Consumul excesiv de tehnologie dăunează grav sănătății copiilor
Sunt mamă de mai bine de 11 ani. Una imperfectă, desigur. Cu remușcări și sentimente de vinovăție, victorii și pierderi lamentabile în fața unui pre-adolescent care știe să gasească cele mai inteligente argumente când vine vorba de dreptul lui la… „joacă în rețea” cu prietenii și ecrane în general. Și asta pentru că, la fel ca mulți alți părinți, am trecut și eu prin furcile caudine ale jocurilor video. Azi poți avea un sentiment apăsător de vinovăție pentru că iar ai lăsat de la tine, mâine ești mândru că ai bifat toate regulile stabilite împreună cu puștiul tău și peste două zile o iei de la capăt…
M-am gândit adesea care erau cele mai importante motive pentru care, în trecut, cedam în fața lacrimilor de crocodil revărsate pe obrazul unui copil frustrat că „alții da și el ba”. Să fie faptul că și eu îmi luam (cu martori), false recompense scanând, uneori interminabil, rețelele de socializare după o zi stresantă? Sau neprevăzutul care intra în scenă când îmi era lumea mai dragă, purtând haina unui client sau a unui proiect urgent „after hours”? Sau faptul că prețuiesc atât de mult creativitatea și am fost dintotdeauna recunoscătoare pentru tehnologie? Oboseala? Stresul? Sau poate toate, împreună? „Măcar o oră, măcar un joc, măcar un nivel”, cerea plin de speranță puștiul meu. Deveneam brusc generoasă. Până la urmă, aveam și eu timp să îmi termin prezentarea, articolul sau ședința de coaching de pe Skype…
Însă, în urmă cu aproape un an, odată cu organizarea evenimentului Food Revolution din 2017, s-a schimbat ceva. Aveam să ne adunăm, la aceeași masă, un psiholog, un Health Coach, un medic și un foarte bun om de research pentru a trage concluzii îngrijorătoare referitoare la legătura dintre obezitate și consumul excesiv de ecrane. Consecința nu este că am tăiat complet accesul puștiului meu la tehnologie, ci aceea că am luat decizia de a conviețui cu ea într-un mod mai inteligent. Până la urmă, tehnologia ne ajută să ne conectăm mai rapid, să economisim timp și resurse în timp ce ai noștri copii învață și se documentează mult mai ușor. Însă tot ea, aveam să aflu în același eveniment, le poate aduce atât lor cât și nouă pierderi colaterale importante. Pentru că nu doar consumul excesiv de sare, zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății, ci și consumul excesiv de tehnologie.
Statisticile legate de supraponderabilitate la copii sunt din ce în ce mai sumbre. Aportul de alimente concentrate caloric, bogate în grăsimi și zaharuri, dar sărace în vitamine, minerale și micro-nutrienți și creșterea dramatică a sedentarismului, în contextul urbanizării și noilor tehnologii (TV, tablete, telefoane, jocuri video) fac ca ai noștri copii să intre prematur în lupta cu kilogramele în exces.
Când vine vorba de consumul de tehnologie, România se află pe locul al doilea în ceea ce privește procentul copiilor care stau prea mult timp în fața dispozitivelor. Partea mai tristă este că pentru acei copii care stau în fața ecranelor mai mult de trei ore pe zi riscul de a deveni obezi creşte cu 50% comparativ cu cei expuși mai puţin de două ore.
În România, televizorul se află foarte des în dormitorul copilului, în timp ce statul la calculator/TV este cea mai importantă activitate a majorității copiilor, ca durată, în afară de somn. Asta le mărește implicit și timpul de expunere la reclame, dar și consumul de mâncare de tip junk.
În medie, jumătate din reclamele difuzate în cadrul emisiunilor pentru copii sunt la alimente, două treimi dintre ele fiind alimente de tip junk (dulciuri și snack-uri, cereale cu conținut ridicat de zaharuri sau sucuri de fructe). Asta îi face să fie expuși la aproximativ 4.000 de reclame la mâncare/an. Se pare că o singură expunere la reclamă poate influența preferința unui copil pentru un anumit produs, dar și o decizie favorabilă de achiziție din partea părinților.
Ați observat că până și copiii de numai doi ani au abilitatea de a memora și reproduce cu exactitate mesaje publicitare? Partea și mai tristă este că până în jurul vârstei de opt ani, copiii sunt incapabili să înțeleagă diferența dintre o reclamă și realitate. Din păcate, dezvoltarea lor cognitivă nu le permite să perceapă intenția de vânzare din spatele unei reclame. Și atunci, dacă riscul de obezitate crește proporțional cu numărul de ore petrecute în fața ecranelor, ce ar fi de făcut? Copiii noștri au o abilitate scăzută de a înțelege consecințele acțiunilor lor pe termen lung; doar noi, părinții, avem rolul de a-i educa, în așa fel încât să le fie bine.
Pentru un copil care petrece mai mult de trei ore pe zi în fața ecranului, riscul de a deveni obez creşte cu 50%.
Personal, speriată de aceste statistici, m-am îndreptat spre următoarele câteva soluții:
- Am restricționat timpul petrecut în faţa ecranului aplicând formula 5:2 (5 zile fără ecrane, 2 cu ele, într-o limită rezonabilă de 2h/zi, cele 2 zile fiind zile de weekend).
- Cer la schimb fiului meu o oră de sport pentru fiecare oră de jocuri video/TV/tabletă suplimentară.
- Verific conținutul jocurilor video și mă asigur că sunt potrivite pentru vârsta lui.
- Mă asigur că încurajez un comportament alimentar sănătos prin interzicerea consumului de alimente în preajma vreunui ecran.
- Nu permit mâncatul în picioare. Masa are o semnificație specială.
Recunosc că aceste minime reguli atrag după sine frustrare, discuții în contradictoriu și emoții mai puțin pozitive, însă, atât ca mamă cât și ca expert, cred că într-un context în care aproape jumătate dintre elevii români sunt obezi sau supraponderali, avem responsabilitatea morală, dar și socială, de a face educație alimentară și emoțională copiilor noștri pe care contextul nu îi ajută.
Psihologii ne atrag atenția asupra faptului că problemele emoționale și relaționale cauzate de insatisfacția față de propriul corp sunt din ce în ce mai serioase. Cred că renunțarea la standardele duble și combaterea stereotipurilor de gen, dar și o atitudine responsabilă în ceea ce privește expunerea la ecrane, calitatea și cantitatea hranei, dar și promovarea unei imagini corporale, bazate pe autenticitate în loc de perfecțiune, ne pot ajuta să minimizăm consecințele legate de tulburările de comportament alimentar, din ce în ce mai prezente în statisticile legate de copii.
Concluzia este că legătura dintre excesul de kilograme și consumul de tehnologie este una cât se poate de serioasă. Mirajul jocurilor presărate cu personaje atent alese, competiții cu recompense, dorința de a nu fi mai prejos decât prietenii lui, combinate cu nevoia noastră, a adulților, de a căuta false refugii în rețelele de socializare sau imposibilitatea de a trasa granițe când vine vorba de muncă „after hours” ne poate costa foarte scump.
