O călătorie prin lumea fascinantă a vinului românesc

Începând din această toamnă, RO-Wine | The International Wine Festival of Romania organizează o ediție de toamnă, dedicată în primul rând vinurilor noi, fie vinuri albe din recolta 2019, fie vinuri roșii din 2018, ajunse în pragul lansării comerciale. Astfel, pe 28 și 29 septembrie, la Timpuri Noi Square, Splaiul Unirii 165, la Biutiful Downtown / Carnivale Food Market, București și pe 26-27 octombrie, la Chios Social Lounge, în Cluj, RO-Wine își va aștepta vizitatorii cu o selecție de vinuri premium și superpremium care își propune să implementeze și în România conceptul de „en primeur” – vinuri care nu și-au atins încă nivelul de maturitate necesar comercializării, dar care anunță, prin calitățile intrinseci, cum va arăta oferta de vin a anului viitor.

„Întâlnirea dintre gastronomie și oenologie nu trebuie să se mai lase așteptată, iar noi suntem aici pentru a o facilita”, spune Liviu Popescu, co-owner al Fratelli Group și co-organizator RO-Wine | The International Wine Festival of Romania.

Așa că m-am întrebat dacă această întâlnire poate deveni un ”love story” pe viață. Răspunsul lui Liviu Popescu a fost clar și la obiect: “Chiar că pe viață! Asocierea vin-mâncare înseamnă, de fapt, plăcerea savurării vinului, accentuată de mâncarea potrivită. Există vinuri și mâncăruri care pur și simplu te fac fericit. Deci da, un love story pe viață”.

Festivalul RO-Wine din această toamnă va fi o premieră în România: „Faptul că avem o selecție de vinuri en primeur ne ajută să vedem cum se va prezenta oferta de vinuri pentru la anul, este foarte util pentru consumatori, dar mai ales pentru HoReCa și oamenii implicați în business-uri cu vinuri. Mi se pare un pas înainte, atât pentru noi, cât și pentru pentru industria vinului de la noi”.

Avem vinuri excelente și producători buni. De ce nu suntem recunoscuți la nivel internațional?

Am vrut să aflăm ce îi lipsește în acest moment României pentru a fi mai vizibilă în afară pe zona promovării vinurilor. Ce au străinii și noi nu avem?

Liviu Popescu consideră că ne lipsește o viziune pe termen lung și un brand puternic de țară viticolă: “Cum au făcut cei din Republica Moldova, că sunt cei mai la îndemână ca exemplu și cu ei avem o istorie comună și asemănări. Dacă mergem la festivaluri mari de vin din lumea aceasta, brandul Republicii Moldova se vede de la distanță. De la noi, se duc producători individuali, cei care au putere financiară mare și 1-2 asociații de producători”.

Drept consecință, e greu pentru un distribuitor străin să înțeleagă ce se întâmplă cu vinurile românești.

Dar există și partea plină a paharului: avem specialiști care sunt prezenți ca jurați în concursurile internaționale de vinuri. Aceștia mai vorbesc despre vinurile românești, se mai organizează degustări și străinii devin curioși: “Pentru că avem vinuri frumoase, de calitate, producători buni care trebuie încurajați. Acest lucru încercăm să îl facem și noi prin festivalul Ro-Wine, să aducem împreună producători români și internaționali ca să vedem că există excelență în ambele cazuri”.

Rețeta ideală pentru o afacere de succes

Există posibilitatea ca lumea să aleagă vinul preferat din experiență și nu din inerție și da, Liviu Popescu e de acord că lumea, în general, ar putea face acest lucru. Dar ține să evidențieze că experiența vine însă după ce investești în a fi un consumator de vinuri cât de cât educat. Părerile sunt împărțite. Sunt voci care spun că vinul îți place sau nu-ți place. Este însă o băutură rafinată, cu mii de ani de istorie în spate și rezultatul unei munci incredibile. “Mi se pare o chestiune de respect să încercăm să învățăm să apreciem ce avem în pahare. Și de aici experiența nu doar de simplu băutor, ci de băutor rafinat”.

Liviu Popescu crede că ideile pot deveni afaceri de succes. Cu câteva condiții însă: “Una ar fi să investești timp în ele, atunci când trebuie. O alta ar fi să ai parteneri de încredere în jur, care să îți ofere feedback onest. Și o a treia este să ai o echipă cu care să știi că poți porni la drum”.

În plus, cunoscut fiind flerul antreprenorial al lui Liviu Popescu, nu puteam să nu îl provocăm să vorbească și despre acest lucru: “În antreprenoriat nu e ușor, de aceea trebuie să profiți la maximum de șanse, să le cuantifici potențialul și să fii rapid. Rapid în gânduri și în fapte. Să poți fi cu un pas înaintea altora. Eu țin cont foarte mult de feeling-ul personal, poate că sunt norocos să am acest fler în a simți potențialul unui business. Acesta, dacă vreți e un sfat pentru cei care vor să pornească pe drumul antreprenoriatului, să-și asculte instinctul și să dezvolte businessuri în primul rând pentru ei, în care ei cred. Să nu se gândească la o rețetă de succes pe care o iau și totul va funcționa ca pe roate. Primul bar al nostru așa a pornit, din dorința de a avea ceva al nostru, pentru familie și prieteni. Nu ne-am gândit atunci în ce se poate transforma acest loc foarte îndrăgit de noi și cât poate crește. Și iată acum ce înseamnă grupul Fratelli”.

A avut timp să se bucure de anii de liceu

Se poate spune că a avut spirit antreprenorial încă din liceu – a organizat evenimente, a impresariat trupe, a făcut distribuție și-a pregătit într-un anume fel drumul către industria HoReCa. Spunea cândva că primul eveniment organizat a fost Balul Bobocilor la Liceul ”Mihai Viteazul”, în 1994 și că a urmat apoi o perioada de vreo 3 ani în care a organizat balurile în peste 20 de facultăți. A fost în business de timpuriu și apare natural gândul dacă, ar fi să dăm timpul înapoi ar mai face așa ceva. Sau ar face, dar… cu ceva în plus?

“Aceea a fost perioada mea de ucenicie în antreprenoriat, dacă o pot numi așa. Am învățat și am <crescut> foarte mult profesional atunci, deși poate pe moment nu conștientizam. Eu făceam lucrurile din plăcere și continui să le fac și astăzi la fel”. Nu ar schimba nimic la acea perioadă, a fost plină de momente frumoase, neașteptate, de distracție, dar și de muncă, a avut timp să se bucure de anii de liceu, dar să și pună bazele pentru viitorul lui. Așa cum nu ar schimba nimic, așa nici nu ar face ceva în plus, dacă ar fi să dea timpul înapoi. A fost o perioadă minunată, de care mereu își aduce aminte cu drag”.

Dar ce mai face Casa de Ceai Regina Maria de la Bran – un proiect de care s-a ocupat la un moment dat? “La momentul actual nu mă mai ocup de acest proiect, așa că nu pot spera decât că merge bine și că oamenii care trec prin Bran se bucură în continuare de potențialul acestui local, cu o istorie impresionantă în spate. Ce pot spune e că timp de un an, în 2017, cât a fost proiectul LP Hospitality, al firmei mele de consultanță, mi-am dedicat 100% din timp pentru a mă asigura că totul e așa cum îmi doream eu. A fost un proiect de suflet, am muncit mult pentru el și mă bucur că am reușit să îl readucem la viață, să-l restaurăm și să recreăm spiritul de altădată a ceea ce a fost cândva Casa de ceai a Reginei Maria!”.

Un sfat care îi poate ajuta pe mulți

Cu siguranță există pentru Liviu Popescu “învățături” importante acumulate în timp. Și cu siguranță există una care poate fi de folos tuturor: „Dacă e să vorbim de zona antreprenorială e important să muncești atunci când alții se odihnesc. Sau, altfel spus, să te trezești înaintea altora. Asta am învățat pe parcursul anilor și mi s-a dovedit constant că așa este. Poate n-ar fi trebuit să dau acum din casă, dar cred că e un sfat care îi poate ajuta pe mulți”. Un alt sfat al lui este să nu crezi că poți vreodată să le faci pe toate de unul singur, oricât de mult ai vrea să ții toate lucrurile sub control. Echipa e un element cheie în orice afacere, am spus-o și-o voi repeta oricât. Iar relația dintre tine și angajați e și ea esențială. „Ce mai contează? Să nu crezi că tu ești expert în toate domeniile, pentru că este imposibil. Aveți încredere să apelați la specialiști atunci când este nevoie, fie că ne referim la consultanță de business sau de marketing”.

„Așa sunt construit”

Liviu Popescu crede cu tărie că într-o afacere trebuie să crezi. Să simți că te definește. În lumea vinului mai ales nu poți face o carieră dacă nu ești pasionat. „Iar vinul stârnește niște pasiuni puternice. Talentul contează în proporție de 50%, și se cuantifică în instinctul de care vorbeam mai înainte, la modul că trebuie să îți dai seama dacă o afacere va merge sau nu. Dar acesta este doar începutul, apoi urmează multă muncă pentru a susține acea idee bună, parteneri de încredere… Și, în permanență, trebuie să ai grijă să te înconjori cu oameni de calitate”.

Bunătatea și prietenia sunt aliați de nădejde într-un business. Cam așa spunea în cadrul unui interviu. Intervine veșnica dilemă dacă acest principiu se poate aplica și în carieră. „Sunt două principii pe care mă bazez, da. Așa sunt construit, îmi place enorm să interacționez cu oamenii din jur, să socializez, să cunosc păreri și idei interesante, să ajut atunci când pot, chiar dacă cei pentru care o fac nu-mi sunt, poate, foarte apropiați”. Crede că e important să fim deschiși, iar el nu se ferește să dea o mână de ajutor atunci când simte că o poate face. Așa că da, pentru el se aplică și în viața de zi cu zi, și în carieră.

Dacă viața ar fi un vin bun, care ar fi acela? Pe care l-ar alege pentru a-și defini viața? “O întrebare foarte bună. Uite acum în vine în memorie un Puligny Motrachet de la Louis Latour, un vin alb excepțional făcut exclusiv din Chardonnay în minunata Burgundie”.

Marinela V. Ardelean: “Vinul este viu. Cu cât e mai bun, cu atât evoluează mai frumos. La fel și-n viață”

RO-Wine este în primul rând un furnizor de experiențe și de cunoștințe, este un loc de întâlnire pentru cele mai bune vinuri disponibile sau care urmează a fi disponibile, după cum evidențiază Marinela V. Ardelean, critic de vinuri și co-organizator al Ro-Wine |The International Wine Festival of Romania. De fapt, de la Marinela V. Ardelean am aflat mai multe.

O lume întreagă de explorat

Se spune că cel mai bun vin este viața. Oare așa să fie? “Cred că tocmai această afirmație mă face să găsesc entuziasm în fiecare zi în ceea ce fac. Să ai pasiune nu este suficient. Cine iubește mult viața nu poate rămâne indiferent la unicitatea lumii vinului”, spune Marinela. “Complexitate, multe provocări, dar și multe sacrificii, multă muncă, oameni frumoși, teritorii fără frontiere, un limbaj universal – cel al gustului. Vinul este viu. Cu cât este mai bun, cu atât evoluează mai frumos. La fel și-n viață, poți îmbătrâni foarte frumos sau nu…”.

Să ai o carieră în acest domeniu poate fi și greu, dar pentru că îi place atât de mult ceea ce face, Marinela spune că este un „greu” pe care îl duce cu plăcere. Sunt mai multe lumi ale vinului aici și crede că și-a construit, puțin câte puțin, o lume în care se simte acasă. Și da, asta presupune multa muncă și planificare continuă pentru că totul evoluează foarte repede. E în mișcare tot timpul, călătorește, degustă vinuri, are întâlniri, citește mult, degustă iarăși și își stabilește prioritatile în funcție de ce se întâmplă în prezent – un festival de vinuri, o carte, o filmare, un concurs în care jurizeze și așa mai departe.

Experiență, împărtășire, cunoaștere

De fapt, Marinela e o optimistă incurabilă: crede mult în valoarea vinului românesc, în unicitatea terroir-ului României, în producători de excepție care urmăresc calitatea. Vede “un viitor foarte fain” pentru vinurile românești, “la care punem umărul cu toții acum, însă de adevăratele rezultate, cel mai probabil, se vor bucura copii noștri sau poate chiar nepoții”.

Povestea ei de ”iubire” cu vinul a început în Italia. Acolo unde a ajuns într-o vacanță și a rămas, alături de tatăl ei care lucra acolo, și unde a înțeles că vinul este altceva decât ce credea ea: ”Experiență, împărtășire, cunoaștere… Sunt cuvinte pe care marketing-ul le-a aplatizat, le-a golit de conținut. Dar vinul rămâne un produs al tradiției, și unul care poartă în sine amprentele anului, locului și omului care l-a făcut. Un vin bun transformă un minut într-o experiență de neuitat. O viață întreagă în care un anumit set de arome să îți aducă aminte de anumiți oameni, de o conversație, de un loc – deci de o experiență. Iar cunoașterea – nici nu intru în detalii, sunt biblioteci peste biblioteci dedicate vinului și nimeni nu a scris vreuna din acele cărți fără să fi avut ceva de spus”, spune Marinela.

Există o lecție importantă pe care a învățat-o atunci, alături de tatăl tău și pe care dorește să o transmită și altora. Și anume aceea că niciodată nu e prea târziu să afli ce iți dorești de la viață, dar că lucrurile nu sunt mere care atârnă peste gard! „Când vrei să guști cel mai bun măr, muncești, strângi bani pentru pământ, desțelenești, plantezi, îngrijești și aștepți și iar îngrijești, iar acela, primul măr, va fi cel mai bun măr mâncat vreodată”.

Suntem destul de scindați

Avem nevoie de un spirit al comunității în ceea ce privește această „industrie” a vinului. Marinela consideră însă că ideea de comunitate este foarte la modă la ora actuală însă, în realitate, suntem destul de scindați și “nu spun doar eu treaba aceasta – se observă ușor în rețelele de socializare. Lumea vinurilor din România începe să se coaguleze ușor, ușor, dar cred că încă suferim de neîncredere în ceea ce privește asocierea cu celălalt. Sigur că avem nevoie să fim o comunitate, să nu uităm că ceea ce încă lipsește este o viziune coerentă asupra unui brand de țară viticolă. Apropo de munca pe care o fac alături de partenerii mei, prin festivaluri de vinuri, publicare de cărți și albume despre vinurile românești – toate acestea sunt pentru a contribui la promovarea vinurilor românești și plasarea lor pe locul pe care îl merită în lume”.

Marinela este și autor de cărți pe zona de vinuri. După „50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene”, carte apărută în 2014, a demarat proiectul ”The Wine Book of Romania”, care include deja trei volume. Ce va urma? Dupa 3 volume ”The Wine Book of Romania”, a început deja documentarea pentru volumul al patrulea. Pentru realizarea acestui ghid are nevoie de minim 6 luni de zile pentru degustări, vizite și realizarea textelor. Momentan nu își permite să facă schimbări esențiale în structură și conținut. Va rămâne fidelă principiilor care au ghidat acest îndrumar până acum: profesionalism, calitate, obiectivitate.

Care sunt aspectele pieței vinurilor în acest moment, în contextul celor menționate mai sus? Dacă ne referim la piața vinurilor din România, Marinela e fermă și consideră că trebuie să spunem că suntem pe locul cinci la producție în Europa, însă cea mai mare parte din această cantitate se consumă în țară. Ceea ce înseamnă că exporturile sunt în continuare nesemnificative. Piața românească, chiar dacă foarte efervescentă – sunt multe crame mici care apar constant și care merită toată încurajarea posibilă, marile orașe beneficiază de festivaluri, degustări, concursuri – este încă puțin vizibilă pe marile piețe europene și mondiale. “Și aici este un imens loc de creștere, prefer să văd lucrurile care se pot face – și, har Domnului, avem foarte multă treabă – în loc să mă cramponez în statistici”.

Un vin efervescent ca viața ei

Are o profesie mai mult decât interesantă, iar întrebarea “Cum este percepută o asemenea profesie ca a ei în România și pe plan mondial?” intervine natural. Marinela e de părere că România este destul de aliniată lumii, din acest punct de vedere. “Avem femei-degustători, femei-oenolog, femei-viticultor, femei-jurat… Poate nu în aceeași proporție ca în Japonia sau Italia, dar și piața noastră este mult mai tânără… Să-i dăm timp să se exprime, zic”. Ca percepție publică, însă, este o altă poveste. Lumea percepe ușor partea ludică sau cea plăcută – călătorii, gustat vin, vorbit cu oameni. Dar munca din spatele fiecărei note de degustare este atât de mare încât puțini s-ar angaja realmente pe un asemenea drum.

Ce crede Marinela că îi lipsește în acest moment României pentru a fi mai vizibilă în afară pe zona aceasta, de promovare a vinurilor? „Mai mulți profesioniști în domeniul vinului și domenii conexe, care să își pună competențele împreună și să realizăm ceva mai mare decât fiecare dintre noi, mai mult decât profitul imediat. O viziune pe termen lung, dacă vreți. Un mod de lucru armonios al reprezentanților autorităților statului cu reprezentanții breslei, pe criterii sănătoase, pe baza nevoilor de dezvoltare ale pieței românești, un brand de țară, mai bine zis. Cred cu tărie că putem să recuperăm frumos cei mai bine de 50 de ani în care am fost scoși total de pe harta lumii viticole și timp în care marile țări viticole ale lumii și-au consolidat pozițiile de forță, pe care noi le putem ataca în prezent doar cu mari dificultăți”.

După un asemenea periplu, deloc ușor, prin provocări profesionale și personale, îi ofer Marinelei V. Ardelean un respiro, ca și cum aș fi invitat-o la…un pahar cu vin! Dar ce vin aș putea alege ca să îi facă plăcere? „Fără nicio îndoială viața mea este una efervescentă. Așadar, ar putea fi un spumant, nu neapărat Champagne, ci mai degrabă din soiuri autohtone. Un vin cu personalitate care a evoluat, cuminte, ani buni pe drojdii selecționate și servit nu foarte rece, ca să îi savurez toate aromele pe deplin. Un vin atât pentru cunoscători, cât și pentru cei ce știu să iubească viața”.