Să nu lași niciodată-n urma ta un ciot de păr!
Să respecți pământul ăsta! Să fii un om drept, să ai grijă întotdeauna de cel mai slab ca tine! Să nu lași niciodată să moară un copac, iar din puținul pe care-l ai, să ospătezi mereu drumețul!
Când tata era cu noi, în fiecare vară, într-o zi de august, mergeam la păr. Mai rămăsese din el doar un trunchi fără viață, cu ramuri uscate și răsucite cu disperare spre cer, adunate în vârf ca niște mâini într-o eternă rugăciune.
Toată regretele tatei erau acolo, lângă părul acela, la care mergeam ca într-un pelerinaj, sau, mai degrabă, ca într-o călătorie a cunoașterii, un drum inițiatic, pentru că acolo, sub el, pe pământul casei noastre, de unde fusesem alungați de comuniști, am primit cele mai valoroase și sfinte lecții despre viață.
De-a lungul vieții și carierei mele, pământul, omul slab, copacul, drumețul s-au metamorfozat în fel și chip, în tot felul de situații și conjuncturi pentru care, însă, de fiecare dată, în încercarea de a le rezolva, am avut ca linii de ghidaj povețele tatei. Și ca scop, niciodată în trecerile mele să nu las în urmă un ciot de păr – dorințe neîmplinite, regrete că n-am fost suficient de…
Citește și Zece sfaturi de leadership pe care ni le-ar da bunicii
Astăzi, când după atâtea luni de muncă la distanță și relații virtuale cu colegii, se pune serios la îndoială ideea de spirit de echipă, de apartenență și conexiune organizațională, mă supun de bunăvoie unui test. Același test pe care, cu nuanțele de rigoare, mi-l aplic în toate momentele de cumpănă – iau metaforic o pătură din dulap, mă așez sub păr și încerc să reformulez povețele copilăriei:
Să respecți pământul ăsta! – Respectă-ți compania, colegii, locul de muncă!
Să fii un om drept! – Să fii responsabil, corect în fapte și decizii, dedicat rolului tău!
Să ai grijă întotdeauna de cel mai slab ca tine! – Să fii empatic, atent și dispus să ajuți mai tinerii colegi, sau mai nou intrați în companie!
Să nu lași niciodată să moară un copac! – Să nu abandonezi nicio idee, proiect, să nu ratezi nicio oportunitate de a crește!
Iar din puținul pe care-l ai, să ospătezi mereu drumețul! – Să ai grijă față de partenerii de afacere, de clienți, de beneficiari, adică de toți cei din aval și din amonte de munca ta!
Dacă concepția ta despre muncă și echipă respectă aceste minime principii, dacă te regăsești în ele, fie că ești lider, fie că ești subaltern, nici lucrul la ani lumină depărtare nu-ți poate diminua loialitatea față de companie, valorile și misiunea ei, solidaritatea și încrederea că aparții unui tot, ori că, deși ești doar o rotiță, importanța ta este covârșitoare în angrenajul complex al organizației.
Iar dacă simți că nu poți, nu vrei, nu trebuie să faci toate astea, nu te ciunti!
Neîndoielnic a venit vremea să-ți așezi pătura sub un alt copac, ale cărui ramuri să te susțină și să-ți permită să performezi.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 274
Pentru abonare, click aici
