Lăsați lucrurile să crească firesc: Trei principii Tao de aplicat la locul de muncă

1.Mediul de lucru modern, competitiv, ameṭitor de dinamic ṣi împovărător de încărcat, ne impune adesea ritmuri de viaṭă ṣi de lucru artificiale. Ne obligă să sărim/ardem etape. Dar taoismul accentuează dintotdeauna echilibrul și armonia. Un faimos principiu taoist ne îndeamnă să privim natura, ca să ne reamintim de firescul lucrurilor. Natura este un pedagog al armoniei, al echilibrului ṣi al creṣterii organice ṣi numai astfel putem ajunge la trăinicie, la durabilitate. Aṣadar, este indicat să urmărim procesele de la locul de muncă ṣi felul cum ele evoluează cu răbdare. Un lucru destul de greu de pus în practică într-o cultură alertă, orientată pe rezultat ṣi pe succesul instantaneu. Bambusul chinezesc are nevoie de ani pentru a creṣte, însă trăieṣte decenii întregi. O narcisă creṣte ṣi înfloreṣte în câteva luni ṣi moare câteva săptămâni mai târziu. Ce învățăm de aici?

Că valoarea pe termen lung nu vine dintr-un efort de moment, ci dintr-o creṣtere consecventă, în care s-au parcurs toate etapele.

2.Orice fiinṭă are un rol în viaṭă, o dharma care i se potriveṣte ṣi care o ajută să evolueze. Să căutam aṣadar să vedem cu ce ne-a înzestrat natura, ce avem noi unic ṣi să cultivăm acele lucruri pentru a creṣte armonios ṣi viguros. O alternativă de departe preferabilă celei de a încerca să ne ajustăm procustian în medii de lucru sau tipare profesionale care nu ne ”prind”. O slujbă care nu ni se potrivește ne împiedică evoluṭia firească ṣi ne chircește emoțional, ne împinge spre alienare ṣi nefericire. Trebuie să te preṭuieṣti pentru ceea ce eṣti ṣi ceea ce ai tu de oferit, în loc să-ṭi ignori, nemulṭumit, darurile, încercând să fii ṣi să faci ceea ce nu este în menirea ta.

Inadecvarea la locul de muncă este o boală cronică; nici nu este de mirare că atâṭia oameni sunt nemulṭumiṭi de ceea ce fac ṣi nu văd în slujbele lor un mijloc de evoluṭie personală, ci, mai degrabă, un rău necesar pentru a se susṭine financiar. În natură însă, inadecvarea nu există. Stejarul nu va regreta niciodată că nu este o tufă de mure. Si nici invers. Nu este bine să ne punem de-a curmeziṣul în faṭa marilor fluxuri ale vieṭii. Luptându-ne cu ele, ne luptăm de fapt cu firescul din noi, o luptă sterilă, cu puṭini sorṭi de izbândă (ṣi aceea mediocră) ṣi consumatoare inutilă de energie.

3.Una din marotele care bântuie mediul de lucru este iluzia deṭinerii controlului. Încercăm să controlăm situaṭii, comportamentele oamenilor, minṭile lor, vieṭile lor, toate rezultatele muncii lor.Că ne place sau nu, nu deṭinem controlul asupra lucrurilor, sau, cel puṭin, nu în măsura în care ne-am dori-o. Ceea ce este bine. Lucrurile ne eludează adesea planurile ṣi estimările ṣi din asta am avea o lecṭie foarte bună de învăṭat. Controlul celorlalṭi este o sursă imensă de tensiune ṣi de conflict. Ar trebui să renunṭăm total la control? Nu ar provoca asta un haos generalizat?

Taoismul nu este neapărat o filozofie anarhică, ci o filozofie a discreṭiei ṣi a cedării. Ne sugerează că renunṭând măcar partial, măcar ocazional, la compulsia controlului, am deveni, de fapt, mult mai eficienṭi. Permite lucrurilor să se întâmple, dă-le un imbold, dar lasă-le să se dezvolte singure. Ascultă oamenii cu care colaborezi, permite-le să lucreze în stilul lor în loc să le impui schemele tale. S-ar putea să ai surprize plăcute ṣi să constaṭi că productivitatea creṣte scăzând gradul de control. Lecṭia cedării este încă o piatră de poticnire pentru mulṭi manageri. Un manager care se impune excesiv subordonaṭilor îi va ṭine pe aceṣtia prizonieri într-o căutare inutilă după aprobarea superiorului ṣi le ṣtirbeṣte acestora libertatea de gândire ṣi deci ṣansa creativităṭii. Fă-ṭi treaba, pune premisele, spune taoismul, ṣi apoi lasă lucrurile să crească firesc. Cam la fel cum face grădinarul care cultivă legume, dar nu le scoate după aceea din pământ în fiecare zi să vadă cât au mai crescut.
Etica taoistă este o călătorie lungă ṣi plină de revelaṭii ṣi paradoxuri. Sau, ca să parafrazez un alt verset taoist celebru, un drum de o mie de paṣi din care acest articol a făcut doar primul.
Pentru a afla mai multe: Cursul Eşti ceea ce gândeşti: ÎNŢELEPCIUNEA TAO, din 7 februarie, la Fundația Calea Victoriei.