Maria Teodora Simion, directorul care în doar trei ani a schimbat o școală de la țară într-o școală ca afară

În septembrie 2019, comuna Ciugud a inaugurat prima școală smart din mediul rural din România, o școală în care sunt folosite soluții tehnologice pentru reducerea consumului de energie, dar și cele mai moderne softuri din educație. Am stat de vorbă cu Maria Teodora Simion, directorul Școlii Gimnaziale Ciugud (județul Alba), profesoară de limba și literatura română de 19 ani și cea care conduce această școală din septembrie 2018.

Ceea ce ne-a povestit demonstrează încă o dată că, dacă există voinţă, pot fi realizate lucruri spectaculoase în timp record. Până acum câțiva ani, această instituție de învățământ era o simplă școală de la țară. Acum, clădirea are tot felul de senzori care reglează automat temperatura în clase dar şi intensitatea luminii. Clasicul clopoţel care îi cheamă pe elevi la ore a fost înlocuit cu un sistem audio modern – pe care profesorii îl pot folosi pentru a le transmite copiilor mesaje. În plus, în clase există table interactive şi un sistem de proiecţie ultramodern. Şcoala este dotată şi cu un sistem de camere video, iar orele pot fi transmise în direct pe internet, pentru ca elevii care nu pot ajunge la cursuri din motive medicale să poată asista la ele. Chiar și unitățile sanitare din această școală sunt dotate cu tehnologie inteligentă.

De unde a pornit ideea proiectului Smart School Ciugud

Școala a fost construită în anul 1936. De-a lungul timpului, au fost făcute mai multe lucrări la corpul clădirii, iar ultima renovare a fost realizată în anul 2019. Școala a fost modernizată deoarece Primăria comunei Ciugud a comandat un studiu de siguranță și a constatat că este nevoie de reabilitare – deși clădirea arăta bine, existau probleme mai ales la nivelul acoperișului și tavanului. În anul 2016, a fost scris un proiect care a vizat atât reabilitarea construcției, cât și dotarea cu materiale didactice. Finanțarea prin PNDL a venit însă mai târziu, așa că lucrările au început în vara anului 2018.

“Primul constructor care a preluat lucrarea nu a reușit să realizeze mai mult de 20%, așa că, în octombrie, primăria a reziliat contractul și, după ce toate procedurile și toți pașii au fost parcurși, un nou constructor a preluat lucrarea în mai 2019. Tot atunci, ni s-a prezentat de către reprezentanții primăriei ideea proiectului Smart School Ciugud, care presupunea abordarea actului educațional prin utilizarea tehnologiei la clasă și implementarea unor soluţii inovative. Primăria a depus un proiect în competiția națională de proiecte SMART, competiție care a susținut inițiativele care folosesc inteligent tehnologia pentru a construi comunități sustenabile în România”, povestește directorul.

Ce a adus bun renovarea școlii

Proiectul a fost câștigător, iar cu banii obținuți au fost dotate sălile de clasă cu table interactive și laptopuri. Laboratorul de informatică a fost transformat în unul mobil. Școala are chrombook-uri care sunt folosite la orele de TIC și nu numai. Acestea sunt încărcate în stații mobile de încărcat. “Aspectul școlii s-a schimbat radical în urma acestor modernizări. Beneficiile nu s-au lăsat mult așteptate. Copiilor le place la școală, sunt entuziasmați de dotările pe care le avem, de ceea ce facem. Drept urmare, constant, an de an, numărul copiilor a crescut. La începutul anului școlar 2019-2020 aveam 112 elevi, iar la acest început de an școlar, respectiv 2022-2023, deci după 3 ani, am început școala cu 195 de copii. Investiţia se ridică la aproximativ un milion de euro. O parte din sumă a fost acoperită prin PNDL, o alta a fost finanțare printr-un proiect educațional, iar încă o parte a fost un împrumut luat de Primăria Ciugud de la bancă”, a explicat Maria Teodora Simion.

Aceasta a ținut să sublinieze că, un alt avantaj al modernizării școlii a fost faptul că au dispărut clase la simultan și s-au găsit soluții pentru un afterschool. Și asta deoarece, localnicii din Ciugud, care își duseseră copiii la diferite școli din Alba Iulia, au decis să îi readucă la școala din comună. Așa că, an de an, numărul copiilor de la școala din Ciugud a crescut și încă mai crește.

“Spre deosebire de alte comunități, la Ciugud educația este una dintre priorități. Simțim lucrul acesta în sprijinul constant pe care îl primim pentru toate inițiativele pe care le avem, sau cu care primăria vine spre noi, ca școală”, afirmă Maria Teodora Simion.

Educația nu înseamnă doar cunoștințe și premii, examene și concursuri

Directorul Școlii Ciugud crede că, la modul general, până nu demult, școala românească nu știa să se apropie de elev. Era prea preocupată de competiție și performanță. “Dar, încet, încet, mai ales cu sprijinul mai multor organizații non-guvernamentale care se implică în educație (și aici mă refer la asociații precum Școala Încrederii, SuperTeach, AVE, Aspire Teachers, Teach for Romania etc.), școala românească a înțeles că nu doar performanța contează. Evident, e un capitol crucial al școlii, domeniul acesta al achizițiilor academice, dar educația nu înseamnă doar cunoștințe și premii, examene și concursuri. Educația e mult mai mult. Iar școala este instituția cea mai abilitată în a oferi educație”, susține profesoara.

În plus, Simion este de părere că elevii nu au nevoie de foarte multe pentru a fi atrași de învățătură. “E drept că generația de acum învață altfel, are alte preocupări față de alte generații. Dar așa a fost mereu. Diferența de abordare în ceea ce privește importanța învățării a fost mereu o dispută între generații. Elevii din ziua de azi sunt foarte pragmatici. Nu mai învață, așa cum o făceam noi, doar pentru că zice mama, tata, doamna învățătoare sau doamna profesoară. Elevii din ziua de azi învață foarte bine dacă știu la ce anume le va folosi acel <ceva> pe care profesorul îl predă la clasă, ce va face, în timp, cu acea informație. Copiii din ziua de azi au aproape orice informație la maxim trei click-uri distanță. Rolul profesorului nu mai e de a-i oferi informații, conținuturi, ci de a forma competențe, de a-l ghida în procesul de învățare și dezvoltare, de a-l învăța să lucreze în echipă, să comunice, să înțeleagă nevoia și importanța învățării pe tot parcursul vieții”, avertizează directorul Școlii din Ciugud.

Pentru a-i atrage pe elevi spre învățare, crede ea, profesorii nu trebuie să uite să fie oameni, să ofere respect și nu doar să aștepte să fie respectați. “Copiii de azi au alte valori față de cele pe care le aveam noi la vârsta lor. La modul general, societatea avea alte valori. Respectul trebuie oferit și nu doar așteptat. Nu vine la pachet cu statutul de profesor. În momentul în care îi arăți unui copil că ai încredere în el, în capacitățile lui, că îl consideri în stare să progreseze, îi arăți că îți pasă de el ca  ființă, că nu e doar un obiect însuflețit în sala de clasă care trebuie să vorbească doar când e întrebat și nu trebuie să deranjeze cu nimic lecția, când copilul simte că pentru tine, ca profesor, el înseamnă mai mult, va învăța, va fi interesat de ceea ce vrei să-l înveți”, conchide Maria Teodora Simion.

ÎNTREBĂRI FULGER

Dacă ați putea, ce ați schimba în sistemul de educație românesc? Ce merge bine și ce nu merge bine în momentul de față?

Nu cred că aș schimba din ceea ce se face, ci din modul cum se face. Cred că toți cei implicați în educație ar trebui să fim mai conștienți de faptul că generațiile de copii de azi au preocupări diverse. Nu mai putem pune un copil să învețe teorie peste teorie fără sens, doar că așa am făcut și acum 20 de ani și era bine. Sintagme de genul „pe vremea mea” nu cred că își au rostul în rândul școlii, pentru că nu mai suntem pe vremea noastră, ci suntem în vremea lor, a copiior de azi, care au nevoie și vor să învețe, dar în stilul lor. Cred că e nevoie să conștientizăm faptul că este important să ne adaptăm la nevoile generațiilor de acum.

Părerea mea este că, din punct de vederere academic, abordarea curriculum-ului e tot mai adaptată nevoilor de azi, dar mai trebuie să lucrăm și la partea de relaționare. Aici avem o mare problemă. Lipsa de încredere care ne caracterizează în ultima vreme este cea care creează stări conflictuale tot mai dese între elevi, profesori și părinți.

Cum “arată” un profesor bun? Ce calități trebuie să aibă? Este un har meseria de profesor sau poți ajunge un profesor bun și dacă-ți propui acest lucru?
Din punctul meu de vedere, un profesor bun e un profesor conștient și preocupat de „talanții” elevilor săi. Un profesor care își cunoaște elevii, le știe provocările, greutățile, bucuriile. E atent la starea emoțională a copiilor și își adaptează mereu demersul didactic în funcție de nevoile acestora; e preocupat deopotrivă de formarea competențelor academice ale elevilor săi, dar și de cele relaționale. E un om conștient de faptul că reprezintă un model pentru elevii săi și se comportă ca atare. E un profesionist mereu dornic să fie la curent cu noutățile nu doar din disciplina predată, ci și din pedagogie și metodică.

Ce este mai greu pentru un profesor, să aducă un elev de 8.5-9 la 10 sau un elev de 4 să-l facă de 5?
Consider că e mai greu pentru un profesor să reușească să motiveze un elev să învețe și să-l ajute să progreseze de la 4 la 5, față de un profesor care reușește să aducă un elev de la 8,50/9 la 10. Acel copil este deja motivat. Are o motivație proprie, care îl determină să învețe singur. Uneori pentru a ajuta un elev să crească de la 4 la 5 implică o muncă mult mai intensă decât cealaltă situație.

Cât de importante sunt notele în viață? Sunt ele relevante, vorbesc despre cine suntem noi?
Mai ales în contextual zilelor noastre, e bine să-i învățăm pe copii că o notă e doar o cifră, pe care o obții pentru modul în care ai reușit, într-un interval dat de timp, să te aduni și să scrii, să rezolvi  sau să răspunzi la o cerință dată. Cred că notele sunt doar niște instrumente și ele nu sunt echivalentul nostru, ca oameni. Un copil de 10 pe linie la școală din punct de vedere academic poate să aibă nota 2 la relaționarea cu colegii. Sau invers. Un coleg foarte bun, empatic, atent, săritor, doar fiindcă are anumite provocări și nu poate învăța, nu reușește să obțină mai mult de 5. Acest lucru nu înseamnă că tot ce poate el e doar 5. Copiii au multe abilități pe care, prin prisma activităților pe care le avem de făcut la clasă, nu avem șansa să le observăm. Și pierdem de prea multe ori din vedere faptul că elevii noștri au fiecare un talent și depinde uneori doar de noi să îl găsim.

Te pregătește școala pentru viață?
Școala este o etapă importantă pentru dezvoltarea fiecăruia dintre noi. Depinde de fiecare ce vrea să ia. Dacă te gândești doar la aspectele teoretice pe care le înveți în școală, vei putea spune că te pregătește pentru viață într-o măsură mai mică, dar te pregătește pentru examene, care și ele sunt parte importantă din viața noastră. Dacă iei în considerare toate aspectele ce țin de școală, nu doar activitatea didactică din cadrul unei ore de curs, vei observa că școala te ajută în multe privințe:  să relaționezi, să lucrezi în echipă, să fii empatic, să comunici, să înfrunți greutăți, zile bune și mai puțin bune. 

Cât îi este de greu unui director să facă lucruri pentru școală?
În funcție de tipul de școală pe care o conduce un director și de relația cu comunitatea, poate fi mai greu sau mai puțin greu. E foarte greu pentru un director care nu are resurse și nu are o relație bună cu primăria, să facă lucruri pentru școală. Dacă școala e mică, cu copii puțini, bugetul școlii din costul standard e mic și nu va fi suficient pentru a face prea multe. Dacă școala e mare, provocările pot fi și ele pe măsură. Dar cred că acei directori, care în ciuda tuturor greutăților, reușesc să schimbe școala în bine, neștiuți de alții, ci doar de comunitățile lor, aceia sunt directori foarte valoroși.