Povestea tinerei belgience care a ajuns campioana României la echitație
La doar patru ani s-a urcat prima dată pe un cal
Eva s-a urcat prima dată pe un cal la vârsta de doar patru ani, chiar în România – la Corbeanca. De atunci, tot ce își dorea micuța era să-și cumpere un cal. În 2005, drumurile tatălul ei, Benoit Pleska, au ajuns în SUA și automat și ea l-a însoțit. Acolo nu și-a mai urmat pasiunea atât de des. Ocazional, mergea la un club de agrement unde avea ocazia să practice echitația. După o perioadă destul de scurtă, s-a mutat în Ucraina, iar tatăl ei i-a promis că-i va îndeplini visul: acela de a-i cumpăra un cal.
„Atunci am găsit-o pe Groza, o iapă mică pe care am ținut-o la mine opt ani. Am început concursurile cu ea și am ajuns la probe de 1 metru și 20 de cm. Am și reușit să câștig, în Italia, câteva probe cu ea. Din păcate, era o iapă mică și a rămas în urmă când am început să fac probe mai mari”, povește Eva. Acela a fost și momentul în care tânăra a reușit să-și convingă tatăl să-i cumpere cai de probe mai mari. Au mers în Belgia în căutarea calului perfect pentru ea.
Au plecat cu idea să cumpere unul și s-au întors cu doi – Anita Rose și Balalaïka Clinton. „Pot spune că am găsit caii perfecți pentru mine, sunt foarte răbdători și au o săritură foarte bună (pozitia pe obstacol și forța calului n.r.). Cu ele fac acum probe de la 1 metru 25 cm, până la 1 metru 35 de cm. Eu aș vrea să ajung la probe și mai mari cu ele. Cei mai mari călăreți fac parcursuri de 1 metru și 60 cm (la Olimpiadă). Până acum la antrenament am sărit obstacole izolate până la 1 metru 60”, spune tânăra.
Un sport de performanță, care costă pe măsură
Este sau nu echitația un sport scump în România? Făcut ca agrement este un sport care se poate adresa unui larg public. „Dar călăria de performanță este un sport care genereaza costuri pe măsură. În afară de pensia (boxa calului, mâncare și îngrijire zilnică) pentru cal, mai trebuie cumpărate sculele și echipamentele, plătite costurile medicale și de potcovit. Chiar până și echipamentul călărețului e cu totul special și destul de scump”, mai spune Eva. Și asta nu e tot. Se adaugă costurile concursurilor: transportul calului, taxa de boxe și de concurs ajung ușor la câteva sute de euro pentru fiecare cal pentru un singur concurs în țara. Dacă vorbim de concursuri în străinatate, costurile cresc exponențial.
Un cal de competiție se găsește într-o gamă de preț mai mare decât un cal de agrement… Principalul criteriu pentru valoarea acestuia este înălțimea parcursurilor pe care calul poate să le facă, calitățile părinților și experiența lui. Caii de Olimpiade pot să ajungă la câtevă milioane de euro. „Bineînțeles, se poate cumpăra un cal pentru primele concursuri de 1 metru – 1 metru 10 centimetri între 5.000 și 15.000 de euro. Dar prețurile cresc foarte repede: un cal care face parcursuri de 1 metru și 30 centimetri poate să coste de la 30.000 de euro în sus…
Succes după succes
Tânăra, care a câștigat deja numeroase premii până acum, a obținut anul trecut Titlul de „Campioana României 2013 la Amazoane” (călăreți de sex feminin indiferent de vârstă). Titlul a fost obținut la Piatra-Neamț. „A fost cea mai grea competiție pentru că m-am luptat cu cele mai bune amazoane din România, două dintre ele profesioniste, cu experiență internațională, mult mai mari ca mine. În plus, cele două sunt instructor și proprietarele unor baze de călărie”, își amintește cu plăcere Eva. Asta spune mult despre potențialul pe care-l are tânăra și cu siguranță este un nume de care vom mai auzi în acest domeniu.
Eva a reușit să „pună mâna” și pe „Cupa Federației Române la Tineret”, competiție ce a avut loc la București și care a adunat la start tineri cu vârste între 18 și 21 de ani, în timp ce ea avea doar 14. Adăugăm și Cupa României la Juniori (15-18 ani) la Piatra-Neamț și locul 2 la Cupa Bucovinei la Rădăuți.
În căutarea sponsorilor…
Datorită rezultatelor și titlurilor dobândite până acum, Eva a ajuns la momentul în care speră că se vor găsi sponsori care să aibă această pasiune, să o placă și să o gireze. „Echitație este un sport care are totul pentru a-i atrăge pe sponsori: o activitate în aer liber cu calul, cea mai nobilă cucerire făcută de om. Toți oamenii celebri au călărit! E un sport care se adresează unui public larg. Am avut privilegiul de a avea câteva articole de presă, iar imaginea de care sunt cea mai mândră e cea unde port tricoul de campioană a României″, adaugă tânăra care speră să găsească sponsori care să-i asigure costurile legate de concursurile pentru campionat în România. „Într-adevăr, la momentul de față, cred că sponsorii ar putea să aprecieze performanțele mele și calitatea cailor mei și să decidă să susțină un atlet tânăr cu perspective″, mai spune Eva.
„România deja este țara mea de adopție, visez să devină și țara mea pe pașaport″
Tânăra însă are o dorință și mai mare. Să poată reprezenta România la nivel internațional. De exemplu, la Balcaniade sau la Campionatul European. Federația României ar vrea ca Eva să facă parte din lotul României, dar neavând cetățenia română, acest lucru este imposibil. „România deja este țara mea de adopție, visez să și devină țara mea pe pașaport″, spune cu emoție Eva.
Pe lângă faptul că este un sport scump, echitația presupune foarte multă muncă. „Încalec șase zile pe săptămână, petrec între trei și cinci ore la călărie zilnic în timpul săptămânii și între șase și șapte ore în week-end. Facem diferite tipuri de antrenament în fiecare zi: condiție fizică, dresaj și sărituri. În general, se muncește cam o oră cu fiecare cal, iar după antrenament, ca orice atlet de nivel înalt, calul trebuie să fie dușat, masat și îngrijit″, precizează tânăra.
Motocrosul, a doua pasiune
Pe lângă această grea pasiunea, Eva mai practică, alături de tatăl și fratele ei, motocrosul. Un sport și mai periculos. Îi place foarte mult, dar îl face la nivelul de agrement, pentru că e conșientă că nu poate practica două sporturi la nivel înalt. Rezultatele cer foarte mult timp sacrificat. „Îmi place doza de adrenalină provocată la fiecare accelerație și la fiecare săritură”, conchide Eva.