De la stilou la tastatură – upgradarea sistemului de Educație
Pandemia de Coronavirus pare că a fost momentul Zero pentru regândirea Educației. Prinși într-un sistem învechit, cu câteva accente de nou, profesorii și elevii, alături de părinți, erau nevoiți să răspundă unor cerințe și unor practici care nu mai erau în concordanță cu epoca în care trăim. Una în care internetul, cel care aduce plus valoare cunoștințelor și crează legături între profesioniști indiferent de colțul de lume în care profesează, era lăsat la periferie.
Astăzi însă, fără calculator și internet, Educația de ieri nu mai are valoare, iar cei care nu se vor rupe de trecut, de sistemele vechi, care scârțâie de zeci de ani, vor ajunge să nu mai aibă cum să își urmeze scopul – acela de a-i ajuta pe elevi să învețe. Așadar, a venit timpul profesorilor să demonstreze că pot, știu și vor să fie dascălii de care copiii noștri au nevoie.
Despre cum ar trebui să arate noul sistem, dar și ce cărămizi vechi dispar și care vor fi cele noi aduse în structura educațională am vorbit cu Marian Staș, consilier al ministrului Educației. Acesta este și cadru didactic asociat al Universității București, dar și al Havard Kennedy School, un expert care de ani buni încearcă să aducă o față nouă sistemului. De asemenea, cu profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor din cadrul Universității București, am discutat despre datele concrete ale studiului “Școala de acasă”, cercetare efectuată în perioada pandemiei, cu sprijinul mai multor universități din țară.
Sistemul de educație va fi schimbat din temelii
Deja începe să se contureze o certitudine, se fac pași concreți pentru schimbarea din temelii a Învățământului. Așa cum crede Marian Staș: “Educația post-COVID 19 va fi despre integritate și încredere absolute, ori nu va fi deloc. Marja de manifestare a formelor fără fond va fi 0%. Sau, altfel, eșuăm în istorie”.
Cu toate acestea, clasa nu va fi înlocuită în totalitate de mediul online, care va fi doar complementar învățării clasice. Pentru că școala veche are și ea beneficiile ei: conectarea directă a elevilor, relația profesor-elev față în față, socializarea reală, lucrul în echipă etc. În plus, învățarea online încă nu e disponibilă tuturor și, deocamdată, nici nu știm cum va reuși noul sistem să aducă și în cele mai sărace comunități această posibilitate de a ține pasul cu viitorul. Cert este că lucrurile s-au urnit și că trebuie să avansăm cu pași mărunți, pentru a nu sări peste nevoile educaționale ale celor care erau deja vulnerabili și înainte de această criză.
Dar, după cum arată evoluția lucrurilor și a deciziilor luate la nivelul Ministerului Educației, până la depășirea pericolului cauzat de această criză, online-ul rămâne singura opțiune pentru Învățământ. Cel puțin, acest an școlar așa se va finaliza. Dar pentru viitor, învățarea clasică va merge pas cu pas alături de cea online, pentru a nu mai bâjbâi din nou, într-o altă situație de acest gen. Iar vacanța de vară trebuie să fie momentul decisiv, în care trebuie luate urgent măsuri.
Învățarea online începe să câștige teren
Dacă de la închiderea școlilor, 11 martie, până la momentul în care ministrul Educației a dat ordinul privind oligativitatea ca lecțiile să se țină online, 22 martie, profesorii și elevii s-au descurat cum au putut, începând cu 22 pentru cei mai mulți dintre copii, ușor, ușor, orele online au devenit rutină. Și așa va fi și în continuare, până la închiderea anului școlar dascălii vor preda online, cu ajutorul resurselor puse la dispoziție de portalul Ministerului – digital.educred.ro.
Prezența elevilor la ore nu mai ține de disponibilitate, ci este obligatorie. Se pun note, se încheie medii, pentru cele mai multe școli aceasta fiind noua normalitate. Problemele mari au rămas însă în zonele sărace, unde mulți copii nu au nici dispozitive, nici acces la internet, o realitate crudă care a atras, bineînțeles, critici din partea ONG-urilor care subliniază că astfel de decizii acutizează inechitatea în Educație. Lucurile s-au mișcat însă și în acest sens. În cele două luni de pandemie, mai multe ONG-uri, dar și antreprenori, autorități locale, comunități civice sau profesionale, într-o colaborare strânsă cu inspectoratele școlare reușind să mai atenueze din prăpastia inechității sociale. Mai sunt foarte multe de făcut, dar Ministerul Educației promite că, peste vară, școlile și inspectoratele școlare în colaborare cu autoritățile și comunitățile locale vor face tot ce este posibil, astfel ca noul an de învățământ să îi găsească pregătiți pentru orice, inclusiv pentru o nouă etapă de izolare în care cursurile să se poată desfășura online, echitabil pentru toți elevii.
Totodată, peste vară, toți profesorii vor avea la dispoziție cursuri de perfecționare prin intermediul cărora să deprindă toate cunoștințele și abilitățile necesare învățătii online.
Rolul profesorul, între învățarea clasică și cea online
Cum va arăta, așadar, viitorul? Expertul în Educație, Marian Staș, susține că, odată ce va începe noul an școlar, se va putea aplica ”principiul 80-20. La început, 20% lucru în mediul virtual, 80% lucru față în față. Întotdeauna va exista un echilibru dinamic între proporții, în funcție de nevoile de învățare. Nu recomand extremele: nici 0%-100%, nici 100%-0%. Resursele de sprijin există, bine aspectate. În opinia mea, cel mai relevant rămâne tot exercițiul de integritate al fiecărui profesor în parte, de a-și asuma propria dezvoltare profesională, fie identificând singur soluții de învățare, fie apelând la gama largă de resurse la dispoziție, existente, operaționale”. Cu alte cuvinte, va depinde și de profesori cum se vor pregăti pentru a face față acestei noi provocări.
Totuși, a ținut să sublinieze Marian Staș, perioada pandemiei a reliefat câteva aspecte foarte importante în ceea ce privește învățământul, nu doar din România ci și din alte state:
- Accentuarea decalajelor privind nevoile de sprijin educațional (cei cu performanțe mai slabe în general tind să aibă nevoie de resurse de sprijin semnificativ mai consistente decât în condiții obișnuite de lucru în sala de clasă);
- Reducerea importantă a timpului de atenție / focalizare / lucru eficient în mediul online (la distanță) versus sala de clasă (5-8 minute pentru o sesiune video de interacțiune asincronă, cu o secvență de învățare înregistrată, pe care elevii să o parcurgă în condiți de eficiență a învățării);
- Creșterea importanței schimbului de bune practici între elevi și profesori (resurse, metode, exemple, procese testate și validate de practica directă).
Cât privește România, cadrele didactice vor putea accesa, anunță expertul în Educație, Ghidul destinat managementului învățării online, pus la dispoziție chiar de Ministerul Educației și Cercetării.
Însă, până la stabilirea principiilor de învățare online sau de bune practici, părinții au fost cooptați masiv în procesul de învățare. Pentru unii a fost o perioadă foarte solicitantă, mai ales că mulți au lucrat și ei de acasă. Iar unele dintre aceste lecții i-au pus în dificultate. Drept dovadă, mulți au povestit în mediul online tot felul de experiențe, despre cerințele absurde, program supraîncărcat, lipsă de coordonare între profesori etc.
Dar… a fost o perioadă deosebită pentru noi toți, complet nouă, practic o probă forțată a învățării online, în care fiecare profesor a făcut lucrurile așa cum a crezut că este posibil sau cum a apreciat de cuviință. Marian Staș crede, însă, că mulți profesori și-au învățat lecția și că de acum înainte vor fi mult mai eficienți în acest proces, la care se adaugă și faptul că Ministerul va aduce plus valoare actului didactic prin cumularea bunelor practici.
Decalajul dintre urban și rural în Educație, mai accentuat ca niciodată
O altă probă la care a fost supusă Educția în perioada pandemiei, una tot parțial trecută, a fost și decalajul dintre urban și rural, unul care s-a văzut acum mai accentuat ca niciodată. Marian Staș spune însă că această inechitate există și în alte state, peste tot este un numitor comun de fond: “interacțiunea de la distanță (online sau de altă natură) tinde să accentueze distanța dintre elevii și profesorii performanți și cei mai puțin performanți. Cu alte cuvinte, cei mai pregătiți (și emoțional și profesional) tind să opereze în acest context virtual cu un randament mai mare, iar cei mai slab pregătiți tind să aibă nevoie de mai multe resurse de sprijin”.
Dar, discrepanța aceasta va dispărea pe măsură ce societatea va acționa decisiv pentru a aduce școala acolo unde trebuie să fie, adică în secolul XXI. Cât despre o rețetă magică, Marian Staș nu crede că există și că, în esență, este vorba doar despre asumarea cu integritate a proiectelor necesare, cum ar fi alocarea celor 6% din PIB pentru Educație, așa cum cere legea organică.
Acesta a dat și o notă modului în care a funcționat acest test al învățării online: 7,25 pentru cum a fost “încropit” procesul educațional, notă acordată atât profesorilor puși instant în fața acestei mari provocări, dar și elevilor și părinților care au încercat să sprijine tot acest proces.
Studiul ”Școala de acasă”
În timpul pandemiei, peste 6.000 de cadre didactice au participat la studiul „Școala de acasă”, o cercetare evaluativă privind practicile didactice și dificultățile în desfășurarea activităților cu elevii, realizată de Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea de Vest și Institutul de Științe ale Educației.
Cu un eșantion reprezentativ, investigația relevă măsurile de sprijin necesare și pot constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației. Cadrele didactice participante au fost atât din mediul rural, cât din cel urban.
Conform rezultatelor, nivelul de utilizare a tehnologiei este mediu pentru 53% dintre aceștia. Doar 4% se declară începători în utilizarea instrumentelor și resurselor digitale. Pentru ședințe și discuții au utilizat Whatsapp (94%), apel telefonic (75%), email (72%) și videoconferințe prin Zoom, Webex, Skype, Meet etc. (58%). Iar pentru managementul claselor și al activităților de învățare, aproape trei sferturi au utilizat platforme de elearning precum Google classroom (68%), Moodle (3%), Edmodo (3%), Easyclass (2%).
Tot studiul arată că învățarea de acasă prin intermediul predării online este greoaie și adâncește diferențele, elevilor le este mult mai greu să înțeleagă unele lecții și astfel rămân cu lacune. Mai exact, 77% dintre elevii cu rezultate bune și foarte bune reușesc să parcurgă lecțiile propuse din programă, însă doar jumătate dintre elevii cu rezultate slabe reușesc acest lucru.
Atât profesorii, cât și elevii au avut dificultăți în realizarea activităților la distantă, iar cele mai multe probleme le-au avut cu utilizarea tehnologiei.
Învățarea online – cele două fațete
Deși învățarea clasică pare învechită, “experimentul Covid” a arătat că dincolo de tehnologie este nevoie și de interacțiunea față în față, pentru a pune bazele relației dintre profesor și elev, și pentru ca dascălii să răspundă în mod activ și imediat întrebărilor elevilor, deci nu poate fi înlocuită de cea online 100%. Cât privește învățarea online, unul dintre elementele care ne dă de gândit și ne face să îi punem sub semnul întrebării beneficiile este faptul că va crește numărul de ore petrecute în fața unui ecran de către copii.
Prof. dr. Ion-Ovidiu Pânișoară, co-autorul studiului „Școala de acasă”, ne-a explicat care sunt riscurile și beneficiile învățării online. “Studiul a relevat că discrepanța dintre mediul urban și mediul rural, pe de o parte, și între elevii buni și cei cu rezultate medii și chiar slabe crește în acest caz. În mediul urban, elevii au o obișnuință mai mare de a lucra în online decât cei din mediul rural. De asemenea, elevii mai buni sunt, la rândul lor, în mai mare măsură pregătiți să lucreze și să se dezvolte în spațiul online decât elevii cu rezultate medii și slabe la învățătură“.
Beneficiul nesperat al învățării online este că se face de acasă – ceea ce poate duce la un confort crescut al copilului fiind cunoscut faptul că învățarea într-un mediu cunoscut, plăcut, confortabil este un activator al învățării.
Iar o dată cu această experință, Ion-Ovidiu Pânișoară este de părere că s-a schimbat chiar sistemul de Învățământ, iar modul în care vor lucra, după această criză, profesorii o să se schimbe și vor avea nevoie de sprijin, mai exact cercetări pedagogice, metode noi pentru ca această transformare să le fie cât mai la îndemână. La toate acestea ar trebui să se adauge un sprijin motivațional.
Upgradarea sistemului de Educație
Nimeni nu se va mai putea întoarce la ceea ce a fost în sistemul de Educație, susține profesorul universitar. Și nu este vorba aici doar de o nouă metodă de învățare, va trebui redimensionat tot ceea ce facem în noile condiții și găsite formule de îmbinare: “O să se revină la o altă normalitate, nu la ceea ce consideram noi normalitate înainte de criză. Iar învățământul nu are cum să fie imun la astfel de schimbări. Dar pentru ca un astfel de lucru să fie posibil, pentru a nu a mai avea iluzia că putem cârpi sistemul ca să mai țină o perioadă, trebuie să ne întoarcem la cercetare, trebuie să experimentăm și să inovăm. Salut pe această cale inițiativa ministerului de a dezvolta școli pilot de unde să înceapă valul”.
Ruinele vechii școli și cărămizile celei noi
Adunate, datele arată două lucruri clare: performanță vor face și în online profesorii care fac performanță la clasă. Din păcate, în pașii către schimbare au fost uitați iarași elevii mai puțini norocoși, cei care nu au acces la internet, la un calculator, cei care oricum ”plăteau” pentru că nu aveau o viață bună acasă. Acum sistemul trebuie să facă ceva pentru a nu crește și mai mult inechitatea în Educație. Cum vor ajunge acești elevi să beneficieze și ei de Educația viitorului, va răspunde, poate, noul sistem. Pentru că, până la urmă, online-ul ar trebui să unească oameni, valori și moduri diferinte de învățare, internetul ar trebui să deschidă calea către o nouă lume, diferită de cea în care trăim, dar care ne va învăța că doar cu ajutorul tehnologiei putem să avem o viață mai bună.
“Este clar că după această perioadă o să fie necesară o reevaluare a tot ceea ce funcționează și ce nu, o regândire care trebuie să înceapă chiar din aceste momente, din cercetările pe care le punem în practică și care o să fie o bază de reformă în viitorul apropiat”, a încheiat prof. dr. Pânișoară.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 266
