Putem să-i schimbăm pe ceilalţi?

Când observăm că nu ne convine ceva, e natural să ne dorim să schimbăm acel lucru, potrivit unui articol apărut în Huffingtonpost. Dar e adevărat că putem să-i schimbăm pe cei de lângă noi? Specialiştii spun că noi îi putem ajuta să se schimbe, însă trebuie să participe şi ei la schimbare. Se pare că cel mai bine ar fi să înţelegem exact ce ne determină pe noi înşine să ne schimbăm un anumit obicei sau comportament, ca apoi să putem face sugestii „verificate”. De pildă, dacă recent am renunţat la fumat, e greu să ne abţinem să nu dăm câteva sfaturi celui care ar vrea şi el să se lase.

Oamenii sunt fiinţe sociale şi, se pare, suntem făcuţi să adoptăm ţelurile pe care şi le fixează ceilalţi. Suntem conectaţi între noi. Prin urmare, e firesc să ne dorim schimbarea. Când încercăm să-i determinăm pe ceilalţi să-şi schimbe comportamentul, în mod inconştient încercăm să-i determinăm să participe la ţelurile pe care le ţintim noi înşine. Oamenii sunt însă motivaţi şi de mediu. În mod obişnuit, ne apucăm de sarcinile uşoare şi încercăm cât putem să le evităm pe celelalte. Dacă vrem să schimbăm comportamentul unui om, trebuie să intervenim undeva pe traseu, trebuie să-l ajutăm să elimine tentaţiile şi să îl motivăm cu ceva care îl determină să meargă spre ce ne dorim. Schimbările comportamentale există, gândiţi-vă doar la programele care au încurajat folosirea bicicletelor în anumite oraşe. Mulţi au renunţat la maşini şi acum se duc la serviciu dând la pedale.

Însă, aşa cum spuneam, există un punct până unde putem merge în schimbarea altei persoane. Dacă celălalt nu încearcă, atunci nu puteţi schimba nimic. Desigur, poate că ar trebui să ne întrebăm dacă merită să încercăm să-i schimbăm pe ceilalţi şi dacă nu ar trebui să lăsăm lucrurile aşa cum sunt?

E complicat să răspundem şi probabil oricum diferă la fiecare caz în parte. Cert este că nu trebuie să încercăm aceste modificări comportamentale fără să fim deschişi cu oamenii de lângă noi. Trebuie să vorbim cu ei, să discutăm despre schimbare şi să încercăm să-i convingem că e mai bine aşa dacă vor şi ei să ajungem împreună acolo. Apoi, trebuie să le oferim spaţiu, să decidă singuri dacă vor să participe şi să nu forţam lucrurile. Şi, în acest timp, poate că ar trebui să ne analizăm propriul comportament, deoarece, de multe ori, vrem să rezolvăm problemele celorlalţi mai degrabă decât să ne rezolvăm propriile probleme.