Ziua în care leadershipul nu va mai sufoca feminitatea
Cu totul alte trăsături sunt considerate „masculine”: spiritul competitiv, agresivitatea, forța fizică, rezistența la efort, înclinația pentru lucruri tehnice și stăpânirea emoțiilor.
Cei mai mulți oameni consideră că este inacceptabil din punct de vedere social să umilești sau să discriminezi pe cineva pe motiv că este femeie. În definitiv, dacă stăm să analizăm, ne dăm seama că oamenii prezintă caracteristici comune ambelor categorii. Cu toate acestea, este indezirabil ca cineva aflat într-o poziție de conducere să afișeze calități specific feminine.
Suntem predispuși cultural să gândim că masculinitatea este puternică, iar feminitatea este slabă, că masculinitatea este dură, în timp ce feminitatea este fragilă, că masculinitatea este rațională, în timp ce feminitatea este irațională, că masculinitatea este serioasă, în timp ce feminitatea este frivolă, că masculinitatea presupune simț practic, în timp ce feminitatea presupune bun gust, că masculinitatea este sinceră, în timp ce feminitatea este manipulatorie.
De-a lungul timpului, feministele s-au luptat cu stereotipurile care limitau capacitățile femeilor, iar noile generații sunt preocupate să sancționeze atribuirea de clișee femeilor și bărbaților, deopotrivă. Totuși, prejudecățile culturale legate de gen rezistă pretutindeni în lume și predomină în România profundă, unde femeile sunt încurajate „să se îmbrace frumos ca să placă bărbaților”, iar prin căsătorie „să se îngrijească de soț și de gospodărie”.
Tradiționaliștii vor cultiva întotdeauna în familie și la serviciu comportamentele „adecvate genului”, uneori inconștient sau subtil (prin aprobarea unui comportament conform cu genul), alteori ostentativ (prin ridiculizarea sau dezaprobarea celor care nu se conformează stereotipului de gen).
În timp ce feministele condamnă din răsputeri inegalitatea dintre sexe, femeile aflate în funcții de conducere sunt acuzate că preferă să‑și ascundă feminitatea sau să renunțe la ea cu totul, îmbrățișând o abordare și un tip de efort considerate, mai degrabă, masculine.
Odată ce și-au însușit prin mimetism un comportament specific masculin, femeile-lider consimt tacit că acel comportament este „mai” potrivit sau „mai” adecvat decât cel feminin. Așadar, sexismul cu care încă se confruntă femeile în prezent vizează esența feminității.
Mi-aș dori să ne luptăm noi însene cu propriile prejudecăți legate de feminitate și de trăsăturile care o definesc și să prindem ziua în care leadershipul nu va mai sufoca feminitatea.
Articol preluat din numărul 235/martie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici