Influența tehnologiilor și rețelelor de socializare asupra dinamicii familiei

În era digitală actuală, tehnologiile și rețelele de socializare au devenit omniprezente, transformând profund modul în care oamenii comunică, se conectează și se raportează unul la celălalt. Aceste evoluții au un impact semnificativ asupra dinamicii relațiilor interpersonale, inclusiv asupra interacțiunilor și funcționării familiale. Pe măsură ce granițele dintre viața online și cea offline devin tot mai neclare, devine foarte important să explorăm influențele tehnologiilor actuale și ale rețelelor de socializare asupra dinamicii familiei.

Conștientizarea acestor potențiale influențe și a propriului comportament online poate ajuta la gestionarea mai eficientă a prezenței tehnologiei în viața relațională și la cultivarea unor legături intime sănătoase și împlinite.

Acest studiu își propune să analizeze în profunzime modul în care peisajul digital în continuă evoluție modelează relațiile familiale și de cuplu, oferind o perspectivă nuanțată asupra beneficiilor, provocărilor și implicațiilor utilizării tehnologiei în contextul familial.

Cea mai comună teorie utilizată pentru a înțelege de ce oamenii se implică în rețelele de socializare este Teoria utilizării și satisfacerii (Uses and Gratifications Theory) (Katz, Blumler și Gurevitch, 1974), un cadru teoretic relevant pentru examinarea modului în care indivizii folosesc media și tehnologia pentru a-și satisface anumite nevoi sau a obține anumite satisfacții.

Această teorie pornește de la premisa că indivizii folosesc în mod activ media pentru a-și satisface anumite nevoi psihologice și sociale (Whiting și Williams, 2013). În contextul rețelelor sociale, teoria sugerează că oamenii se implică în aceste platforme pentru a obține diverse satisfacții, cum ar fi:

• Nevoia de informare – oamenii folosesc rețelele sociale pentru a se informa, a afla știri, a descoperi noi subiecte de interes.
• Nevoia de socializare și conectare – platformele social media permit interacțiunea cu alții, menținerea legăturilor sociale, crearea de noi conexiuni.
• Nevoia de divertisment – mulți utilizează rețelele sociale ca sursă de relaxare, distracție, pentru a scăpa de plictiseală.
• Nevoia de expresie de sine – social media oferă un spațiu în care utilizatorii își pot exprima opiniile, pot împărtăși creații proprii, își pot construi și afirma identitatea.
• Nevoia de validare socială – aprecierile, comentariile, distribuirile primite pe rețelele sociale satisfac nevoia de recunoaștere și aprobare din partea celorlalți.

Desigur, pot exista combinații diferite ale acestor nevoi în contextul utilizării conturilor de social media. Teoria utilizării și satisfacerii ne ajută să înțelegem ce anume determină pe cineva să-și petreacă timpul pe aceste platforme și ce beneficii psihologice obține (Sundar și Limperos, 2013). În plus, înțelegerea motivațiilor de utilizare ne poate ajuta să analizăm și potențialele efecte nedorite. De exemplu, nevoia exagerată de validare socială poate duce la dependență, comparație socială negativă, anxietate (Nadkarni și Hofmann, 2012).

Teoria utilizării și satisfacerii oferă un cadru conceptual valoros pentru a examina adoptarea pe scară largă a rețelelor sociale în societatea contemporană. Ea ne arată că indivizii sunt agenți activi, care folosesc aceste tehnologii pentru a-și împlini nevoi specifice. Totodată, ne atrage atenția că satisfacțiile căutate pot avea și corelații negative, aspect important de luat în considerare în dezbaterile actuale privind impactul social media.

Un punct interesant de explorat este modul în care diferite categorii demografice pot avea diferite motivații și modele de utilizare a rețelelor sociale (Quan-Haase și Young, 2010). De exemplu, studiile arată că adolescenții tind să fie mai atrași de aspectele de socializare și expresie de sine ale platformelor, în timp ce adulții le folosesc mai mult pentru informare și menținerea relațiilor existente. Diferențe pot apărea și în funcție de gen, cultură, personalitate.

De asemenea, teoria ne poate ajuta să înțelegem evoluția în timp a social media. Pe măsură ce noi platforme apar și se transformă, ele pot satisface nevoi emergente ale utilizatorilor. Stories, TikTok, Clubhouse abordează nevoi care poate nu erau atât de bine împlinite de platformele anterioare – nevoia de conținut efemer, creație video rapidă, interacțiune vocală etc. (Sundar și Limperos, 2013). Astfel, inovația în social media poate fi văzută prin prisma oferirii unor noi forme de gratificare.

Un alt aspect de discutat este interacțiunea între nevoi. De exemplu, prea mult focus pe nevoile de divertisment și validare socială poate diminua satisfacerea nevoii de informare de calitate (Krause, North și Heritage, 2014). Utilizatorii, dar și designerii de platforme trebuie să găsească un echilibru între diferite motivații.

Nu în ultimul rând, cadrul teoretic ne încurajează să vedem dincolo de tehnologie în sine și să analizăm contextul psihologic și social mai larg în care are loc utilizarea social media. Ce nevoi umane fundamentale se află în spatele nevoii de socializare online? Cum pot comunitățile virtuale compensa pentru lipsuri din offline? Ce ne spune apetitul pentru validare online despre provocările identitare ale indivizilor? Sunt întrebări profunde care merită explorate.

Citește articolul integral pe Revista Psychologies

Autor: Emilia Lescai