Profesorii români care predau altfel fizica şi chimia

Educaţia din România are nevoie de reparaţii capitale. Am auzit de atâtea ori această propoziţie, încât tind să cred că deja nu mai reacţionăm la ea. Nu ne mai mişcă. Nu ne mai produce emoţii puternice, poate doar resemnare. Dar chiar e cazul să generalizăm? Oare ne mai permitem să stăm cu mâinile în sân? Ei bine, nu.

Chiar dacă atunci când încerci să faci o schimbare în sistemul de învăţământ simţi că este ca şi când ai muta un munte, adevărul este că un astfel de proces necesită timp. Şi, decât să nu faci nimic, este mai bine să iei pietricică cu pietricică şi să le duci pe rând acolo unde trebuie să fie.

În virtutea celor de mai sus, am stat de vorbă cu două profesoare din România. Noi le-am spus profesoare altfel, chiar dacă termenul nu e 100% corect. Sunt altfel în sensul că au ales să îşi adapteze modul de predare vremurilor în care trăim, pe cât se poate. Sunt altfel pentru că au conştientizat nevoia de schimbare, dar şi faptul că schimbarea începe din interiorul fiecăreia. Sunt altfel pentru că nu s-au lăsat încorsetate de un sistem învechit şi au decis că ELEVUL este piesa centrală a puzzle-ului. Ambele fac parte din proiecte derulate de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale (CEAE), condus de Cristian Hatu, care ajută profesorii să predea altfel prin metoda investigaţiei.

MOMENTUL DE COTITURĂ: CÂND ÎȚI DAI SEAMA CĂ SCHIMBAREA ÎNCEPE DE LA TINE

Daniela Ţepeș predă fizica la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârșova şi are o experienţă în învăţământ de peste 30 de ani. Ne-a povestit că a avut un moment de cotitură în 2008, când şi-a dat seama că ceva nu este în regulă în modul în care îşi desfăşura activitatea la clasă.

„Eram un profesor clasic, care încerca să îşi facă meseria cât mai bine cu putinţă, preluând modelele care erau în momentul respectiv percepute ca fiind de succes. Eram cumva mulţumită de ceea ce făceam. Existau elevi cărora le dădeam media 5 fără să îmi bat capul să îi fac să ştie mai mult şi să-şi dorească mai mult. Puneam o etichetă – „atâta poate” – şi mă gândeam că este OK dacă până la urmă reuşeşte să ştie şi el ceva. Eram cotată ca fiind un profesor bun, care obţinea rezultate, prin asta înţelegând că elevii mei luau note mari la Bac şi aveam rezultate la etapele judeţene şi naţionale ale olimpiadelor. Cumva, aveam senzaţia că lipseşte ceva, dar nu mi-era foarte clar ce şi cum. Cam asta era situaţia.

Pe urmă, în 2008, am avut ocazia să intru într-un proiect, care se numea „Cartea Dunării albastre”, în cadrul căruia am derulat un opţional integrat, în care elevii învăţau lucrurile altfel decât se obişnuia în sistemul de învăţământ. Şi în momentul acela, recunosc că mulţi dintre elevii pe care eu îi etichetam ca fiind fără un potenţial real la disciplina pe care o predam eu m-au şocat, văzându-i cât de bine se descurcă”, povesteşte profesoara.

„Am realizat că e minunat să ai nişte elevi care au rezultate la olimpiade şi care obţin note de 9 şi 10 la Bac, dar cumva mi-am pus întrebarea ce se întâmplă cu ceilalţi, cărora nu le-am acordat suficientă atenţie ca să-i cresc. Pentru că aceasta e realitatea, sistemul nostru de învăţământ este elitist, e centrat pe obţinerea de performanţă în ideea olimpiadelor şi a notelor la Bac, sunt foarte puțini cei care gândesc performanța în ideea de a lua un copil care intră la un liceu tehnologic cu nota 2 la matematică şi să îl ajuți să se ridice la nota 5. Acum, asta mi se pare o performanţă mai mare decât să iei un copil care a intrat cu 10 şi să-l duci la olimpiadă”, susţine profesoara.

SCHIMBAREA ÎNCEPE CU TINE, DIN TINE!

Vazând că lucrurile se pot face şi altfel, Daniela Ţepeş a început să citească şi să încerce să schimbe nişte lucruri cumva pe cont propriu. A experimentat mult şi a încercat să îşi deschidă mintea, în sensul că nu le-a mai pus etichete elevilor. „Din momentul acela am observat că, deşi nu mai am suficient de mult timp pentru a creşte elevi pentru performanţă olimpică, e incomensurabil mai bogată satisfacţia pe care o am când îi văd pe copii bucurându-se la oră, când îi simt că interacţionează cu mine. Mi-am dat seama că dacă vreau să fac ceva pentru ei, atunci mai întâi trebuie să mă schimb eu”, remarcă profesoara.

UN ALT MOMENT DE „A-HA!”

Un alt moment de cotitură pentru Daniela Ţepeş a fost concursul de creativitate în fizică şi tehnologii „Ştefan Procopiu”, care încerca să promoveze un alt tip de concurs în rândul elevilor. Graţie acestei competiţii s-a creat o echipă de profesori care se întâlneau la etapa naţională şi discutau despre cum ar putea fi schimbate lucrurile. Apoi, când a apărut ideea proiectului derulat de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale, anume „Fizica Altfel”, lucrurile au venit firesc, pe nevoia sa de dezvoltare profesională. Acest proiect i-a venit mănuşă Danielei Ţepeş. „Am crescut odată cu proiectul, am fost printre cei care au pus suflet, am citit foarte mult, ocazie cu care mi-am dezvoltat şi engleza, fiindcă cele mai multe materiale erau în această limbă”.

CUM ARATĂ UN CURS DE FIZICĂ PREDAT ALTFEL

„Nu le dau nimic de-a gata copiilor, eu doar pun întrebări, le construiesc trepte prin care să ajungă la răspuns. Înainte, eram foarte concentrată pe a le da notiţe cât mai clare elevilor. Eu eram centrul universului, eu eram în posesia adevărului absolut şi încercam să sintetizez pentru ei lucrurile astfel încât să le fie clar și uşor să înveţe. După care am realizat că mulți dintre elevii de gimnaziu se concentrează mai mult pe luarea de notiţe decât pe ceea ce facem efectiv în oră, pe întrebările adresate. Am ajuns la concluzia că e cazul să le dau nişte outputuri la final de oră, astfel încât să le mut atenţia de la a nota în caiet spre a folosi timpul în care eu sunt la clasă cu ei, ca să discutăm, să îi ajut prin întrebări să descopere singuri lucruri. E drept, acesta este un proces de durată și unii ar putea spune că, procedând astfel, nu ramâne timp pentru parcurgerea integrală a programei școlare”, explică Daniela Ţepeş.

Ea crede că ceea ce trebuie să facă profesorii este, în principal, să-i înveţe pe elevi cum să înveţe singuri. Atunci când, în cadrul unei lecții, elevii fac investigaţie, teoretică sau experimentală, pe un subiect, dascălul trebuie să-şi facă timp să verifice ce au găsit și să creeze momente de reflecție personală a elevilor asupra propriului proces de învățare. Ea mai susţine că nu poţi să spui că faci educaţie de calitate dacă tu, ca profesor, ai învăţat o metodă de predare şi o foloseşti la nesfârşit. „Provocarea este să vii mereu cu ceva nou, de la experimente de grup la provocări individuale, de la lucru în perechi la lucru cu întreaga clasă, brainstorming şi tot aşa. Metodele sunt folosite atât când vine vorba de asimilare de noi conţinuturi, cât şi la evaluare; eu alternez metodele”, adaugă aceasta.

PUTEREA LUI „DE CE”?

Făcând parte din echipa-nucleu a proiectului „Fizica Altfel”, Daniela Ţepeş a fost şi printre cei care au lucrat la cursurile de formare pentru profesori. „Ceea ce am încercat să facem a fost să mutăm accentul de pe ce-uri şi cum-uri, pe de ce-uri. E important să interiorizezi motivele din spatele lucrurilor. Asta te ajută să-ţi deschizi mintea şi să te scuturi de ce ai învăţat la un moment dat. În lucrul cu elevii, nimeni nu îţi poate da reţete despre ceea ce duce la succes. E nevoie să empatizezi cu elevul şi să ştii destul de multe lucruri ca să poţi să interacţionezi cu el, să ştii să interpretezi gesturile şi cuvintele astfel încât să îl ajuţi să devină cea mai bună variantă a lui”, spune Daniela Ţepeş.

PROFESORUL ȘI LEADERSHIPUL SITUAȚIONAL

În relaţia profesor-elev, elevul trebuie să fie piesa centrală. Profesorul nu poate avea o viziune asupra viitorului elevului, iar elevul nu poate fi condus într-o direcţie împotriva voinţei lui. Ea crede că un profesor poate aplica la clasă leadership-ul situaţional, care presupune o interacțiune profesor-elev centrată pe nevoile emoționale și de învățare ale elevului.

„Un profesor poate fi un soi de lider, dar nu numai atât. Există o multitudine de roluri pe care profesorul şi le asumă, în diferitele momente de dezvoltare a elevului, în raport cu un obiectiv sau o sarcină. Trebuie să fie și mentorul, și prietenul, și profesorul, și coach-ul elevilor. Trecerea dintr-un rol în altul trebuie să fie naturală”, mai spune aceasta.

CHIMIA POATE FI MAGIE

Rodica Răcășanu predă chimia la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Moreni şi face parte din programul „Chimia Altfel”, derulat de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale. Am rugat-o să ne descrie modul în care vede ea sistemul actual de învăţământ.

„Diagnosticul pe care l-aş pune şcolii româneşti de astăzi este inadecvarea la realitățile curente. Schimbările care au loc în societate sunt rapide şi şcoala a rămas în urmă. Situația generală a învățământului e în regres pentru că nu știm să motivăm învăţarea. În contextul în care informaţiile sunt disponibile la câteva clickuri, elevii nu mai sunt interesați doar de acumularea unor cunoştințe prin memorare mecanică, ci vor să participe la ore care să le stimuleze gândirea critică, învăţarea prin cooperare, autonomia în învăţare, formarea unor abilități și deprinderi practice de aplicare a cunoașterii dobândite în viața de zi cu zi și, ulterior, în viața profesională. Pentru asta, profesorii trebuie să se schimbe, să se adapteze la cerințele copiilor, la stilul şi ritmul lor de învățare, la tinerețea lor. Acest lucru se poate realiza utilizând metodele inductive (învăţarea prin investigaţie şi modelare) în demersul didactic, crescând astfel interesul elevilor pentru studiul ştiinţelor”, spune profesoara.

Rodica Răcăşanu este profesoară de chimie de 30 de ani. Ea mărturiseşte că, la un moment dat, a intervenit rutina, iar în acel moment a ştiut că vrea să schimbe ceva. „Cu toate că am participat la multe cursuri de perfecţionare, am constatat că totul este pe hârtie, teoretic, puţin aplicabil, sau poate nimic nu mi se potrivea mie. Refugiul a venit in implicarea mea în proiecte diverse şi multe, în colaborarea cu câteva fundaţii. Am început să observ calitatea activităţilor acestora, seriozitatea şi profesionalismul celor implicaţi”, explică aceasta.

În aprilie 2017 a participat la cursul „Învăţarea ştiinţelor – abordări metodologice moderne”, pe scurt „Chimia Altfel”, curs realizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE). În sfârşit, a fost ceva care i se potrivea. „Mi-a schimbat modul de a lucra cu elevii, în beneficiul lor. Utilizez în demersul didactic metodele inductive, crescând nivelul de înțelegere și interesul elevilor mei pentru chimie. Ce încerc să schimb în predarea chimiei la liceu? Încurajez dezvoltarea gândirii critice, stimularea curiozităţii, dobândirea cunoștințelor prin cercetare proprie și în echipă, autonomie în învățare, formarea unor abilități practice și de aplicare a cunoașterii dobândite în viața de zi cu zi și, ulterior, în viața profesională. La începutul unităţii de învăţare se formulează întrebarea declanşatoare, la care se găsesc răspunsuri pe parcursul lecţiilor unei unităţi de învăţare. Elevii sunt implicați activ, sunt responsabilizați, activitarea lor este valorizată, învăţarea este de profunzime”, explică profesoara.

Ea consideră că un elev care practică învăţarea de profunzime, spre deosebire de unul care învaţă superficial, este motivat intrinsec şi capătă noi perspective asupra realităţii şi asupra sinelui.

„Schimbarea treptată a paradigmei tradiţionale, centrată pe predare/pe profesor, cu paradigma modernă, centrată pe învăţare/pe elev, generează schimbări şi în planul evaluării. Din acest punct de vedere, se constată tot mai clar o deplasare a interesului dinspre evaluarea pentru stabilirea nivelului învăţării sau a rezultatelor învăţării către evaluarea pentru îmbunătăţirea procesului învăţării”, spune Rodica Răcăşanu.

EDUCAȚIA CA LEADERSHIP

Primul lucru pe care elevul îl învață la ora de chimie este acela că greșeala poate fi o sursă de învățare. Când elevilor nu le mai este teamă de greșeli, devin extrem de activi și creativi, spune profesoara.

„Lucrând împreună, elevii învață să se asculte unii pe alții, să-și susțină punctele de vedere. Când găsesc împreună răspunsul corect, fiecare știe că a avut o contribuție. Să îţi tratezi elevii ca pe nişte oameni în formare e un mod de a le arăta că vrei să îi ajuţi să îşi găsească propriul drum în cunoaştere, Profesorul trebuie să găsească sarcini de învățare care să valorizeze fiecare elev. Elevii îmi dau permanent feedback. Elevii mei au înţeles că sunt partenerii mei, că profesorul lor de chimie este în echipa lor”, adaugă aceasta.

Dragi cititori, la final vă lăsăm cu o temă de gândire: voi cum veţi muta pietrele din educaţie, astfel încât să construim împreună o nouă bază, mai solidă şi mai modernă?

Daniela Ţepeș, profesoară de fizică, Liceul Teoretic „Ioan Cotovu”, Hârșova.

Rodica Răcășanu, profesoară de chimie, Colegiul Național, „I.L. Caragiale”, Moreni

Acest articol a fost preluat din Revista CARIERE, nr.250, septembrie 2018. Pentru detalii legate de abonare, click AICI.