Managementul poveștilor. Știi să culegi roadele vieții tale?

„I am large, I contain multitudes”, scrie Walt Whitman.

Viața noastră e bogată în experiențe și în învățăminte, pe care nu apucăm să le vedem pentru că suntem cu ochii mai ales după eșecuri și reușite.

Viața este o bogăție de putere și de energie, pe care le ignorăm și de care nu ne bucurăm pentru că o măsurăm mereu cu o singură unitate de măsură, necorespunzătoare pentru majoritatea darurilor sale.

Avem un set fix de idei și credințe, cu care construim mereu aceeași poveste, pentru că ne raportăm mereu la un singur și la același punct de reper: sunt fericit sau sunt nefericit, am reușit sau am pierdut, sunt victimă sau sunt învingător, etc. Fiecare element din viața noastră este interpretat binar: este bun sau rău, mai puțin sau mai mult, pozitiv sau negativ. Iar noi reacționăm, evităm sau acceptăm fără ca măcar să ne aruncăm o privire asupra darurilor de informație și de simțire care sunt îndestulătoare, profund transformatoare și care ne sprijină devenirea, la fiecare pas.

Dar viața este mult mai bogată și mult mai ofertantă decât atât.

De ce este nevoie să facem un management al poveștilor? Pentru ca să vedem și să înțelegem (nu doar să măsurăm) ce trăim. Măsurând mai puțin, vom trăi mai optim și mai inspirat.

POVESTEA ADEVĂRATĂ ESTE ATOTCUPRINZĂTOARE

Așa cum putem avea așteptări inconștiente, preferate, inflexibile și nerealiste, putem avea și povești inconștiente, preferate, nerealiste și mereu neschimbate.

Poveștile inconștiente, implicite, neexaminate, pot ascunde neadevăruri, contradicții, incongruențe nebănuite, care sabotează modul în care înțelegi ce trăiești.

Poveștile preferate sunt cele selective, care trec cu vedere aspecte valoroase, care astfel rămân nefructificate. Poveștile adevărate sunt atotcuprinzătoare.

Poveștile inflexibile sunt cele depășite, care nu sunt adaptate la evoluția lucrurilor și nu țin pasul cu ele.

Poveștile nerealiste sunt cele nefuncționale, care sunt neporivite cu personalitatea, mentalitatea, competențele tale. Sunt poveștile despre cum plopul nu a făcut pere, iar răchita nu a făcut micșunele.

CARE-I POVESTEA TA?

Povestea ta este aceea care te construiește, care te inspiră, care te afirmă, care te susține, care te încurajează. Care îți arată câte ai simțit, câte ai înțeles, cum te-ai transformat. Povestea ta este cea care îți deschide inima și îți dă încredere în tine. Care te face să te simți în largul tău. Care te lasă să iubești.

Acum, gândește-te: este adevărată povestea pe care ți-o spui despre tine?

Pot fi adevărate numai poveștile iubitoare, pentru că iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare. Privește-te cu inima deschisă și vei vedea poate aceleași lucruri, dar le vei înțelege altfel. Îți va fi clar că fiecare treaptă de pe scara vieții tale te-a ridicat, te-a susținut, te-a echipat. Totul e bine așa cum devine, pentru că tot ce trăiești te conduce către tine.

Privește-te cu suflet bun. Rescrie-ți povestea.

PERICOLUL UNEI SINGURE POVEȘTI

Chimamanda Adichie, aflată pe lista de autori recomandați de Barack Obama, a susținut un TED Talk în care a vorbit despre pericolul unei singure povești.

Când povestea este spusă dintr-o singură perspectivă, din punctul de vedere al unei singure părți, când povestea este trunchiată în orice fel, atunci este una singură. Dar realitatea este complexă, iar fiecare experiență conține multe povești.

Dacă este spusă o singură poveste, aceasta creează stereotipuri, iar problema cu stereotipurile nu este că nu sunt adevărate, ci că arată o realitate incompletă.

Cine spune povestea are puterea. În realitatea noastră economică și politică, mai mult decât poveștile în sine contează cum sunt spuse poveștile, cine le spune, când sunt spuse, câte povești sunt spuse. Iar puterea constă nu numai în a spune o poveste, ci și în a face ca acea poveste să fie definitorie pentru o persoană sau o situație.

A spune o singură poveste – indiferent dacă este pozitivă sau negativă – înseamnă a aplatiza realitatea.

A spune o singură poveste înseamnă a-i lipsi de demnitate pe oamenii despre care este spusă.

Poveștile contează. Și este important să spunem toată povestea și toate poveștile. Poveștile ne pot deposeda de ce ni se cuvine, ne pot vorbi de rău, dar ne pot și umaniza și ne pot fi sursă de putere. Poveștile ne pot lipsi de demnitate sau ne pot reda demnitatea. Ne pot frânge inima sau ne pot inspira.

POVESTEA ÎȚI POATE SALVA VIAȚA

La TEDx Cluj, Cristian Lupșa ne-a îndemnat să ne revizităm poveștile, să le rescriem, să le reînvățăm, pentru a vedea că ceea ce noi etichetasem ca fiind dureros, rușinos sau o dovadă de slăbiciune este, de fapt, un element esențial în devenirea noastră, o sursă de putere și de inspirație care ne ajută să facem diferența în viața noastră și a celorlalți.

Cristian spune că poveștile ne învață să ne ascultăm unul pe altul, să ne realăturăm lumii – nu numai pentru a ne integra, ci și pentru a simți că-i aparținem. Ne arată nu numai cine suntem noi, ci și cine sunt ceilalți și ce avem în comun. Poveștile sunt acte sociale cu efect reparator, care ne apropie unii de alții și ne ajută să ne înțelegem să facem lucruri minunate împreună.

POVEȘTILE NE DESCHID INIMA ȘI MINTEA CĂTRE OAMENI ȘI VIAȚĂ

Poveștile îți dau acces la înțelepciune, prin oameni cu care te asemeni și în care te recunoști. Așa te ancorezi în realitate și te eliberezi de iluzii și de temeri. Adevărul din poveștile de viață are sens, este palpabil, convingător și întăritor. E greu să te rătăcești de adevărul tău atunci când îl recunoști și în altcineva, e greu să te îndoiești de valorile tale atunci când vezi că sunt împărtășite. Asta te motivează, îți dă speranță, încredere și conștiință de sine. Te salvează, te inspiră, te energizează, te domolește.

Că ești povestitor, ascultător sau povestit, poveștile cer de la tine și te înzestrează cu curiozitate, creativitate, curaj și compasiune. Și îți arată cum să recunoști și să pui preț pe ce este adevărat, autentic și viu.

Povestea te ancorează în realitate sau te sprijină când realitatea e grea. Povestea te dezvăluie, te arată, te destăinuie.

Ne putem salva prin poveste și ne putem distruge prin poveste. Spusă corect, povestea ne eliberează de granițe și limite, dărâmă bariere, întărește legături și construiește încredere între oameni. Povestea este o forță cum alta nu este.

„You create your own universe, as you go along”, spune Winston Churchill.
Viața se înnoiește prin poveste.