Rosu

E, cumva, un proces reparatoriu, pentru ca si atunci cand a murit Raluca Stroescu am vrut sa scriu si m-am abtinut. Se plangea prea mult pe forumuri, fara ca cineva sa aiba curiozitatea minimala sa se intereseze daca biata femeie nu avea, din intamplare, probleme de alta natura, pe langa stresul cu brand corporatist.

Dupa parerea mea, e nedrept ca vina pentru moartea angajatilor survenita in timpul programului sa fie pusa exclusiv in carca angajatorilor. Si spun asta total dezinteresat, n-am nici un contract de lobby cu Ernst&Young ori cu Ipsos ori cu alte companii facute vedete in registru negativ peste noapte, de catre niste jurnalisti zelosi in sindicalisme.

Imi pot imagina durerea familiilor si deplang soarta cruda a copiilor ramasi fara mamica. Dar nu pot fi de acord ca astazi, in Romania secolului al XXI-lea, niste adulti responsabili ajung sa joace rolul de „sclavi pe plantatie”. Nu de alta, dar daca acesti oameni nu au fost in stare sa-si gestioneze problema propriei sanatati, ma intreb cum de si-au asumat si le-au fost acordate taskuri mult mai complexe, care afectau, direct sau indirect, poate, soarta mai multor semeni?

In organizatii, angajatii au acces la servicii medicale si li se cere in mod regulat sa-si verifice starea sanatatii. Deci, daca se fac excese, se fac in cunostinta de cauza. Victimele isi stiau limitele si conditionarile organismului. Putem presupune ca si le-au asumat.

Si pe urma, cine a masurat cu precizie cat din stresul provocat de job a contribuit la decese? 50%, 2%, 87,3%? Sa ne imaginam ca dupa orele de munca, respectivii angajati si-ar fi dat sufletul in timp ce-si faceau cumparaturile intr-un supermarket (Obositi, dar pe teren neutru). Ce-ar mai fi speculat atunci presa? Ca se moare la cozi in Romania?! Dar daca s-ar fi intamplat in metrou? Ar fi fost de vina conducerea Metrorex, ca nu da satisfactie grevistilor care de ani de zile semnaleaza defectiuni in sistemul de aerisire…

Si eu sunt jurnalist si pot intelege foamea de poveste si de drama cu care se vinde presa. Insa nu pot inghiti chiar asa nemestecat un story construit pe acuzatii pripite. Care isi mai permite si generalizarea: angajatorii verosi, corporatiile, capitalismul… A inceput lupta de clasa si eu n-am aflat? Punem de-o nationalizare mica? Pornim batalia rosie cu exploatatorii? Pe 1 mai muncitoresc, pe la ora 10, e bine? Dumnezeu sa-i ierte!