Parentingul modern e și despre implicarea taților în creșterea copiilor

Un studiu realizat de Unlock Market Research privind stilul de viață al românilor, care analizează 15 trenduri sociale și profesionale, datele fiind colectate timp de un an, arată cum oamenii din ţara noastră și-au regândit modul în care trăiesc.

Astfel, 59% dintre respondenți au confirmat ideea că rolurile tradiționale au fost redefinite. Bărbații au ajuns să facă astăzi activități care erau în trecut destinate doar femeilor, cum ar fi concediul de paternitate. Dar și femeile par să își asume astăzi roluri care erau în trecut apanajul bărbaților, de exemplu cel de cap al familiei.

De asemenea, pe plan personal, 6 din 10 români spun că văd în jur tot mai mulți oameni care investesc în auto-îmbunătățire. Acest lucru se poate răsfrânge în cele din urmă și asupra conștientizării modelelor de bune practici în ceea ce privește relația de cuplu și creșterea copiilor.

Deci, putem spune că societatea s-a schimbat, în sensul în care mult mai multe femei au cariere de succes și pe lângă sarcinile casnice sau familiale mai gestionează și sarcini profesionale. Acest lucru a adus cu el și o putere financiară a femeilor, care pe unii bărbați i-a făcut să se simtă intimidați sau chiar amenințați, iar altora le-a oferit ocazia să petreacă mai puțin timp asigurând subzistența familiei, timp pe care l-au reinvestit în îngrijirea copiilor, spune expertul. Astfel, avem tați care se implică din ce în ce mai mult în creșterea copiilor, petrec mai mult timp cu aceștia jucându-se, făcând lecții sau gătind în familie.
Însă societatea modernă se confruntă și cu alte transformări, cum ar fi rata crescută a divorțurilor, care conduce la o reconfigurare a familiei tradiționale în familii monoparentale sau familii recompuse, arată psihoterapeutul Nora Neghină. „De asemenea, scoaterea de sub tabu a relațiilor cu parteneri de același sex care ajung să întemeieze o familie aduce în peisaj tipologii noi de tați. Văd deci o multitudine de tipuri de familii, care se pot confrunta fiecare cu provocările sale, dar din care nu ar trebui să lipsească iubirea, căldura, respectul membrilor unii pentru alții, toleranța, empatia, sinceritatea, comunicarea deschisă și asertivă, răbdarea, învățarea, compasiunea și tot ceea ce poate fi asociat cu o relație sănătoasă și împlinită”, adaugă aceasta.

UN COPIL ARE NEVOIE SĂ RESPIRE CU AMBII PLĂMÂNI – MAMA ȘI TATA

Nora Neghină mai spune că pentru a-și putea construi un sine echilibrat, încrezător, plin de respect față de alții, copiii au nevoie ca ambii părinți să se implice în educarea lor, iar acest lucru să fie făcut în mod armonios. „Fiecare partener va contribui la crearea de modele mentale pentru copil, transmițând atât valorile personale, cât și valorile comune la nivel de familie. Este de preferat ca și tatăl să se implice în cât mai multe aspecte; cu toate acestea, dacă nu o face dintr-o pornire interioară, este posibil ca rezultatul să fie mai degrabă unul negativ.

Așadar aș zice că mai important decât cantitatea activităților în care se implică este calitatea actului parental. În acest sens, sunt studii care arată că este mai importantă calitatea interacțiunii cu copilul decât cantitatea timpului petrecut împreună. Astfel, cinci minute de hârjoneală pot avea un impact benefic mult mai mare decât o oră petrecută în prezența copilului, timp în care copilul se joacă singur, iar părintele este în fața unui ecran, ignorându-l”, menţionează aceasta.

Beneficiile care au fost observate la copiii al căror tată s-a implicat în îngrijire sunt atât la nivel academic, cât și al dezvoltării socioemoționale: au un risc redus de delincvență şi abuz de alcool sau droguri, au o stimă de sine mai crescută și sunt mai echilibrați emoțional, potrivit specialistului.

„Ce este foarte important cred se referă la faptul că orice relație, incluv cea dintre un tată și copilul său (indiferent de sex), este ca un organism viu care evoluează pe măsură ce cei doi avansează în vârstă, astfel încât este foarte dificil de stabilit un model care să se aplice tuturor cazurilor”, menţionează Nora Neghină. De asemenea, psihoterapeuta recomandă ca părinţii să petreacă timp cu copiii, nu doar împărțind același spațiu fizic, ci având activități de conectare.

.
.
„Personal, în ultimii ani, am asistat la creșterea numărului de tați/bărbați la conferințele sau cursurile de parenting ori inteligență relațională, ceea ce denotă că au conștientizat importanța rolului lor în aceste domenii. Se confirmă astfel trendul desprins de studiul citat. Mare atenție, însă, acesta a fost efectuat pe un eșantion de 1.000 de persoane din mediul urban. Cred că în mediul rural tendințele sunt departe de a fi confirmate, din nefericire.” – Nora Neghină, expert Mindsight și psihoterapeut în formare, contributor la paginadepsihologie.ro.
.

PERSPECTIVA UNUI TATĂ DESPRE CREŞTEREA UNUI LIDER

Alex Zamfir, om de radio şi de publicitate, povesteşte cu umor inteligent păţaniile şi poveţele ce reies din rolul de tată. El crede că fiecare familie ar trebui să-și stabilească singură rolurile membrilor în cadrul său, atâta vreme cât toată lumea e fericită cu rolul ales sau cel atribuit. „Iar ca în orice democrație, nu ar trebui să existe doar drepturi, ci și obligații, ceea ce înseamnă că, uneori, fiecare membru (adult sau copil) face și lucruri care poate nu-i plac neapărat”, punctează acesta.

Şi cum lumea se eliberează de meteahna potrivit căreia femeia trebuie să stea doar la cratiţă şi să aibă grijă de familie, iar bărbatul să aducă banii în casă, l-am întrebat pe Alex Zamfir cum vede el acest lucru. „Nu, nu cred că locul femeii în familie este la cratiță. Dar nici că locul femeii nu este niciodată la cratiță. Și aici poate că sunt subiectiv, fiindcă soția mea gătește foarte bine (iar eu, nu) și mi-ar fi greu să nu mă mai bucur de preparatele ei”, susţine acesta.

Următoarea întrebare a urmat aceeaşi logică: cât de important este rolul tatălui în creşterea unui copil? „Nu mi se pare important, mi se pare vital! Așa cum nu cred că ar mai trebui să discutăm dacă rolul femeii este la cratiță, așa nu ar mai trebui să discutăm dacă tatăl trebuie să se implice în creșterea copilului său. Da, trebuie! Prin comportamentul său (pozitiv sau negativ), el va modela felul în care fetița lui se va raporta la alți bărbați sau ce va căuta la alți bărbați atunci când va fi adultă, iar dacă are băiat, felul în care acesta va înțelege și își va asuma rolul de bărbat. Sunt atât de multe lucruri pe care doar un tată le poate transmite mai bine copiilor săi, sunt toate pasiunile sale, toate lucrurile pe care le știe, toate copilărismele bărbaților adulți, încât ar fi păcat ca să nu le transmitem și copiilor noștri”, susţine Alex Zamfir.

El crede cu convingere că părinții ar trebui să ia deciziile împreună. Până la urmă, copilul este (sau ar trebui să fie) cel mai important proiect al lor, nu-i aşa? „Cum să nu vrei să te implici în managementul acesta? Sigur, sunt aspecte în care unul dintre părinți poate că are mai multă expertiză, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să existe măcar o consultare”, explică acesta.

.
Alex Zamfir, cel mai bun tată pentru Mark și soțul Iuliei, este un bucureștean get‑beget, realizator de emisiuni la Itsy Bitsy FM, blogger la celmaibuntata.ro și om de publicitate la Funvertising.
.
.
„Cea mai mare provocare a oricărui părinte este să nu încerce să-și transforme copilul într-o variantă 2.0 a sa.”
.
.

Pe fiecare om, experienţa de a fi părinte îl schimbă şi îi schimbă priorităţile. În cazul lui Alex Zamfir, cea mai importantă lecţie a fost că a învăţat ce înseamnă cu adevărat responsabilitatea. „Ceea ce credeam eu că înseamnă în raport cu noua responsabilitate, aceea de a avea grijă de un alt om și de a-l ajuta să crească, era un pistol cu apă, din punctul meu de vedere. Am învățat ce înseamnă iubirea necondiționată. Am învățat că nu e de ajuns să devii părinte, trebuie să și vrei și să-ți propui să fii părintele copilului tău, sunt două chestii diferite. Ca sistem de valori, mi se pare că sunt mai puțin egoist, mai preocupat de ce se întâmplă în jur, mai selectiv. Și, cu siguranță, mult mai jucăuș. Doamne, e minunat să-ți redescoperi pofta de joacă și să te joci doar de dragul jocului și nu pentru vreun câștig”, punctează tatăl lui Mark.

Citind povestirile lui Alex Zamfir, am observat că el şi soţia lui încearcă să îl încurajeze pe Mark să fie independent şi îl învaţă să ia decizii de unul singur. De exemplu, l-au lăsat să îşi ia o trotinetă roz, îi respectă refuzurile (cu anumite limite), vorbesc deschis despre numeroase chestiuni (inclusiv despre sex şi sexualitate) şi îl lasă să îşi aleagă propriul drum în viaţă, evident cu ei doi în postura de călăuze. „Cea mai mare provocare cred eu, a oricărui părinte, este să nu încerce să-și transforme copilul într-o variantă 2.0 a sa.

Una îmbunătățită, care să facă toate lucrurile pe care n-a putut sau n-a fost lăsat părintele să le facă. De aceea spun mereu că noi, părinții, avem rol de călăuză și că decizia, cât de timpuriu se poate, trebuie să fie a copilului. Sigur, acolo unde e posibil, nu discutăm de chestii legate de siguranță sau sănătate. Dar independența lui Mark este extrem de importantă pentru noi amândoi. El trebuie să încerce și să descopere lucrurile care-i plac și cele care nu-i plac, el trebuie să aleagă cu cine vrea să fie prieten și cu cine nu ș.a.m.d. Iar despre anumite subiecte… da, la noi în casă nu există subiecte tabu. De fapt, subiectele devin tabu din cauza oamenilor, ele nu sunt tabu per se. Și dacă noi, părinții, nu vom povesti cu ei despre subiecte care îi interesează, oricare ar fi acestea, ei tot își vor lua informația din altă parte. Și riscăm să-și ia o informație greșită sau distorsionată. Și eu nu-mi doresc acest lucru (ca urmare, când nu știu răspunsul la vreo întrebare, îi spun că nu știu, dar că putem căuta împreună)”, povesteşte Alex Zamfir.

El speră că îi modelează lui Mark respectul față de femei, în primul rând prin felul în care se poartă cu mama lui. Cum îi spune zilnic că o iubește, că e minunată, cum îi mulțumeşte când face ceva pentru el și cum îi spune cât de mândru este de ea. La fel cum îi povesteşte copilului că oamenii se ceartă, chiar și oamenii care se iubesc, că nu e vina lui când părinții au momente când nu se înțeleg și că nu e important dacă te cerți cu cineva, căci asta o facem cu toții, ci dacă alegi să te împaci cu acea persoană și, mai ales, să-ți ceri scuze, dacă e cazul.

Alex Zamfir îl vede pe Mark un lider, pentru că are potenţial să facă orice îşi propune, aşa că îl încurajează să-şi urmeze calea şi îl sprijină cât de mult poate: „Noi vom fi fericiți atâta timp cât va face ceea ce-și dorește”, spune tăticul, care adaugă că băiatul lui este foarte inteligent şi încăpățânat, „două calități importante care sper să îi fie de folos pe viitor”.

„Generația copiilor de azi mi se pare mult mai rezilientă decât a noastră. Mi se pare că știe să spună mai bine ce vrea și, foarte important, știe să spună NU!. Toate acestea sunt un mare merit al părinților, aşă că, bravo nouă!”, mai spune Alex Zamfir. În final, l-am rugat să ne spună cum crede că va fi băiatul său în rolul de tată.

„Sper să fie un tată mai bun decât mine, așa cum sper ca eu să fiu un tată mai bun ca tatăl meu. Sper ca atunci când va deveni tată (dacă va dori să devină), să-și asume acest rol, să se pregătească pentru acest rol și să fie cel mai bun tată care va putea el să fie. Cred că asta ar trebui să-și propună fiecare părinte”, încheie Alex Zamfir.