Cum faci față unui copil răsfățat

Cu siguranță, nimeni nu și-ar dori să aibă de-a face cu un copil prea răsfățat și mai apoi cu un adult care a crescut în acest fel. Cu toate acestea, specialiștii arată că mulți părinți moderni încearcă să contrabalanseze educația rece și tradiționalistă a deceniilor trecute acordând o atenție și grijă sporită celor mici. Când însă grija și atenția se transformă în răsfăț, iar părintele pierde controlul asupra propriului copil, apar probleme grave. Efectele negative apărute în urma răsfățului se pot extinde pe toată durata existenței copilului.

CITEȘTE ȘI: A spus „Adio, multinațională!”

Răsfățul nu face decât să-l conducă pe copil spre probleme în viață

Psihologul american Ruth A. Peters, doctor în medicină și autor al manualului de disciplină a copilului Laying Down the Law (Stabilirea regulilor), este de acord cu acest punct de vedere: răsfățul nu face decât să-i conducă spre probleme în viață. ”Un copil răsfățat de obicei se transformă într-un adult răsfățat, iar adulților răsfățați le este greu să-și păstreze locul de muncă, partenerul de viață și prietenii”, completează Peters.

CITEȘTE ȘI: Poate vrei să știi, cum trebuie să te hrănești înainte de a pleca la job: micul dejun în 20 de țări

Aceasta mai spune în cartea sa că nu trebuie să credem că le este greu copiilor. De fapt, problema este că părinții se cred prea exigenți și se lasă duși de nas de către cei mici. Abținerea de la pedepse și permiterea copiilor și adolescenților de a face cum doresc duce la lipsă de respect din partea acestora. Ideea de bază a acestei cărți este că părinții trebuie să ia poziție, să tragă o linie imaginară și să stabilească regulile. De asemenea, Ruth Peters redă în cartea sa un fel de ghid, un plan bun de pus în aplicare în educația copiilor. Nu este niciodată prea târziu să disciplinați un copil. Dar cu încredere și perseverență, se poate.

Nu trebuie să cedezi în faţa şantajului

De multe ori, spun specialiştii, copiii încearcă să testeze limitele adulţilor. La vârsta de 2-3 ani în special, încep crizele de opoziţie, atunci când copilului trebuie să-i fie impuse limite. Aici intră în joc rolul de părinte care trebuie să impună nişte limite. Atitudinea părintelui trebuie să fie promptă. Împăciuitoare, dar nu excesiv de permisivă. Nu este nimic rău în a satisface până la un punct plăcerile copilului. Acesta are nevoie de afecţiune şi trebuie să i-o oferim cât mai mult cu putinţă. Însă trebuie să impunem limite, pentru ca să ştie ce este voie şi ce nu. Copilul va învăţa că trebuie să ţipe cât mai tare pentru a obţine ce-şi doreşte, dacă cedăm imediat la ţipete şi spectacol. Şi asta este manipulare şi se întâlneşte inclusiv la adolescenţi.

CITEȘTE ȘI: Topul domeniilor unde se câstigă cel mai bine. Cine e pe primul loc

Specialiştii recomandă ca, atunci când copilul mic face o criză de personalitate şi solicită lucruri absurde, să evităm să intrăm în jocul lui şi să-i distragem atenţia. Sfatul lor este să identificăm unde sunt greşelile de atitudine parentală. În primul rând, distragem atenţia copilului cu alte activităţi, ignorăm comportamentul-problemă, pentru că el are nevoie de spectatori, şi nu-i satisfacem cererea aberantă. Şi apoi trebuie să discutăm cu el, să-l învăţăm să comunice care este problema.

Nu îi găsi scuze la comportament

Nu încerca mereu să îți scoți copilul din situații neplăcute. Atât timp cât nu se află în pericol de a i se întâmpla ceva, lasă-l să suporte consecințele. De exemplu, dacă întârzie la școală, nu încerca să găsești scuze plauzibile în fața profesoarei. Trebuie să suporte consecințele acțiunilor lui. Numai în acest fel se va responsabiliza! Totuși, această regulă nu se aplică și în cazuri în care copilul se află în fața unui pericol real, cum ar fi căzături puternice, violente, agresiuni, etc.

Nu devia nicio secundă din drum

Orice părinte care depune eforturi pentru a nu-și mai răsfăța copilul va avea de înfruntat multe greutăți. Uneori oboseala, stresul de la locul de muncă, conflictele familiale (chiar și minore) ar putea distruge tot ceea ce ai realizat până în acel moment. Este posibil să te facă să cedezi presiunilor copilului dar, dacă faci acest lucru, vei fi nevoit să o iei de la capăt cu totul. Gândește-te numai la cât efort va fi nevoie să depui iar, ca părinte. Trebuie să te mobilizezi să mergi mai departe gândindu-te la binele lui și la al vostru, al părinților.