Alegerea meseriei potrivite. Părinte-profesor-consilier, triunghiul ideal de forțe, care te poate ajuta să-ți valorifici la maxim potențialul

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay

Într-o perioadă în care găsirea unui loc de muncă, dar și păstrarea lui, reprezintă o provocare, este momentul să ne punem întrebări de genul: de ce trebuie să ținem cont când ne alegem o meserie? Și astfel să reușim să facem un plan pentru a-i putea ajuta pe copiii noștri, dacă noi am pierdut deja startul.

Dar, pentru a le fi ghizi adevărați în alegerea traiectoriei profesionale, trebuie să ținem cont și de faptul că parcursul profesional s-a schimbat. Sunt puține meserii pe care le mai poți face toată viața și să ieși la pensie din ele, așa cum se întâmpla cu părinții noștri. Acum putem schimba două, trei sau chiar mai multe meserii într-o viață, poate chiar din domenii diferite, sau poate ajungem din angajați, antreprenori ori chiar freelanceri. Pentru toate acestea, tinerii au însă nevoie de abilități care nu erau valorificate în urmă cu câțiva ani, ca inteligența emoțională și flexibilitatea. Despre cum ar trebui să alegem meseria care ni se potrivește și când, am discutat cu Ștefan Pălărie, fondatorul Școlii de Valori și cu Cosmina Noaghea, consultant Ascendis.

Alegerea meseriei și parcursul profesional modern

Ștefan Pălărie este de părere că abordările privind alegerea meseriei potrivite s-au schimbat și ele în decursul ultimilor ani. Nu mai vorbim despre meserii pe care le-am învățat în școală și pe care le practicăm tot restul vieții. Pentru că un parcurs profesional modern înseamnă schimbarea mai multor joburi. Dar cum să îi ajutăm pe tineri să își aleagă o ocupație? Cel mai bine, părinții și profesorii ar trebui să țină cont de inteligențele native sau de cele lucrate ale copilului, mai exact de punctele tari sau de cele mai puțin dezvoltate, pentru a miza pe ele sau pentru a le educa în timp.

Fondatorul Școlii de Valori susține că nu poate fi vorba despre absolutism când ne referim la personalitatea sau temperamentul copiilor, pentru că există oameni introvertiți, care nu se simt bine pe scenă, însă există și excepții, unii sunt cei mai buni negociatori.

Astfel, cât privește influența temperamentului sau a personalității când vine vorba despre alegerea meseriei, Ștefan Pălărie a concluzionat că “potrivire 100% înseamnă identificarea domeniului de activitate în care copilul va ajunge să aibă rezultate (adică să fie bun, dorit, apreciat), dar și care să îi genereze un grad ridicat de satisfacție. Adică individul adult să simtă satisfacție la finalul zilei profesionale. Ori aici iar nimerim un alt teren complicat. Căci satisfacția profesională – un concept psihologic – nu mai depinde doar de meserie. Mulți alți factori motivaționali sau demotivatori pot să intervină – relațiile cu colegii, relația cu managerul, relațiile cu clienții, gradul de încărcare. Așadar, individul poate identifica sau găsi o îndeletnicire care să îi placă foarte mult și la care să se priceapă, dar pus în mediul nepotrivit, poate să renunțe cu un mare gust amar, nu din cauza meseriei, ci din cauza tuturor celorlalți factori externi”.

Cosmina Noaghea, consultant Ascendis, este de părere că în alegerea meseriei trebuie să ținem cont de interesele noastre, de preferințele comportamentale, dar și de activitățile care ne fac plăcere. După ce ne dăm seama care sunt acestea, putem trece la următoarea etapă – ne uităm care sunt nevoile cărora le putem răspunde pe baza a ceea ce avem noi de oferit: “Meseria care ni se potrivește este cea care are sens pentru noi, de aceea este important să fie în acord cu interesele și motivațiile noastre în primul rând”.

Pentru a ajunge la satisfacția profesională, la meseria care ni se potrivește, dar care ne face și să ne simțim împliniți, ar fi bine să ținem cont de caracteristicile psihologice, de ofertele de pe piața muncii, dar și să fim atenți la ce se întâmplă după ce ne alegem o meserie, adică la efort și la nevoia de învățare, ambele necesare pentru a urca pe scara ierarhică.

La ce vârstă este indicat să știm ce meserie ni se potrivește

Cu cât știm mai devreme ce ni se potrivește, ajungem să avem timp să experimentăm, să exersăm, să ne perfecționăm și să ne bucurăm de rezultatele muncii noastre. Consultantul Ascendis este de părere că cel mai bine ar fi ca, în gimnaziu, elevii să își identifice interesele și preferințele, pentru că prima alegere care le aparține este liceul la care vor ajunge.

Dacă ținem cont de cele de mai sus, de faptul că ideea de carieră s-a schimbat pe termen lung, atunci cei care nu au făcut alegerile potrivite profesional la liceu, la facultate, ajung să le facă după 10-15 ani de activitate. În acest context, susține Cosmina Noaghea: “Ceea ce contează este mentalitatea flexibilă și curiozitatea de a ne cunoaște pe noi, a înțelege lumea din jurul nostru și a pune sub semnul întrebării starea de fapt”.

Rolul părinților și al profesorilor

Copilul are nevoie ca părinții și profesorii să îi fie alături în alegerea traseului profesional. Astfel, părinții stabilesc cadrul de libertate și experimentare, iar școala ar trebui să nu mai fie formală, să nu mai pună accent pe formele fără fond, iar cei mici să știe clar de ce învață anumite lucruri.

Așadar, în lumea modernă trebuie să conștientizăm și să îi pregătim pe tineri să aibă mai multe meserii.

Ștefan Pălărie ne-a vorbit despre ce ar trebui să facă părinții: „Cel mai mare cadou pe care îl putem da copiilor noștri este acea dezvoltare a inteligenței interpersonale (o formă de autocunoaștere pe care Daniel Goleman o numește inteligență emoțională). Să ajutăm copilul să își dezvolte inteligența emoțională, prin formarea acestei competențe ne putem ajuta copilul să se autosesizeze când este nefericit, când ceva nu se potrivește, când este timpul să schimbe direcția către care se îndreaptă. Și atunci nu mai avem noi dreptate pentru el. Copilul va învăța cum să descopere acea meserie potrivită”.

Tot părinții ar putea să îi creeze copilului posibilitatea de a experimenta diverse meserii, astfel, să ajungă singur să concluzioneze ce îi face plăcere și ce nu. Experiența este un factor critic pentru formarea tinerilor și noi, părinții, suntem obligați, susține Ștefan Pălărie, “să îi învățăm pe copii cum se simte emoția satisfacției și bucuriei unei activități făcute din toată inima. Chiar dacă împrejurările o fac să fie prea scurtă, această amintire îi va ghida inconștient în următoarele experiențe”.

Și consultantul Ascendis este de părere că părinții și școala influențează modul în care copiii își aleg următoarele etape în dezvoltarea lor. Motivul este acela că, cei doi “piloni” “fac parte din viața lor, au cel mai mare impact în formarea lor. Părinții le sunt modele, sprijin, surse de informații și reguli în funcție de propria istorie și de propriile cunoștințe și abilități. Școala este instituția unde dobândesc cunoștințe și deprinderi într-un mod structurat, dar uneori programa școlară și notele par să devină mai importante în comparație cu timpul alocat dezvoltarii fiecărui copil. Ar fi bine ca în alegerea unei meserii cât mai mulți oameni să beneficieze și de serviciile unui specialist care să vină cu expertiza și empatia de care este nevoie pentru facilitarea autocunoașterii și apoi clarificarea și evaluarea opțiunilor”.

Valoarea instrumentelor și a specialiștilor în stabilirea meseriei

Pentru a lua cea mai bună decizie în privința traseului profesional este nevoie de o combinație de factori: părinte – copil – consilier.

Ștefan Pălărie ne-a explicat că o astfel de combinație poate face minuni. Pentru a înțelege mai bine influența părintelui și a consilierului în alegerile copilului, ne-a prezentat câteva concluzii ale unui workshop de parenting.

Părinții cred că cele mai potrivite meserii pentru copii lor sunt chiar cele pe care le fac ei, dacă sunt fericiți la locul de muncă, dacă nu, atunci, le recomandă copiilor, meseriile pe care nu au avut curajul să le facă. Pentru a afla ce meserie li se potrivește, fondatorul Școlii de Valori le recomandă mai multe instrumente psihometrice: Hogan, LSI (Learning Style Inventory), SDS (Self Directed Search – dezvoltat de Holland), dar și un specialist bun pentru interpretare.

Consultantul Ascendis este de părere că nu există nicio grilă general-valabilă pentru alegerea specialistului sau a instrumentului, pentru că fiecare alege specialistul cu care lucrează pe mai multe criterii, de la formarea și experiența acestuia, la modul în care simt că interacționează, dar și în funcție de preț. “În privința instrumentelor, lucrurile sunt mai clare și ușor de cuantificat. Da, există marjă de eroare, pentru că rezultatele au caracter statistic-probabilistic, adică sunt valabile pentru majoritatea, dar nu obligatorii pentru toți, și vorbim de niște categorii de scoruri care au asociate descrieri și tendințe. De aceea, pe lângă rapoartele individuale, este recomandată asistența unui specialist în înțelegerea și interpretarea rezultatelor. Este important ca instrumentele folosite în evaluare să fie standardizate (aceleași condiții pentru toți cei care răspund), să dea dovadă de validitate (să măsoare ceea ce spun că măsoară), de fidelitate (să aibă rezultate stabile în timp și în condițiile în care sunt administrate de către specialiști diferiți) și sensibilitate (să discrimineze între cei care răspund)”.

Recomandarea Ascendis pentru un astfel de instrument este Harrison Assessments, care acoperă într-o singură evaluare peste 100 de factori diferiți, atât de personalitate, cât și de motivație, interese profesionale, stil de gândire, abordare interpersonală etc.

Cum scăpăm de nefericirea de la locul de muncă

Nefericirea profesională ține de mai mulți factori, printre care lipsa semnificației muncii, lipsa oportunităților de creștere, lipsa diversității, gradul de încărcare de la muncă. Ce ar trebui să facă angajații nefericiți, pentru a avea un job care să îi împlinească profesional? Ștefan Pălărie crede că oamenii nefericiți profesional au nevoie de un grup de suport sau chiar de consiliere de specialitate pentru a ajunge să știe ce lipsește din tabloul fericirii și satisfacției profesionale, ca apoi să identifice alternative valoroase. Însă, nu are vești bune pentru angajații nefericiți, acesta este de părere că, în următorii doi ani, nu vor exista alternative profesionale care să îi mulțumească, cu greu se va găsi jobul la care să fie respectați și care să le ofere perspective de creștere.

Cosmina Noaghea consideră că un adult ajunge să fie nefericit profesional, pentru că nu a ținut cont în alegerea sa de interesele și preferințele proprii sau, între timp, s-au schimbat lucrurile pe piața muncii și nu se mai regăsesc în meseria lor. Aceasta îi sfătuiește pe angajații nefericiți să schimbe locul de muncă doar în cazul în care simt un grad mare de disconfort. “Dacă doar ne plângem de ceva și nu facem nimic pentru a schimba lucrurile, înseamnă că nu ne deranjează suficient de tare sau, dacă am început să căutăm soluții, că nu găsim nicio altă variantă”.

În concluzie, în alegerea traseului profesional, tinerii au nevoie de sprijinul părinților, al profesorilor sau al specialiștilor în consiliere vocațională pentru a afla care sunt pasiunile lor și dacă acestea se potrivesc cu ce se caută pe piața muncii și cât de ușoară va fi ascensiunea profesională. Pentru toate acestea, cei tineri trebuie să se bazeze pe inteligența emoțională și pe experiență.