, deși, de câteva zile, planeta, ușor, ușor a repornit. Nu mă simt pregătită să urc. Încă simt cicatricile lăsate de temerile pentru oamenii dragi din viața mea, unii puternici, dar aruncați de pandemie în linia întâi, alții ferecați în case, vulnerabilizați de vârste și boli.
Și apoi, îmi place să scriu de acasă. Nu mi-aș fi închipuit! Îmi place lumea pe care mi-am reconstruit-o și, mai ales, îmi plac oamenii pe care i-am cunoscut în ea. Pentru că, trecând peste toate neliniștile, izolarea a fost un adevărat test al adevărului. Un test de anduranță, de funcționalitate, de empatie, de prietenie și colegialitate. Un test care, atunci când voi fi pregătită să mă întorc la birou, pentru că într-o altă dimineață cu toții va trebui să ne întoarcem, sunt convinsă, voi simți că ne-a apropiat cum în cealaltă lume, cea de dinainte de 15 martie, nu cred că am fi reușit vreodată.
Categoric, Covid 19 a fost un examen greu, dar și un prilej de a ne testa valori esențiale, precum: loialitatea, implicarea, asumarea, angajamentul, recunoașterea și, mai mult decât toate acestea, încrederea.
La nivel micro, cine a trecut probele, e un mare OM! La nivel macro, organizațiile care au reușit să-și păstreze angajații, furnizorii, clienții, vor fi suficient de puternice să învingă și perioada ce va urma.
”Un business îl salvezi dacă vrei, iar dacă e imposibil din cauza conjuncturii, îți pui mintea la treabă și o iei de la capăt, cu o altă idee, un alt plan, o altă oportunitate. Reține, însă, oamenii loiali, dedicați profesiei și în egală măsură afacerii tale, sunt atât de rari…”, mi-a spus, în primele zile de izolare, liderul unei companii din rândul celor lovite rău de criza sanitară. La momentul acela, știindu-i toate activitățile complet blocate, mie mi se părea totul pierdut pentru el. El însă nu s-a lăsat copleșit de noua situație și a căutat, și a tot căutat oportunități. Și, într-un final, a găsit. Și-a ținut echipa unită, iar acum, împreună, se pregătesc să țină piept următoarei crize, cea economice. Nu le e ușor, dar lanțul uman pe care l-au sudat în jurul noii afaceri le dă încredere că va fi bine.
Cred că aceasta a fost cea mai valoroasă lecție pe care am învățat-o în pandemie: puterea echipei și a leadershipului. Că dincolo de a fi profesionist, manager sau angajat, esențial este să fii om!
Și să rămâi așa, indiferent de ce provocări îți oferă viața sau mediul de business.
Pentru că lumea aceasta nouă, pe care, din spatele unei ferestre, fiecare am început să ne-o reconstruim în dimineața aceea de 15 martie, nu se va termina în dimineața în care ne vom reîntoarce la birou.
***
Articolul face parte din ediția nr. 266, mai-iunie 2020 a Revistei CARIERE.
Realizată sub tema umbrelă ”Noua dimensiune economică și socială – Testul Covid 19”, ediția cu numărul 266 va cuprinde subiecte și abordări ce vor avea în centrul atenției discuțiile fierbinți ale momentului: ce lasă în urmă pandemia și sub ce perspective economice, financiare, sociale ori emoționale ne creionăm viitorul.