E ok să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard

Dacă ar fi să răspunzi la întrebarea: când începe educația unui copil, ce ai răspunde? Ai putea spune că în timpul sarcinii, la naștere, sau chiar puțin mai târziu, când a început să înțeleagă ce îi spui. Adevărul este însă că educația copilului începe cu 25, 30 de ani înainte ca el să se nască, și anume când s-a născut mămica lui.

De ce asta? Pentru că educația mamei este adusă în felul în care ea își educă fiica/fiul. Și ea la rândul ei a fost influențată de educația mamei ei… și tot așa.

Atunci când ne gândim la noua generație de copii, putem avea o imagine a lor lipiți de dispozitive, agitați și mereu nerăbdători, sau ne putem gândi că ei ar putea fi optimiști, capabili să se descurce și să se adapteze schimbării. Poate că va fi o combinație a celor două. Dar oricare ar fi perspectiva noastră, ar trebui să considerăm întâi premisele de la care pornim.

De multe ori ne surprindem judecându-i pe copiii noștri prin prisma propriei noastre experiențe din copilărie. Când eram noi copii era altfel și acest altfel este invariabil mai bun decât acum.

“Copiii de azi iubesc luxul, au maniere proaste și nu respectă autoritatea. Vorbesc fără rost când ar trebui să lucreze. Își contrazic părinții, nu au răbdare să mestece, își pun picioarele pe masă și îi terorizează pe cei în vârstă”.

Îți sună măcar în parte adevărat? Acest citat îi este, de fapt, atribuit lui Socrate, care vorbea despre tinerii din Atena în anul 400 BC, adică acum aproape 3000 de ani.

Oare este lumea la fel ca acum 3000 de ani, sau percepția noastră nu s-a schimbat în ritmul în care s-a schimbat lumea?

Obiectivul nostru ar trebui să fie să-i pregătim pe copiii noștri pentru lumea în care vor trăi ei, nu pentru cea în care am trăit noi. Cum facem asta?

Primul pas ar fi să încercăm să înțelegem înainte de a ne face înțeleși.

Cu siguranță alegerile și acțiunile pe care le facem în relație cu copiii noștri sunt cele mai bune la care ne putem gândi în acest moment, cu datele pe care le avem la îndemână în acest moment. În loc să ne învinovățim când rezultatele pe care le obținem nu sunt cele așteptate, ar trebui să ne gândim cum să schimbăm datele de pornire.

Baby boomers, X și Y

Fiecare generație este influențată de generația anterioară și atunci când înțelegem diferențele dintre generații, vom putea să renunțăm la tendința de a generaliza, și îi vom putea înțelege mai bine pe cei care au avut în anii de formare o experiență de viață diferită de experiența noastră.

Generația constructorilor, cei născuți între 1925 și 1945 sunt cei care au îndurat cele mai multe dificultăți aduse de cele două războaie mondiale. Sunt cei care au reconstruit satele și orașele distruse de război. Pentru ei, singurul ecran disponibil era cel de la cinematograf. Părinții acestei generații erau autoritari și copiii munceau cot la cot cu ei pentru a acoperi necesitățile casei. Treptat, viața lor s-a ușurat odată cu evoluția tehnologiei, care le-a adus în case mașini de spălat, frigidere și televizoare.

Generația ‘baby boomers’ sunt copiii constructorilor, care s-au născut între 1946 și 1964. Cei din această generație ascultau muzică pe discuri de vinil la început, și apoi pe casete audio. Își petreceau timpul privind la televizor în alb și negru. Totuși, ei, spre deosebire de constructori, au avut o copilărie mai lipsită de griji, cu mult timp petrecut afară la joacă.

Vine apoi Generația X, cei născuți între 1965 și 1979. Ei au trăit într-o lume în care adulții trăiau în lumea lor de adulți și copiii trăiau în lumea lor de copii. Aceste lumi nu se prea intersectau una cu alta. Copiii din această generație, supranumită generația cu cheia la gât, au avut mai multă libertate și au fost mai independenți în relația cu părinții. Dacă este să povestesc din experiența mea, ca parte a acestei generații, îmi amintesc foarte clar cum veneam de la școală, găseam cheia sub preș și sticlele de lapte lăsate la ușă de o femeie care ne aducea lapte o dată pe săptămână. Chiar dacă am trăit aproape toți anii de formare în comunism, puteam asculta muzica anilor pe casete de contrabandă și ne adunam seara în fața blocului în grup ca să ascultăm cenaclul Flacăra. Părinții din această generație, deși au fost formați într-o eră a autorității și ierarhiei, au migrat înspre un stil participativ de leadership, în care au menținut un echilibru între job și familie. Ei au coordonat mai degrabă decât să dicteze.

Generația Y, milenialii cum li se mai spune sunt cei născuți între 1980 și 1994. Este o perioadă de mari schimbări, care ne-a adus primele computere și internetul dar și căderea comunismului. Deschiderea care s-a produs pentru copiii din această generație, chiar în anii lor de formare, a fost una extraordinară. Îmi aduc aminte momentul în care a apărut în casa noastră primul computer. Spre deosebire de ce se întâmplă astăzi, computerul stătea într-un spațiu comun, și la el avea acces toată familia. Nu exista această îngrijorare legată de timpul petrecut în fața ecranelor, nu existau aplicații de control parental. Copiii din această generație au trăit vremuri de înflorire economică, ei au crescut împreună cu tehnologia și au experimentat evoluția de la primele computere la telefoanele mobile inteligente. Este o generație interesată de educație și de avansarea în carieră. Părinții din generația Y sunt foarte informați și implicați în viața copiilor lor.

Z și Alpha

Generația Z este cea a copiilor născuți între anii 1995 și 2009. Ei sunt aceia care și-au trăit anii de formare în secolul 21, dominat de social media și digitalizare. Ei nu au folosit niciodată un dicționar, cartea de telefon sau pagini aurii. Eu mă uit cu uimire la fetița mea cea mică, din Generația Z, care în câteva clickuri descoperă orice despre orice pe telefonul ei. De multe ori mi se întâmplă să o întreb pe ea după ce eu depun eforturi considerabile să descopăr singură un lucru.

Generația Alpha sunt copiii născuți după anul 2010. Ei au trăit într-o eră în care ecranul de sticlă este asociat cu interacțiunea și comunicarea. Copiii din generația Alpha au urmărit videoclipuri pe YouTube înainte să știe să citească povești. Accesul acesta la tehnologie îi face să fie mult mai expuși la influențe din exterior decât au fost cei din generațiile anterioare. Acum foarte mulți copii sunt fascinați de lumea aceasta a streamerilor, YouTuberilor și influencerilor și multora li se pare că succesul este ceva ușor de atins. Pe de altă parte, părinții copiilor din generația Alpha, cei din generația Y, sunt niște părinți implicați care vor să structureze programul copiilor astfel ca ei să nu fie luați pe sus de tehnologie. Piața aplicațiilor de control parental al ecranelor a explodat. Cea mai mare luptă pe care o văd eu astăzi între copiii din generația Alpha și părinții lor este legată de acest timp petrecut în fața ecranelor.

Schimbări masive și rapide

Pandemia de COVID a venit să accentueze și mai mult ponderea ecranelor în viața noastră, astfel că acum este mult mai greu să revenim la situația de dinaintea COVID, în care învățarea online nu exista ca posibilitate în viața copiilor, după cum munca remote nu era o normă în viața părinților.

Părinții acestei generații de copii întâmpină provocări extraordinare date de incertitudinea adusă de schimbările masive și rapide pe care le trăim cu toții.

Dacă noi cei din generațiile anterioare ne făceam planuri de viitor și puteam să prevedem pe termen mai lung ce se va întâmpla, pentru tinerii și copiii din ziua de azi situația este întoarsă pe dos. Astăzi viitorul vine peste ei năvalnic și plin de neprevăzut. Aproape nimic nu mai este previzibil.

Forumul economic mondial prevede că 65% din copiii care intră acum în sistemul de învățământ vor lucra în joburi cu totul noi, care nu există încă. Mai mult decât atât, dacă pentru noi stabilitatea jobului era destul de mare, pentru ei nu va mai fi așa. Copiii de azi vor fi nevoiți să o ia de la început și să se reinventeze într-un job cu totul nou la fiecare câțiva ani.

Cel mai posibil va fi ca ei nici să nu mai aibă un job în contextul în care înțelegem noi că este un job. Adică să lucreze de la 9 la 5 într-un birou. Ei vor fi mult mai mobili. Digitalizarea a eliminat granițele, iar dacă în trecut noi eram legați de un anume loc, de o companie, acum nu mai este deloc așa. Fetița mea cea mică, generația Z, lucrează de acasă pentru o companie din Londra și în timpul liber creează aplicații pentru telefon pe care le vinde în toată lumea, iar fetița cea mare, generația Y, lucrează tot de acasă pentru o companie de streaming din America. Dacă oportunitățile sunt acum globale, la fel și competiția este acum globală.

Abilități transferabile

Așadar, cum să pregătești un copil pentru un viitor pe care nu îl poți prevedea, într-o lume globalizată?

Răspunsul aici este să-i ajutăm să dobândească abilități transferabile în mai multe domenii de activitate. Aceste abilități care acoperă o paletă mai largă de domenii sunt: capacitatea de a colabora și de a lucra în echipă, empatie, capacitatea de a rezolva probleme, Leadership, capacitatea de a comunica eficient, creativitatea, gestionarea timpului, gândirea critică, reziliența și flexibilitatea. Mai presus de toate însă, ar trebui să le cultivăm dorința de cunoaștere, curiozitatea și capacitatea de a învăța repede lucruri noi.

Copiii noștri trebuie să fie pregătiți oricând să se reinventeze și să o ia de la capăt într-un domeniu complet nou,. Iată de ce zicala clasică: Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard, ar trebui întoarsă pe dos, și copiii noștri să știe că este ok să facă exact invers: adică să poată să identifice oportunități și să învețe foarte repede să le fructifice.

---