Mizantropia salvează România. Un iepure pentru conștiința voastră

Și, pentru că nu vrem să credeți că vorbim cu personaje imaginare (la serviciu), vă spunem că în spatele iepurelui stau doi oameni care și-au luat în serios rolul de educatori ai românilor: Mădălina Răileanu și Adrian Răileanu.

Cum a pornit totul? De la ironie, bineînțeles

”Era o seară rece de noiembrie. Ploua, iar vântul şuiera printre crengile copacilor. Pe străzile întunecate ale oraşului, trecătorii erau rari şi grăbiţi… NU. De fapt, a fost altfel. În realitate, era o seară banală de noiembrie. Ploua, iar prezentatorii televiziunilor zâmbeau printre non-ştirile zilei. Pe ecranele luminoase ale televizoarelor, informaţiile erau rare şi inutile. Aşa a apărut ideea: ”Auzi, dacă tot ne mutăm atenţia de la televizor către Facebook, ce-ar fi să împrăştiem şi noi informaţii către ceilalţi, către cei care, la fel ca noi, sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în lumea mare ?”

Adrian și Mădălina vorbesc despre o frustrare venită din lipsa informării corecte și obiective din partea mass-media la acea vreme. Așa s-a născut o dorință de a servi interesul public într-un mod de-a dreptul… mizantrop.

”Nu suntem jurnalişti, însă nu trebuie să lucrezi în presă ca să te uiţi dincolo de cancan-ul – politic sau nu – românesc şi să înţelegi că lumea e mai mare decât “România dodoloaţă”. Şi cum atenţia pe internet este măsurată în secunde, iar pe Facebook răbdarea ţine cât un scroll, un desen uşor de identificat vizual a fost alegerea logică”

De ce un personaj fictiv și nu o persoană fizică?

Dintr-un simplu și singur motiv: posibilitatea de a fi sinceri și necenzurați calitativ, în timp ce păstrează o decență a inteligenței.

”Personajele fictive au marele avantaj de a putea fi oneste, fără teama că ar putea răni sensibilităţile unora sau altora. Personajele inventate sunt oglinzi în care ne putem privi atunci când vrem să ne vedem defectele. Noi sperăm că nu o să mai fie nevoie de Iepurele Mizantrop. Acum, presa din România, despre care suntem tentaţi să spunem că trăieşte într-o uriaşă groapă de gunoi, are din ce în ce mai multe “saloane frecventabile”. Sperăm ca aceste oaze de jurnalism serios să facă inutil personajul cu papion”

”Lucrurile care deranjează în România ar putea provoca depresia unui batalion de spiriduși călare pe unicorni”

Deși majoritatea îl identifică cu un formator de opinie, Iepurele Mizantrop nu crede că oamenii inteligenți, adică cei cărora li se adresează, au nevoie de formatori de opinie, ci de informații corecte și relevante.

”Nu e nevoie de părerologi. Fiecare om poate gândi pentru sine, fără să aștepte pe altcineva care să tragă concluziile pentru el […] În ceea ce priveşte România, sunt atât de multe lucruri care deranjează, încât o simplă enumerare a lor poate provoca depresia unui batalion de spiriduşi călare pe unicorni. Încercăm, totuşi, să ne luptăm cu consensul, pentru că nimic nu pare mai înfricoşător decât o ţară plină de oameni care au aceeaşi părere”, explică Adrian și Mădălina.

Deși e mizantrop, Iepurele are și personaje pe care le admiră și cu a căror imagine și idealuri se asociază și în a căror promovare se implică. Interesul? Nicidecum unul material, ci acela de a trezi spiritul civic. Astfel că, la alegerile prezidențiale din 2014, ne-simpaticul Iepure a promovat candidatul independent Monica Macovei, care, la rândul ei, a făcut vizibilă asocierea dintre cei doi.

”Monica Macovei era un răspuns clar dat unei nevoi urgente în această ţară: susţinerea şi sprijinirea Justiţiei. Am ales să spunem asta clar, încă de la început, din respect pentru inteligenţa prietenilor Iepurelui. Sunt şi alte persoane publice care au momente demne de admiraţie, însă nimeni nu este infailibil. În general, sprijinim, pe cât putem, societatea civilă şi interesul public”, spun cei doi.

Spiritul critic, imnul Iepurelui. Pentru că cititorii lor sunt mai inteligenți

Folosește ironia ca principală figură de stil, dar asta nu înseamnă că nu crede în cauzele pe care le ironizează. De fapt, menirea lui e aceea de a diminua gradul de manipulare negativă pe care o practică auto-proclamații formatori de opinie.

”Am plecat de la premisa că prietenii şi cititorii sunt într-atât de inteligenţi încât au simţul umorului, sunt interesaţi de lumea în care trăiesc şi ştiu să privească lucrurile în perspectivă, din toate unghiurile. Spiritul critic este icoana pe care am aşezat-o în piaţa publică Facebook, iar “Question everything” este imnul cântat în fiecare zi. Iepurele Mizantrop e defetist. Contactul permanent cu actualitatea i-a erodat optimismul în ceea ce priveşte viitorul apropiat. Cu toate astea, încă mai speră”

Adrian și Mădălina au un mesaj și pentru cei care sunt la început de drum și care au nevoie de o informare valoroasă, plină de conținut și, cel mai important, de posibilitatea de gândi singuri:

”Monty Python au spus-o cel mai bine, în filmul Viaţa lui Brian, în 1979: Aţi înţeles greşit! Nu e nevoie să mă urmaţi. Nu e nevoie să urmaţi pe nimeni! Trebuie să gândiţi pentru voi!”

Un lider este cel care are poziția corectă în timpuri greșite

Are o listă de personaje pe care le admiră, dar crede că liderii nu trebuie puși pe un piedestal, pentru că și liderii sunt tot oameni.

”Un lider este un personaj care are poziţia corectă în timpuri greşite. Marea greşeală este scoaterea liderului din aria sa de competenţă şi mutarea lui sus, pe icoană. Nici un om nu e universal priceput. Un lider este Gheorghe Hagi, dar asta s-a rezumat doar la cariera lui de fotbalist. Un lider este Emil Moise, însă doar în ceea ce priveşte lupta sa cu Ministerul Educaţiei, pentru păstrarea iluziei unei libertăţi de conştiinţă. Un lider este Mircea Cărtărescu şi ne referim, desigur la valoarea lui literară. Un lider este şi nea’ Gelu, proprietarul magazinaşului de la parterul blocului, pentru că reuşeşte, de 20 de ani, să ţină magazinul deschis şi funcţional, fără nici un fel de matrapazlâcuri contabiliceşti, plătindu-şi taxele în fiecare an”

Ce și cât a costat ”afacerea” pentru Adrian și Mădălina

Nu o privesc ca pe o afacere în sensul clasic pentru că, spun ei, mizantropia nu e de vânzare încă. Au lansat o carte și diverse obiecte cu imaginea Iepurelui, pe care le vând în librării, dar în rest, preferă să-și păstreze rolul de mentori.

”Deocamdată, e doar un purtător de mesaj, o sugestie de atitudine. Colaborările cu presa “serioasă” sau ONG-urile sunt rare, dar, în ceea ce ne priveşte, onorabile”

Cu toate acestea, transformarea unui simplu Iepure purtător de papion într-o imagine faimoasă în mediul online și nu numai, a costat ceva și a arătat că ambiția și perseverența nu sunt atribute pe care să le urmărești doar la locul de muncă.

”Trei ani de prezenţă aproape cotidiană a Iepurelui a consumat toate resursele noastre de energie şi timp. Sunt mii de ore de desenat, de citit analize şi ştiri, de imaginat comentarii şi soluţii vizuale. Am plătit acest proiect cu toate cărţile necitite, cu toate fimele nevăzute, cu toate sticlele de vin nebăute şi cu toate ideile de 'altceva' care ne-ar fi putut aduce bani, linişte, food-for-soul sau distracţie. Am aflat the hard way că orice faci, oricare este activitatea, trebuie muncit cu perseverenţă, cu determinare”