Din sala de meeting, acasă la copii și la partener

Se întoarce la mailurile urgente. Are întâlnirea de la 14.30. Apoi iar mailuri, urmate de niște discuții cu echipa despre noul proiect care are nevoie de multe resurse, și în bani, și în oameni. E un proiect pe care și l-a dorit de mult și e fericit că își poate folosi talentul și abilitățile lui. La ora 18 fuge la grădiniță să îl ia pe cel mic și să meargă acasă. În mașină povestesc amândoi amuzați și fericiți de revedere. Ajung acasă și iau cina toți patru. Se joacă cu cel mare, apoi cu cel mic, chiar dacă e obosit. Apoi fiecare părinte duce câte un copil la culcare. Uneori adoarme și el o dată cu copilul, alteori se ridică din pat și fuge la laptop să mai lucreze, și foaaaaarte rar se uită la un film. Singur. Că și soția lui fie doarme, fie e momentul ei de liniște din zi.

Dar cu ei doi cum rămâne?

Povestea lui de mai sus este și povestea ei. Este povestea mea, a ta și a majorității părinților care lucrează. Viața noastră este muncă, creșterea copiilor și… somn. În locul acelor puncte lipsim „NOI”. Mama și tata care mai demult am fost iubiți. Ne e dor de vremurile acelea în care petreceam ore întregi unul cu celălalt și nu ne mai săturam! Erau momente când trăiam viața cu toată ființa noastră, o trăiam pentru noi doi! Iar acum, de când avem copii, acel timp a dispărut aproape de tot. Și nu, nu e din cauza copiilor! Când apar copiii, inițial ne conectăm la partener prin intermediul copiilor.

Dacă nu suntem atenți, aceasta devine forma principală de apropiere între noi doi, vorbind cu și despre copii, iar uneori de muncă. Astfel, se produce o deconectare unul faţă de celălalt. Și ne obișnuim așa. Viața ne arată că reconectarea profundă se face greu, fiindcă atunci când pierzi atingerea aceea, e greu să o cauți, fiindcă asta presupune să simți dorul și durerea distanței. Și de aceea fugim și ne conectăm unul cu celălalt, în cuplu prin copii și muncă.

Toți părinții cu care am povestit tânjesc după intimitatea în doi. După vechea povestea a lor de dragoste. Esther Perel, expert internațional în terapia de cuplu, spune că reaprinderea iubirii celor doi nu se întâmplă spontan sau natural. E nevoie de intenție și de atenție pentru relația de cuplu. Aș vrea să dau mai jos 4 idei care ne ajută să ne reapropiem de partenerul nostru drag, de care ne e dor și de care avem nevoie să ne simțim împliniți.

1. Mai întâi, aș renunța să ne numim reciproc „tati” și „mami” – recunosc că și eu fac asta când nu sunt atentă! Felul în care ne alintăm creează în mintea noastră imaginea celui de care ne apropiem și ne tratăm unul pe celălalt ca pe mami și tati.

2. Planificați-vă o seară împreună! Cum? Mai întâi, găsim pe cineva care să stea seara cu copiii. Știu că majoritatea familiilor au puțin ajutor în jur, însă avem nevoie să ne construim p rețea de suport în jurul nostru. Pe vremuri, oamenii trăiau în triburi și eram înconjurați de familie și de oameni care preluau treburile și copiii atunci când noi oboseam. Astfel, putem apela la o prietenă, o rudă apropiată, la bonă, pentru a petrece seara cu copiii și a-i duce la culcare. Apoi, în timpul zilei ne dăm sms-uri din care lipsesc discuțiile despre copii. Sms-uri în care ne spunem că abia așteptăm întâlnirea de seară. Astfel de comunicare prealabilă crează fiorul așteptării și ne apropie sufletele tare mult.

3. Renunțați la treburi domestice care pot fi făcute a doua zi. De multe ori, spălatul vaselor, gătitul, curățenia și strânsul jucăriilor ne pot lua mai mult de jumătate din timpul petrecut împreună seara. Putem alege să luăm mâncare take-away sănătoasă, sau să servim copiilor mâncare negătită pentru o seară, cum ar fi morcovi, crackers și fructe mai apoi. Iar treburile casnice le lăsăm pentru următoarea zi, fiindcă ne dorim să vedem împreună un episod din Urzeala Tronurilor!

4. Planificați timp împreună! Spre exemplu următoarea ieșire de trei zile doar voi doi. Unul dintre voi rezervă hotelul, locurile în care veți merge și activitățile, iar celălalt se ocupă de partea copiilor: cu cine vor sta, cine îi va duce cu mașina în parc, la ce piesă de teatru vor merge, vorbește cu părinții prietenilor la care se vor duce etc.

Studiile arată că atunci când relația noastră de cuplu devine o prioritate, și munca, și relația cu copiii merg mai bine. Fiindcă în relația de cuplu ne găsim împlinirea și fericirea, pe care apoi o dăm copiilor noștri și profesiei în care avem oportunitatea să ne manifestăm talentele.