O conversaţie cu Mark Zuckerberg, în ploaie, la Harvard, i-a schimbat cursul carierei acestui multimilionar

Chris Huges a fost unul din cei patru cofondatori ai Facebook, care l-au ajutat pe Mark Zuckerberg să pună pe picioare reţeaua socială. El se ocupa de interfaţa pentru utilizatori a site-ului şi de promovarea reţelei sociale în mass-media.

Iar în noaptea cu pricina, el venea de la jobul plătit cu 10 dolari pe oră la o bibliotecă. Trebuia să muncească ca să se întreţină la facultate, căci părinţii lui aparţineau clasei de mijloc a SUA.

Ploua torenţial în momentul în care colegul său i-a propus să iasă în faţa căminului şi să vorbească despre viitorul său şi al afacerii. Trebuia să discute în privat, fără ca ceilalţi să îi audă.

Cei doi au făcut o plimbare prin împrejurimi, sub aceeaşi umbrelă. „I-am zis direct lui Mark că vreau să deţin 10% din companie”, rememorează Chris Huges, citat de Business Insider.

„El era stresat, eu eram stresat, căci nu era un scenariu ideal”, adaugă acesta. „Ştiam că cererea mea era cam ambiţioasă, dar nu era una nerealizabilă”, mai spune Chris Huges.

Replica lui Mark Zuckerberg a fost una la care se aştepta: „Nu cred că ai câştigat încă acest drept. Apreciez enorm ceea ce faci şi sunt conştient de faptul că munca ta e valoroasă pentru site şi ne poate ajuta să îl creştem, dar trebuie să ţin lucrurile sub control. Mai ales că sunt implicaţi şi alţi oameni”, îşi aminteşte Chris Huges că au fost vorbele lui Zuckerberg.

El a stat o vreme în tăcere, gândidu-se la faptul că e în joc viitorul său. Ploaia continua să cadă şi ei grăbeau pasul. Îşi dădea seama că rolul său la Facebook e unul secundar şi că nu prea avea aşi în mânecă. Dar îşi dorea foarte mult să se implice mai mult în dezvoltarea companiei.

Hughes i-a explicat lui Zuckerberg tot ce vrea să facă şi toate lucrurile la care se pricepe. Într-un final, a cedat şi a acceptat un compromis: i-a spus colegului său de cămin să îi ofere cât crede el că merită. Peste câteva zile a aflat că a primit 2% din acţiuni şi şi-a dat seama că a cedat prea repede, căci a primit un pachet mai mic decât ceilalţi confondatori.

Totuşi, s-a dovedit a fi în final un lucru bun pe termen lung, căci pachetul său de acţiuni la Facebook i-a adus 500 de milioane de dolari în 2012, când compania s-a listat la bursă.

În aceste condiţii, noaptea cu pricina a fost, pentru Hughes, cea mai proastă negociere din viaţa lui şi totodată cea mai de succes conversaţie pe care a avut-o vreodată.

Acum, la vârsta de 34 de ani, el priveşte înapoi la acea discuţie şi susţine că poate fi extrapolată la scara mai largă, căci reprezintă o cutumă a societăţii americane. „Se întâmplă tot timpul ca aceste şanse aparent mici să aibă ulterior un impact semnificativ, pentru că au un efect de bulgăre de zăpadă, din cauza sistemului în care învingătorul ia totul. Cine s-ar fi gândit că o conversaţie nocturnă, în ploaie, într-un campus universitar, va avea un astfel de impact?”, se întreabă retoric Hughes.

Tocmai de aceea în ultimii ani a devenit un susţinător al introducerii unui venit garantat pentru americanii prost plătiţi. El crede că este o măsură necesară pentru reducerea disparităţilor între cei mai bogaţi 1% oameni şi restul.