Gloria Noriega, directoarea Institutului Mexican de Analiză Tranzacțională, dezvăluie cum ne putem construi cel mai bun scenariu de viață

Dr. Gloria Noriega este directoarea Institutului Mexican de Analiză Tranzacțională (IMAT) din Mexico City și a fost președinta Asociației Internaționale de Analiză Tranzacțională (ITAA). În 2008 a primit Premiul Memorial Eric Berne din partea ITAA, pentru cercetarea ei despre „Mecanismele de transmitere a scenariului”, care reprezintă o contribuție importantă la dezvoltarea teoriei Analizei Tranzacționale.
De asemenea, Gloria este formator și supervizor în Mexic, America Latină, Europa, Africa de Sud, dar şi autoarea mai multor articole de specialitate.

De la profesoară la specialistă în analiză tranzacțională și psihologie transgenerațională

Dar în ce moment al vieții a ales Gloria Noriega o asemenea profesie, care a fost motivul și cum de a devenit pasionată de un domeniu pe care puțini oameni îl cunosc? „În timp ce eram profesor la școala gimnazială am devenit din ce în ce mai interesată de dezvoltarea personalității și a relațiilor după perioada copilăriei”, spune Gloria, în cadrul unui interviu acordat Revistei CARIERE.
„La început, am devenit interesată de psihologie clinică, după care am început să fiu interesată de psihoterapie, în mod special de analiza tranzacțională, care ne ajută să înțelegem diferite părți ale personalității noastre sub forma stărilor Eului. Astfel, prin AT (n.r – analiza tranzacțională), psihoterapeuții sunt capabili să facă o diagnoză a personalității și să dezvolte un plan de tratament pentru fiecare pacient în parte. AT funcționează pentru orice tip de client, fie el în mediul organizațional, în domeniul educațional sau în cel al consilierii.”

Dar ce este Analiza Tranzacţională? O teorie a personalității, în esenţă

Îmbunătățirea calității vieții personale și profesionale reprezintă un subiect din ce în ce mai abordat în ultimul timp. Avem nevoie să înțelegem mai bine cum ne construim relațiile sociale, fie că este vorba de cele de familie ori de cele profesionale. Cu toții avem moduri specifice de a reacționa în anumite situaţii.
Iar în ultimele decenii, analiza tranzacțională (AT) a fost utilizată ca model pentru a înţelege comportamentul uman, având aplicații în psihoterapie, consiliere, educație și dezvoltare organizațională. AT fiind o formă de psihologie socială dezvoltată la jumătatea secolului al XX-lea, de către medicul psihiatru Eric Berne. O formă de psihologie socială care conține elemente de psihanaliză și psihologie umanistă și cognitivă. E o teorie a personalității, bazată pe abordări la un nivel intern (psihologic) și extern (comportamental și relațional), care oferă o imagine asupra modului în care oamenii sunt structurați din punct de vedere psihologic.

Potrivit AT, există trei tipare individuale de bază ale personalităţii prezente la fiecare dintre noi – Părinte, Adult și Copil, fiecare cu comportamente, sentimente şi moduri de gândire unice, pozitive (funcţionale) sau negative (disfuncţionale). În timpul comunicării, fiecare persoană poate trece de la o stare a eului la alta, însă în mod normal trebuie să existe un echilibru între ele.
La cel mai simplu nivel, analiza tranzacţională reprezintă o metodă de studiere a interacţiunii între persoane, aceasta fiind unitatea fundamentală a comunicării sociale. Stroke-urile sunt un alt concept fundamental în AT şi reprezintă unități de recunoaștere interpersonală, pozitivă sau negativă, verbală sau nonverbală. Orice ființă umană are o necesitate avidă de recunoaștere din partea celorlalți – dacă la copii este vorba de atenție și mângâieri, la adulți stroke-urile pot fi un salut, un zâmbet sau o altă modalitate formală de recunoaștere. Pentru a obține stroke-uri, ființele umane recurg la „jocuri” în care își asumă diverse roluri: de victimă, de salvator sau de persecutor.
Analiza tranzacțională „disecă” tipurile de stroke-uri pentru a înțelege interacțiunea umană și a schimba tiparele de comportament nesănătoase. De asemenea, se foloseşte şi conceptul de scenariu de viaţă, care explică modul în care modelele de viaţă prezente îşi au originea în copilărie.

Scenariul vieții propriei persoane

Gloria spune că fiecare dintre noi, în copilărie, concepem o poveste a vieţii pentru propria persoană. „În copilărie luăm niște decizii foarte timpurii despre felul în care ne construim relațiile cu ceilalți, în special cu părinții. Aceste decizii vin ca urmare a unor concluzii ca mecanisme de supraviețuire. E bine ca în <aici și acum> să devenim conștienți de acele decizii luate printr-un proces terapeutic ce implică redecizia. Această terapie a redeciziei poate să facă diferența între ceea ce s-a întâmplat atunci și să evalueze nevoile noastre prezente, actualizând situația între momentul acelor decizii și viața noastră curentă. Avem două tipuri de scenarii: unul este scenariul personal, iar celălalt este scenariul transgenerațional. Primul scenariu este creat de către noi și se află în starea de Copil din stările Eului. Scenariile transgeneraționale sunt scenariile create de strămoșii noștri, care la rândul lor au luat decizii timpurii în viața lor și acestea sunt codate în Starea de Părinte. În AT avem diferite metode și tehnici de lucru cu ambele stări ale Eului, starea de Părinte și starea de Copil, însă primul pas ține de o diagnoză clară”, explică Gloria Noriega.

Despre cunoașterea necunoscută

Dar care este concluzia cea mai pertinentă a cercetării sale? „Am observat că identificarea proiectivă este mecanismul principal de transmitere a scenariului și este implicat în celelalte mecanisme, sub forma unui mod de comunicare și sub forma «cunoașterii necunoscute». Este vorba despre ceva ce știm, dar nu suntem conștienți că știm, însă avem manifestări clare în scenariul nostru și proiectăm foarte mult asupra celorlalți printr-o comunicare inconștientă”.

Ceea ce înseamnă că noi, ca adulţi, de obicei nu mai suntem conştienţi de povestea de viaţă pe care ne-am scris-o pentru noi înşine. Cu toate acestea, o trăim ca pe propriul destin.
„Acest lucru se întâmplă deoarece reprimarea este un mecanism de apărare pe care îl folosim cu toții pentru a ne ajuta să supraviețuim prin protejarea de amintiri prea dureroase și ne oferă o structură psihică congruentă. Din cauza aceasta, oamenii își amintesc mai greu primii ani de viață si alte situații grele pe care au fost nevoiți să le depășească”, spune Gloria Noriega, care a trăit pe propria piele aşa ceva. „A fost un moment în care am aflat că urmam scenariul bunicilor mele. Am început să înțeleg mai multe lucruri legate de pacienții mei privind anumite tematici care nu se regăseau în scenariul lor de viață. Așa am devenit motivată să fac o cercetare pe acest subiect, urmând declarațiile inițiale ale lui Eric Berne despre scenariul transgenerațional. Pentru cercetare am dorit să studiez tema scenariului co-dependenței, o temă foarte întâlnită în Mexic și în alte culturi, în special în rândul populației feminine.”

Analiza Tranzacțională oferă soluții celor care au nevoie de un drum și nu îl găsesc

În acest moment, Gloria Noriega face o serie de cercetări în domeniul scenariului transgenerațional la două institute de cercetare din Roma. „Testăm trei ipoteze de cercetare, care se bazează pe corelația dintre aceste trei variabile (co-dependența, scenariile transgeneraționale și patternurile de atașament). Căutăm să observăm și diferențele culturale care pot să apară în cadrul cercetării”.
Pentru cei care au nevoie de un drum și nu îl găsesc, Gloria Noriega le recomandă să aibă răbdare. „Schimbarea nu apare ca urmare a agitației, ci în urma unui proces fluid de acceptare, care nu înseamnă conformism sau supraadaptare, ci faptul că trebuie să ne acceptăm întâi propriile gânduri, emoții și reacții somatice. Suntem factorii de schimbare în ruperea lanțului generațional atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare. Nu trebuie să facem în așa fel încât să scăpăm de scenariul nostru, pentru că el este parte din istoria noastră și are o valoare. Ceea ce trebuie să facem este să recunoaștem valoarea vieții noastre, dar și a predecesorilor noștri. Străbunii noștri au folosit decizii utile în supraviețuirea lor în trecut, dar aceste decizii au nevoie de o actualizare la condițiile prezente. Ține de noi să facem o actualizare a acelor decizii și să facem o schimbare în viața noastră, pentru a fi capabili să ne construim viețile aici și acum, aducându-ne mai multă fericire, iubire și sens”.

Gloria Noriega a participat anul trecut la cea de-a 11-a ediție a Conferinței Naționale de Analiză Tranzacțională care a avut loc în România

Articol preluat din numărul 244/februarie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.