Regele Leu și puterea din umbră
Știam că o să aveți încredere în mine, doamnă! Doar mă cunoașteți de atâta vreme!…
Să ai o perspectivă amplă asupra unei comunități, să-i simți și să-i trăiești dinamica, să-i cunoști oamenii, să le remarci abilitățile dar și vulnerabilitățile, să-i vezi cum cad sau cresc ori cum navighează printre oportunități și provocări e un privilegiu.
Nu sunt vorbe mari, să urmărești în timp evoluția unor oameni și comunități îți poate oferi o înțelegere mai profundă a schimbărilor complexe, a tendințelor, a fluxului de energie distribuită între nevoi și așteptări, între gestionarea eficientă a resurselor și atingerea obiectivelor.
Multe s-au petrecut sub ochii mei… măriri sau decăderi. Câți Simba și Scar nu am observat în cercul vieții, între eșec și succes. Și dacă am învățat ceva, e că dincolo de inteligență, cunoștințe și abilități, pasiune, destin sau vocație, credințele și valorile sunt cele care fac diferența. Diferența între a te pierde pe drum sau a călători frumos spre vârful lanțului trofic.
Știu că fiecare dintre voi a citit până acum un număr impresionant de cărți despre leadership, cărți motivaționale ori de dezvoltare personală și profesională. Și nu, nu am dat în mintea celor mici făcând referire la Simba și Scar. Reevaluați cu maturitate “Regele Leu”! Este mult mai mult decât o simplă poveste pentru copii. Este o metaforă profundă a puterii și influenței în lanțul trofic al capitalului uman. Mai ales în contextul actual! Este o lecție despre cum ”crește” și se dezvoltă un lider, despre cum liderii pot aduce schimbări semnificative în comunități, dar, mai ales, despre cum un leadership nepotrivit, manipulator și egoist poate avea consecințe negative asupra unui întreg ecosistem.
Iar noi, acum, ne aflăm într-un context dificil, în care, din punct de vedere organizațional, nu ne putem permite să avem ecosisteme perturbate din interior, dezechilibrate. Și așa în societate ne simțim ca într-o junglă! Măcar la nivel de business, de job, să ne conștientizăm fiecare rolul și rostul în lanțul trofic și să ne asigurăm că, de la înălțimea poziției pe care o deținem, punem în centrul deciziilor și comportamentelor valori cheie precum: solidaritate, integritate, responsabilitate, respect și, foarte important în aceste vremuri atât de schimbătoare, deschidere la învățare. Mai ales în acești ani dominați de schimbări continue, este imperativ să învățăm, să adoptăm îmbunătățirea competențelor ca parte integrantă a activității noastre de zi cu zi. Iar pentru asta avem nevoie de lideri dispuși să susțină această abordare și să promoveze o cultură a învățării în care chiar și greșelile să fie percepute ca oportunități de dezvoltare.
Tânăra generație, aflată într-o tumultuoasă căutare a identității, exact ca și Simba, dar împovărată de sistemul de învățământ românesc cu această teamă de a greși, de a eșua, are nevoie de o astfel de sinergie. Tinerii noștri lei au nevoie de mentori care să-i călăuzească să-și exploreze identitatea, rolul și rostul în lanțul trofic, mai ales că, pentru ei, munca trebuie să aibă sens, nu neapărat pentru bunăstarea lor, cât pentru bunăstarea și sănătatea întregului ecosistem.
Este o artă să crești oameni, dar este un adevărat privilegiu să îi ghidezi să crească într-un mod cu adevărat frumos!
E un privilegiu să fii lider, dar e o veritabilă artă să conduci frumos, să înțelegi că odată cu puterea și influența vin și responsabilitățile. Iar una dintre ele, aș spune astăzi crucială, este aceea de a dezvolta oameni și de a le valorifica potențialul. Priviți organizațiile în derivă! Priviți dincolo de pereții de sticlă! Strada oferă cea mai complexă panoramă, societatea e cadrul ideal în care putem evalua și înțelege diferențele de leadership.
Foto freepik.com
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 286
Pentru abonare, click aici