Educație timpurie, primul pas în carieră. Cum să punem accent pe pasiunile copiilor pentru a-i ajuta să devină adulți împliniți profesional

Imagine de free stock photos from www.picjumbo.com de la Pixabay

Ai ajuns cumva aproape de mijlocul vieții și nu te simți împlinit profesional? Poate te întrebi de ce nu ai reușit să faci o schimbare până acum, ce te-a ținut în loc și cum de ai uitat de pasiunile tale?

Ei bine, Educația timpurie ar fi putut să fie un fundament, care să te ajute să-ți descoperi de mic abilitățile pentru a ajunge un adult mulțumit de alegerile sale, împlinit profesional, pentru că a fost învățat să țină cont de pasiunile sale, a fost ajutat să și le cultive.

Tocmai de aceea, este momentul să fim atenți la cei mici, la cei cărora suntem datori să le fim cei mai buni ghizi în această viață. Pentru că doar cu ajutorul educației timpurii, copilul va fi fericit și va ajunge adultul capabil să atingă succesul.

Despre importanța educației timpurii, dar și cum ar trebui să fie schimbat sistemul de învățămînt astfel încât tot mai mulți copii să se bucure de beneficiile acesteia, am discutat cu Lucian Ciolan, profesor de politici educaționale și cercetare în educație la Universitatea din București, unde îndeplinește și funcția de prorector, responsabil cu proiectele de dezvoltare și învățare continuă. De asemenea, am vorbit despre beneficiile educației timpurii și cum poate schimba oameni și comunități cu Valentina Secară, fondatoarea Conferinței de Educație Timpurie (în 2011 a avut loc primul eveniment) și a primei creșe private din România.

De ce este importantă educația timpurie

Se pare că educația timpurie ar fi cea mai importantă etapă din formarea și dezvoltarea umană. Lucian Ciolan ne-a explicat că există numeroase studii care arată că “un start bun în educație și accentul pe educație timpurie de calitate influențează semnificativ aspecte importante ale vieții noastre de mai târziu: succesul educațional, cariera, starea de bine etc”.

Mai mult de atât, educația timpurie ar fi determinantă și pentru familia din care fac parte copiii care beneficiază de aceasta, susține el. Profesorul ne-a dat exemplul familiilor cu mai mulți copii, aceste familii pot avea probleme financiare, însă, dacă ar exista șansa la educație timpurie, lucrurile s-ar schimba, copiii ar fi motorul către o viață mai bună și nu ar fi la mâna unui sistem de învățământ care deocamdată limitează accesul la o astfel de educație, care înseamnă, de fapt, educație de calitate.

Conform normelor internaționale, educația timpurie începe încă de la naștere, unii ar spune că începe chiar în perioada prenatală, și durează până la 6/7 ani. Dacă pentru copiii care au între 3 și 6/7 ani avem un învățământ preșcolar care îi cuprinde aproape pe toți, nu stăm prea bine când ne referim la copiii de 0-3 ani care merg la creșă. Aici sunt puțin peste 20.000 de locuri.

Astfel, familiile nu au acces la creșe, iar cei care obțin totuși un loc nu primesc educație de calitate. Profesorul de politici educaționale susține că acestea sunt „mai degrabă instituții de îngrijire și nutriție, mai puțin de educație. Ori acest lucru vine în contradicție flagrantă cu faptul că foarte multe achiziții importante la nivel uman, multe elemente esențiale ale dezvoltării cogniției și comportamentului se fundamentează tocmai la acest interval de vârstă”.

Tocmai de aceea în urmă cu aproape 15 ani, Valentinei Secară îi venea ideea de a pune bazele primei creșe private din țara noastră. Însă, pentru a construi educația timpurie, recunoaște, a fost nevoie de timp, pentru ca acest concept să câștige popularitate, iar părinții să îi vadă beneficiile. A fost nevoie și ca educatorii să fie formați după modele din Europa de Vest și din Statele Unite, iar metodele de educație să fie ajustate în funcție de nevoile fiecărui copil, pentru că, a observat, cei mici veneau cu un bagaj educațional diferit și în funcție de implicarea sau nu a părinților.

Valentina Secară a făcut pasul către susținerea educației timpurii „pentru că este cea mai importantă și mai complexă etapă în dezvoltarea copiilor și reprezintă perioada în care au loc cele mai profunde transformări și achiziții fundamentale. Aceasta ajută, în primul rând, la stimularea și păstrarea conexiunilor între neuroni. Fără stimulare optimă, aceste conexiuni nu se realizează și devin impracticabile pe viață. Vorbim, așadar, de o capacitate mai mare de folosire a creierului ca urmare a unei educații timpurii optime”.

Educația timpurie, primul pas în carieră

Copiii care beneficiază de educație timpurie au șanse în plus în carieră, pentru că sunt ajutați să se dezvolte și să atingă succesul socio-profesional. Lucian Ciolan este de părere că educația timpurie contribuie și la formarea unor oameni mai echilibrați, cu mai mare încredere în propriile forțe, cu un grad mai mare de autonomie și responsabilitate.

Profesorul de politici educaționale ne-a vorbit despre studii care arată că educația timpurie este cel mai eficient și cel mai rentabil economic ciclu al educației. „Așadar, a investi în educația timpurie aduce beneficii pe termen lung pentru copii, care vor avea o viață mai bună și o contribuție socială mai consistentă, dar și pe termen scurt, pentru familie”. Și asta deoarece mamele revin la muncă mai repede, iar părinții, care au confortul emoțional că au încredințat copilul unei instituții unde este în siguranță și care contribuie la dezvoltarea sa, ajung să fie mai productivi locul de muncă.

Valentina Secară crede că educația timpurie realizată optim, cu ajutorul educatorilor pregătiți în a observa ce pasiuni au copiii, va da startul formării unei generații ce va ajunge la jobul ideal.“Nu de puține ori am afirmat că această generație, prin modul în care este construită și formată, conform principiilor educației timpurii, va urma un parcurs profesional prin care va cunoaște și împlinirea personală. Copiii de astăzi vor vibra în interiorul lor cu meseriile pe care și le vor alege, cu menirea lor”.

Dar, pe lângă importanța descoperirii și cultivării pasiunilor pentru cei mici, educația timpurie trebuie să fie și despre copilărie, iar Lucian Ciolan ne-a vorbit despre scopul copilăriei, scop ce nu trebuie ignorat în favoarea pregătirilor pentru viața de adult de mai târziu:“Un copil care primește ceea ce are nevoie când e copil, va ști să își ”aștearnă” viața în așa fel încât să devină un adult împlinit. Așadar, să nu le furăm copiilor viața de copil pentru că noi avem un plan bine stabilit cu ei, care să îi pregătească pentru viața de adult”.

Educația timpurie poate schimba comunități

Educația timpurie poate schimba comunități prin copiii care ajung să se cunoască și să-și cultive pasiunile. Iar unele proiecte educaționale cu ajutor din țări care au deja vechime în educație timpurie încep să prindă contur și la noi, în creșele de stat. Lucian Ciolan ne-a spus despre un astfel de experiment făcut în Sectorul 1, împreună cu o universitate daneză, pentru care există numeroase solicitări din partea părinților, ceea ce dovedește că încet, încet părinții își dau seama de beneficiile aduse de educația timpurie.„Copiii nu sunt doar un vector de schimbare a viitorului, prin intermediul lor pot fi influențați părinții, familiile. Un copil care e fericit la creșă sau la grădiniță, care primește sprijin constant pentru dezvoltare, are, la rândul său, o influență educațională asupra familiei: contribuie la schimbarea concepțiilor, apropie părinții de instituția de educație, îi determină să aibă așteptări mai înalte, să respecte munca specialiștilor, să creadă în educație”.

Și Valentina Secară este de părere că, da, putem prin intermediul educației timpurii să aducem trasnfomarea comunităților. “Un copil poate crește armonios într-o comunitate sănătoasă, iar prima așteptare pentru această comunitate este un nivel ridicat de cunoștințe și educație. Respectarea nevoilor fiecărui copil ajută o comunitate în a fi mai tolerantă, mai empatică, mai implicată. Pentru că, da, vor fi membri ai comunității care se vor identifica, într-un fel sau altul, cu pasiunile unui copil și vor dori să contribuie. Este ca o reacție în lanț, de o amploare și frumusețe unică”.

Iar educația timpurie, susține fondatoarea primei creșe private din țară, contribuie la construirea de caractere pentru viitor. Vom ajunge, ținând cont acum de interesele celor mici din comunitate, să aveam adulți stabili, dornici să contribuie și care se vor simți implini doar dând mai departe.

Rolul părinților și al educatorilor în educația timpurie

Părinții și educatori sunt pilonii principali pe care ar trebui să se bazeze educația timpurie. Însă părinții, dar și educatori, au încă probleme, carențe când vine vorba despre cum ar trebui ajutați cei mici pentru a ști să își valorifice potențialul, și asta din cauza modului în care și ei au fost educați. Ce este de schimbat atunci, pentru a face din ei ajutoarele celor mici?

Lucian Ciolan este de părere că prima schimbare fundamentală este aceea de a oferi acces tuturor familiilor la educație timpurie de calitate. Acest aspect va avea beneficii economice , sociale și va duce chiar la creșterea natalității. Dar pentru asta avem nevoie de servicii profesionale de educație timpurie, de personal specializat. Există de câțiva ani un program de master la Universitatea din București, prin care se încearcă să se aducă schimbarea, pentru că avem nevoie de educatori care să știe să stimuleze creșterea, dezvoltarea socială, emoțională și cognitivă a copilului. Însă, se pare, nu este prea mare cerere din partea instituțiilor publice.

Cât despre aportul pe care trebuie să îl aibă părinții în acest proces, profesorul de politici educaționale susține că aceștia nu pot fi învinovățiți că nu știu să cultive educația timpurie, pentru că au fost crescuți într-o altă cultură,”cu un pattern despre educația la vârstele mici care înseamnă, de fapt, că un copil dacă doarme bine, mănâncă bine, e curat și vesel este suficient. Mai târziu, la grădiniță, începem să emitem pretenții la educație să se poarte frumos și să salute vecinii, să spună o poezie la comandă… Din păcate, se raportează mai mult la ei înșiși, la propriile orgolii și vanități, la capitalul de imagine socială pe care îl vor de la propriul copil”.

Valentina Secară vine cu un sfat pentru părinți să nu judece alegerile copilului, ci să le hrănească, pentru că este posibil ca sistemul nostru de valori sau așteptări să nu fie în acord cu pasiunile celui mic. ”Ținând cont de faptul că părinții sunt primii educatori ai copiilor, ar trebui să fie învățati și sprijiniți în a oferi acestora o paletă de activități în acord cu preferințele lor”.

Aceasta susține că educatorii și sistemul de învățământ vin să continue eforturile inițiale ale părinților. În primul rând, instituțiile de învățămant pot oferi evenimente de informare și creare de deprinderi, de dobândire a abilităților pentru viitorii sau proaspeții părinți. Și ar trebui ca instituțiile de învățământ să ajute părinții chiar înainte de a se naște copiii sau imediat după, pentru a putea dobândi abilitățile necesare, pentru a putea înțelege nevoile copilului și pentru a ajunge să știe cum să îl spijine. Fondatoarea “Conferinței de Educație Timpurie” crede că ar trebui ca sistemul educational să aibă “în centru nevoile și aspirațiile copilului, raportându-se la următorii 20 de ani din viața acestuia. Avem nevoie de un set de activități coerente, care, pe de-o parte, să îi asigure copilului un set cunostinte, deprinderi, atitudini de bază, iar pe de altă parte, să îi construiască pasiunile și interesele”.

Deocamdată, sistemul de învățământ cunoaște tarele lipsei educatorilor pregătiți care să știe să abordeze unicitatea copilului într-un mod benefic pentru cel mic, cu impact pentru viitor. Dar atât. Concret nimeni nu poate spune dacă vreodată va reuși acest sistem să se ocupe și de această problemă, dacă va fi suficient de pregătit și dornic să acorde atenția cuvenită primilor pași din traseul educațional al unui individ. ”Vor ajunge părinții să ceară schimbarea?”, ”Vor putea lăsa educatorii în trecut programele cu care au fost și ei învățați?”, sunt doar două din întrebările la care, dacă am ști răspunsurile, am putea estima cum și când își va face loc adevărata normalitate și în instituțiile educaționale de stat.