Cum să ne creștem copiii responsabili și capabili

Numeroși părinți și profesori din zilele noastre se simt frustrați deoarece copiii nu se mai poartă la fel cum se purtau în trecut. Ce s-a schimbat între timp? De ce copiii de azi nu mai manifestă același fel de responsabilitate și motivație?

Ni se oferă multe explicații posibile, precum destrămarea căsniciilor, statul îndelungat în fața televizorului sau a jocurilor video. Acești factori sunt atât de prezenți în societatea noastră, încât situația ar putea deveni disperată dacă astfel s-ar explica într-adevăr problemele pe care le avem cu copiii.

Schimbările din societate ne explică diferenţele dintre copii

Există schimbări importante care s-au produs în societate de-a lungul ultimilor ani și care pot explica mai ușor diferențele. Perspectivele sunt foarte încurajatoare deoarece, prin conștientizare și cu pasiune, putem compensa aceste schimbări și putem astfel elimina o parte dintre probleme.

Prima schimbare majoră este ca adulții să nu mai ofere copiilor un exemplu sau un model de supunere și obediență. Adulții uită că ei nu mai acționează așa cum obișnuiau să o facă în „vremurile bune”, când mama executa ascultătoare tot ce spunea tatăl sau cel puțin îi dădea impresia că o face pentru că acest stil era singurul acceptat din punct de vedere social.

Datorită mișcărilor pentru drepturile omului, această idee nu mai stă în picioare. Rudolf Dreikurs a subliniat: „Când tatăl pierde controlul asupra mamei, amândoi pierd controlul asupra copiilor”. Tatăl își asculta șeful (care nu se interesa de părerile lui) pentru a nu-și pierde locul de muncă. Grupurile minoritare acceptau roluri de supunere, care le aduceau pierderi însemnate ale demnității personale. În ziua de azi, toate grupurile minoritare militează pentru drepturile lor, pentru egalitate deplină și demnitate. Este dificil să găsești pe cineva care este dispus să accepte un rol inferior și supus în viață. Copiii urmează pur și simplu exemplele din jurul lor. Doresc, de asemenea, să fie tratați cu demnitate și respect.

Este important de notat că egal nu înseamnă identic. Patru monede de 25 de cenți și o bancnotă de un dolar sunt foarte diferite, dar sunt egale. Autoritatea și dirijarea adulților sunt în continuare foarte importante.. De asemenea, ei merită să li se ofere oportunitatea de a-și dezvolta personalitatea într-un climat de bunătate și fermitate, și nu într-unul marcat de reproșuri, de rușine și de suferință.

Copiii de azi au mai puține oportunități de învățare a responsabilității și motivației

O altă schimbare majoră este aceea că în societatea de azi copiii au mai puține oportunități de învățare a responsabilității și motivației. Nu mai avem nevoie de copii care să contribuie efectiv la supraviețuirea economică. În schimb, prea multe mame și prea mulți tați consideră că, pentru a fi părinți buni, este necesar să-și protejeze copiii de orice dezamăgire. Ei salvează sau supraprotejează copiii, lipsindu-i, astfel, de oportunitatea de a-și dezvolta încrederea în propriile capacități de a gestiona suișurile și coborâșurile vieții. Antrenarea abilităților este adesea neglijată, din cauza programului de viață aglomerat sau din cauza neînțelegerii importanței de a insufla copiilor credința că pot să-și aducă și ei contribuția în societate. Îi privăm adesea pe copii de oportunitatea de a simți sentimentul de apartenență și însemnătate personală, de a-și aduce pe căi semnificative contribuția în mod responsabil, pentru ca apoi să ne plângem și să îi criticăm că nu și-au dezvoltat simțul responsabilității.

Copiii nu devin responsabili atunci când părinții și profesorii sunt prea rigizi și îi controlează exagerat și nici atunci când părinții și profesorii sunt permisivi. Copiii învață să devină responsabili atunci când au oportunitatea de a-și însuși abilități sociale și de viață, când dobândesc un caracter puternic, într-un climat de bunătate, fermitate, demnitate și respect.

Este important să accentuăm că eliminarea pedepselor nu înseamnă să le permitem copiilor să facă tot ceea ce doresc. Trebuie să le oferim oportunități pentru a experimenta responsabilitatea în directă legătură cu privilegiile de care se bucură. Altfel, devin receptori pasivi, care consideră că singura cale de a-și câștiga apartenența și însemnătatea este prin a-i manipula pe ceilalți în propriul lor beneficiu. La unii copii se dezvoltă credința că „dacă nu au ceilalți grijă de mine, înseamnă că nu sunt iubit”. La alții se poate dezvolta credința că nu trebuie să încerce, pentru că nu pot face altceva decât să-și atragă învinuiri, reproșuri și suferință. Cel mai trist este atunci când dezvoltă credința că „nu sunt suficienți de buni”, pentru că nu li se oferă oportunitatea de a-și perfecționa abilitățile, astfel încât să se poată simți capabili.

Care sunt cele șapte percepții și abilități necesare pentru dezvoltarea de persoane capabile

1. Credința puternică în propriile capacități („Sunt capabil”).
2. Credința puternică în însemnătatea relațiilor interpersonale („ Îmi aduc contribuția semnificativ și este cu adevărat nevoie de mine”).
3. Credința puternică în forța personală sau în puterea de a influența viața („Îmi folosesc forța personală pentru a face alegeri care să influențeze pozitiv evoluția mea și a comunității din care fac parte”).
4. Puternice abilități intrapersonale: abilitatea de a înțelege emoțiile personale și de a folosi această înțelegere pentru a dezvolta auto-disciplina și auto-controlul.
5. Puternice abilități interpersonale: abilitatea de a lucra cu alții și de a stabili relații de prietenie prin intermediul comunicării, cooperării, negocierii, împărtășirii, empatiei și ascultării.
6. Puternice abilități sistemice: abilitatea de a reacționa la limitările și consecințele vieții de zi cu zi, cu responsabilitate, adaptabilitate, flexibilitate și integritate.
7. Puternice abilități de raționament: abilitatea de a folosi cunoștințele și de a evalua situațiile, în conformitate cu valorile adecvate.

Copiii își însușeau aceste percepții și abilități în mod natural atunci când li se permitea să lucreze cu părinții lor, odată cu învățarea unei meserii reușind și să aducă o contribuție importantă în viața familiei. Ironia este că, în „vremurile bune”, copiii aveau oportunitatea de a-și dezvolta puternice abilități de viață, dar aveau puține oportunități de a le folosi. Acum lumea este plină de oportunități, pentru care prea mulți copii nu sunt pregătiți.

Trei abordări principale ale interacțiunii adult-copil

În ziua de azi, copiii nu au multe oportunități naturale pentru a se simți necesari și importanți, dar părinții și profesorii pot să le ofere aceste oportunități, cu mare atenție. Majoritatea comportamentelor neadecvate pot să provină din insuficienta dezvoltare a acestor șapte credințe și abilități importante. Vestea bună este că majoritatea problemelor de comportament pot fi eliminate atunci când părinții și profesorii învață mai multe căi eficiente pentru a-și ajuta copiii și elevii să își dezvolte percepții și abilități sănătoase.

Trebuie să înțelegem de ce metodele de control, care funcționau atât de bine cu mult timp în urmă, nu mai sunt eficiente pentru copiii de azi. Trebuie să înțelegem că avem obligația de a oferi oportunități, care în trecut erau oferite de circumstanțe, pentru a dezvolta responsabilitatea și motivația copiilor. Și cel mai important, trebuie să înțelegem că acel tip de cooperare bazat pe respect reciproc și pe împărțirea responsabilităților este mult mai eficient decât controlul autoritar. Graficul următor explică diferențele dintre cele trei abordări principale ale interacțiunii adult-copil. Atitudinile părinților sau ale profesorilor care aleg între aceste trei abordări sunt foarte diferite.

Stilul autoritar sau controlul excesiv – acestea sunt regulile pe care trebuie să le respecți, iar aceasta este pedeapsa pe care o vei primi pentru încălcarea regulilor. Copiii nu sunt implicați în procesul de decizie.

Stilul permisiv – nu există reguli.

Stilul democratic – se va decide împreună ce reguli se stabilesc pentru binele părinților și copiilor.

Dacă vrei să fii un exemplu pentru copilul tău și să ai o relație armonioasă cu el, dacă ești convins că un comportament se modelează, dar nu se impune, dacă nu crezi în pedepse, dar ți-ar plăcea ca educația copilului să aibă o structură, îți recomandăm să participi la acest curs de disciplină pozitivă care îți va oferi instrumente practice pentru a-ți sprijini copilul să se simtă capabil, puternic și independent.

Sursa: https://www.positivediscipline.com/articles/parenting-positive-approach