Stigmatizați doar pentru că sunt într-un liceu tehnologic. Ce ai făcut la școală – un film manifest

Tinerii din liceele tehnologice sunt super adolescenți, doar că destinul i-a aruncat într-un labirint cu multe căi închise, în care, odată intrați, încearcă să-și găsească drumul în ciuda zidurilor ce îi înconjoară. Ca orice tânăr, și ei au visuri și pasiuni, doar că viața le-a așezat adesea obstacole în cale. Unii s-au zbătut să le treacă, alții s-au răzvrătit, alții s-au lăsat pur și simplu purtați de destin printre lipsuri financiare, dificultăți sociale, familii disfuncționale, violențe, bullying, șanse și oportunități limitate, inegalități.

Viața nu a fost generoasă cu ei, intersecțiile din care ei au fost nevoiți să facă alegeri au avut de fiecare dată puține variante, iar în ghiozdanul lor au fost dintotdeauna îndesate prea multe probleme și provocări. Cunoaștem tineri care la vârsta de 17 ani merg la școală, lucrează, stau într-un cămin sau într-un apartament pe care îl plătesc din banii proprii, calcă, spală și își gătesc singuri, dacă au timp mai și învață. Sunt persoane cu un corp de copil și cu un caracter de adult, care se gândesc că poate vor reuși să-și reînvie copilul interior și să își trăiască la un moment dat în viața lor copilăria.

Sunt peste 350.000, adolescenți care învață într-un liceu tehnologic sau la o filieră tehnologică într-un liceu teoretic în România. Sunt peste 350.000 de elevi, pe care acum îi leagă, dincolo de orice, dorința de a-și construi un viitor mai bun.

Astăzi, fără drame, rușine și plâns, vă voi vorbi despre acești adolescenți și lupta lor pentru succes într-un război dur, al șanselor inegale, în care aliații sunt puțini, iar societatea pare să fie surdă la realitățile și visurile lor.

Încă din 2017, de când lucrăm cu acești tineri, ne-am dat seama că realitatea lor este alta sau poate povestea din spatele acestor tineri este diferită și aș vrea să împărtășesc cu tine această poveste.

Învățământul profesional nu e o rușine!

Învățământul profesional nu e o rușine. Poate fi chiar motorul economiei românești în următorii 20 de ani: mecanici, electricieni, constructori, bucătari, horticultori, electroniști, instalatori și lista poate continua. Majoritatea acestor specialiști de care avem astăzi atât de multă nevoie își începe parcursul în liceele tehnologice. Acele locuri despre care se spune că ajung doar ”cei slab pregătiți, proștii, săracii și copiii problemă”. Și uite așa se face că acestor elevi le este greu să aibă încredere în forțele proprii, adesea și în oameni.

Realitatea pe care am întâlnit-o noi este destul de simplă:

Scenariul 1. Tinerii ne spun că în clasa a cincea au început ușor, ușor să piardă ritmul. Existând o presiune pe profesori de a-și respecta programa și un număr mare de copii la clasă, nu a fost suficient timp pentru ca cineva să se oprească din predat și să explice până ce toată lumea înțelege. De ore remediale gratuite nu s-a pus problema atât de devreme, mai era o mulțime de timp până la examen. Mai adaug și că acești copii trebuie să prindă mașina/autobuzul, pentru că fac naveta sau merg mulți kilometri pe jos până acasă, unde abia îi așteaptă părinții să îi ajute în treburile gospodărești, în agricultură sau în creșterea fraților mai mici. De meditații plătite iar nu a fost vorba, nu existau suficienți bani să fie aruncați pe fereastră pentru așa ceva.

Ei bine, la fiecare final de clasă, doar cei mai norocoși dintre ei treceau, pentru că niciun profesor nu voia să le facă rău. Cum- necum au ajuns în clasa a opta și s-au văzut neputincioși să umple golurile. Părinții nu au putut să îi ajute, educația nu era pe primul loc, mai important era cum să aducă un ban în casă sau poate nici nu erau lângă ei pentru că erau plecați din țară, iar ei locuiau cu o mătușă sau cu o bunică.

Scenariul 2. Tinerii ne spun că au avut note foarte mari la școală, însă părinții nu i-au lăsat să plece de acasă la un liceu în altă localitate pentru că erau prea mici după părerea lor, iar la oraș sunt droguri, lucruri rușinoase și o mulțime de ispite. Poate unii dintre ei ar fi vrut să îi lase, dar nu și-au permis să acopere toate cheltuielile de transport, gazdă și cine știe ce alte cerințe financiare ar aduce după el un liceu de renume. Sau, poate unii chiar aveau nevoie de o mână de lucru pe lângă casa omului, poate de un salariu în plus, pe care îl putea aduce un copil care muncea cu ziua ca bonă, sau la livadă, sau la ferma din zonă.

Scenariul 3. Tinerii au ales liceul cel mai apropiat de casa lor, acolo unde și prietenii lor merg și pentru că au vrut să facă economie de timp.

Scenariul 4. Tinerii au avut un an prost, o lună proastă sau poate câteva zile nefavorabile și nu au reușit să se concentreze la examen luând note mici.

Scenariul 5. Tinerii provin din familii disfuncționale, unde cel puțin unul din părinți este dependent de alcool și violent, sau a părăsit familia și trăiește cu altcineva.

Dincolo de prejudecăți

Când am găsit toate aceste scenarii, prejudecățile pur și simplu s-au risipit.

Și ne-am gândit ce putem face noi concret, Asociația GO-AHEAD, pentru că, dacă acești tineri se confruntă cu emoții precum furie, frică, rușine, tristețe zi de zi, nu vor putea niciodată să ajungă la rezultatele așteptate la învățătură. Iar dezvoltarea competențelor socio-emoționale și consilierea a fost răspunsul, pentru că acestea stau la baza bunăstării tinerilor, a reușitei școlare, a șanselor egale la educație și a calității actului educațional. Dacă ne gândim la fiecare problemă majoră existentă acum în sistemul educațional: consum de droguri, sarcini întâlnite la mame minore, căsătorii timpurii, depresie, bullying, toate se pot rezolva apelând la dezvoltarea competențelor socio-emoționale care te ajută să te autocunoști, să îți gestionezi emoțiile, să spui NU în fața unor situații abuzive, să îți construiești un sistem sănătos de valori, să comunici asertiv.

Ce ai făcut la școală?

De peste 6 ani am lucrat, în fiecare colț al țării, cu peste 10.000 de cadre didactice, părinți, copii și tineri pentru a ne îndeplini această misiune.

Cine sunt, ce fac, de unde-și iau curajul de a merge mai departe ori determinarea de a depăși obstacolele, de a-și descoperi și atinge potențialul, cât de provocatoare este lupta lor pentru o educație mai bună și șansa de a-și clădi un viitor în care pot să-și pună în valoare talentele sunt doar câteva întrebări la care răspunde filmul”Ce ai făcut la școală?”, un film cu un mesaj puternic, care aduce în prim-plan experiențele elevilor din liceele tehnologice și impactul dezvoltării personale și consilierii în viețile lor.

Lansat luna trecută, filmul documentar este realizat de Asociația GO-AHEAD, în regia lui Tedy Necula și este un film manifest despre curajul tinerilor elevi de a face față provocărilor greu de gestionat pentru vârsta la care se află, greutăți duse de multe ori în singurătate, fără vreun sprijin real. Un documentar al curajului tinerilor elevi de a fi vulnerabili și de a-și spune poveștile pentru a-și face auzite nevoile.

Filmul poate fi vizionat GRATUIT în cadrul Caravanei naționale organizate de Asociația GO-AHEAD în luna aprilie. Dacă dorești să ajungă caravana și în orașul tău, intră pe https://go-ahead.ro/ și ia legătura cu noi.

În loc de concluzii…

Aș vrea să-ți lansez o provocare și să te invit să te gândești pentru câteva momente și să îți răspunzi sincer. Dacă copilul tău ar fi pasionat de mașini sau poate de gătit și ar fi în clasa a opta și ar vrea să aleagă specializarea mecanic auto sau poate bucătar într-un liceu tehnologic, l-ai încuraja? Cum i-ai argumenta alegerea unui liceu unde să-și dezvolte profesional pasiunea? Sau i-ai spune că, alegând un liceu teoretic la finalul ciclului educațional ar avea mai multe variante din care să-și aleagă o meserie? Cum i-ai prezenta avantajele și dezavantajele comparând liceele teoretice cu cele tehnologice?

Știm că vei găsi cele mai bune răspunsuri, căci și noi am trecut prin a ne răspunde la ele și astfel am descoperit că în liceele tehnologice au fost înființate chiar și clase de științe sociale și matematică-informatică, tocmai pentru a atrage mai mulți tineri dintre cei care au astfel de discuții acasă cu părinții.

Sper ca poveștile tinerilor noștri beneficiari să ajungă la cât mai multă lume și de aceea vă îndemn pe fiecare dintre voi să vă încurajați copiii să își urmeze pasiunile pentru că este un dar să știi ce vrei, să poți să faci și să nu pleci din țară.

---