Let’s go DIGITAL, baby!

Mișcarea este atât de puternică și de evidentă, încât nu cred că a scăpat cuiva, că cineva nu a remarcat cum lucrurile din jurul nostru devin tot mai ușoare, mai fluide, mai imateriale aproape. De la materie la informație. Avem telefoane tot mai suple și mai performante, suprafețe noi de citit informația (kindle), suntem tot mai imersați și mai acaparați de mesaje.

Mă fascinează revoluția aceasta. Citeam de curând un interviu cu Jeff Jarvis, unul dintre mentorii internetului și printre cei mai influenți oameni din lumea asta. Jeff Jarvis spunea că încă nu știm cu ce avem de-a face, dacă vorbim despre internet. Internetul este un fenomen atât de amplu, de rapid, de dinamic, încât dacă încerci să dai o definiție, să spui că ai înțeles ceva despre el, imediat apare altceva care contrazice înțelegerea ta. Așadar, e pasionant, ceva în continuă mișcare, schimbare. Când crezi că ai prins bestia de coadă, uite că nu mai e.
Eu sunt un om format în biblioteca de hârtie, un șoarece de bibliotecă de modă veche, care bea cafea cu litrul în adolescență, ca să stea trează nopțile și să citească tot ce îi cădea în mână. Acum, nici că puteam fi mai fericită: am primit de la fratele meu, în urmă cu trei ani, un kindle și îl consider cea mai prețioasă posesiune a mea. În doar câteva secunde am acces la cele mai recente cărți care mă interesează, unele chiar încă nepublicate! Mi se pare minunat.

Presa nu moare, se transformă

Se spune că oamenii nu mai citesc. Ba da! Ei citesc mai mult decât oricând în istorie, sunt mai expuși la informație mai mult ca oricând. Problema este CE citesc și ce informație consumă. Filtrele sunt o altă discuție.
Digitalul va ocupa o tot mai mare porțiune a vieților noastre, fie că ne place sau nu. Nu cred că e bine să luptăm cu tendința aceasta, pentru că pierdem din start. Inteligența artificială a avut de curând parte de o dezbatere la nivelul celor mai pricepute minți (probabil) din domeniu: Elon Musk și Mark Zuckerberg, alias Tesla și Facebook. Musk e convins că e ceva periculos, Mark spune că nu e. Eu cred că adevărul e undeva la mijloc. Am dat peste o carte grozavă, pe care o recomand tuturor celor interesați de viitor. Se cheamă „The Inevitable: Understanding the 12 technological forces that will shape our future“ și e scrisă de americanul Kevin Kelly. El afirmă că, pe viitor, AI (Artificial Intelligence) va fi la fel de utilă și prezentă în viețile noastre precum este azi electricitatea: ceva discret, fără de care nu prea mai avem cum să ne desfășurăm activitatea.
„Internetul se va întinde la dimensiunile planetei“, spune Kelly. Adică, vom avea un chip în aproape fiecare obiect pe care îl folosim, de la haine la medicamente. El numește această tendință „cognifying“ – imprimarea de informație în obiecte, așa-numitul „Internet of things“. E uluitor.
În aceste condiții, trebuie să fim pe val, nu să mergem împotriva lui. Chiar dacă eu m-am format într-o civilizație a hârtiei și am o bibliotecă destul de consistentă de cărți de hârtie și carton, îmbrățișez cu toată deschiderea digitalul. Cred că nu se poate altfel. Jurnalismul a fost o lungă perioadă o industrie de hârtie. Acum nu mai este.

Deci, următorul pas logic e online-ul. Online-ul pe care să îl adoptăm toți, fără rezerve, cu deschiderea și cu creativitatea pe care le cere. Pentru că pe online lucrurile sunt cu totul altfel decât în industria de publishing tradițională, cea de hârtie și de carton. Pe online, atenția are alți triggeri, e alt public, altă economie a atenției. Dacă pe hârtie puteai să scrii un cearșaf mai mult sau mai puțin interesant sau rafinat stilistic, pentru că era mereu cineva care să cumpere ziarul (iar ziarele și revistele aveau autoritatea absolută), aici e altfel. Pe online ai autoritate doar dacă muncești din greu să o construiești.

Oricine poate deveni o autoritate în domeniul lui

Vestea bună e că oricine poate gândi ca un publisher și să devină o autoritate în domeniul său, pe nișa respectivă. Iar nișa respectivă poate să se coaguleze, să se lărgească în timp, dacă e alimentată cu conținut specific. Ai o firmă de spălat covoare? Fă un site și încarcă pe el conținut despre cum se pot spăla covoarele în mod ecologic. Nișa celor care preferă astfel de servicii se va aduna în jurul tău. Vei câștiga clienți repede. E mai economic să scrii content și apoi să investești o sumă în promovarea sa pe Google și pe Facebook decât să cumperi Ads. Oamenii citesc informație utilă lor, nu caută să fie expuși la Ads. Mai curând vor bloca reclamele decât să le dea atenție.
Ai un ONG care protejează câinii comunitari? Fă content. Nișa celor cu același interes, cățeii comunitari adică, te va găsi și se va ralia în jurul site-ului tău. Vei crea acolo o comunitate. Și asta pare să fie noua monedă de schimb în digital, comunitatea, fanii activi, care îți duc mai departe mesajul, cauza, care plătesc pentru ea. E valabil pentru orice domeniu.
Concluzia mea? Oricine are un business mic (sau mare) trebuie să se apuce urgent de scris. Iar dacă nu are timp, chef sau nu știe ce și cum să scrie pentru site-ul sau blogul propriu, atunci să apeleze la cei cu experiență.

Iuliana Alexa este redactor-șef Psychologies și manager Contentup, digital publishing for you, o platformă care reunește o echipă de jurnaliști care alimentează cu conținut site-urile brandurilor.

Articol preluat din numărul 242/noiembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.