CARE Café, locul unde poți schimba lumea

De aproape zece ani, Centrul pentru Acțiune și Responsabilitate în Educație (CARE) ține „lecții de zbor”. A venit ca o nevoie reală într-un liceu din Capitală care s-a evidențiat mereu prin crearea unui spațiu de gândire liberă: Colegiul Național Bilingv George Coșbuc. Fondat de profesoara de engleză Roxana Marin și de câțiva foști elevi ai Coșbucului, CARE a devenit o comunitate pentru care educația nu este un proces normativ sau competitiv, ci unul participativ, unde cuvintele-cheie sunt dezvoltarea personală și profesională. Cum? Prin activități extracurriculare: advocacy educațional, proiecte sociale și culturale desfășurate independent sau în parteneriat cu alte grupuri și organizații, cluburi de tineret (antidiscriminare, film, public speaking, libertate și egalitate de gen), mentorat și grupuri de sprijin.

De la începutul lui 2015, CARE a încetat să mai fie un grup informal și s-a înregistrat ca societate cooperativă la Registrul Comerțului. Totodată, a primit finanțare europeană și, din vara acestui an, a deschis restaurantul social CARE Café, pe strada Olari, la numărul 8.

De ce este atât de special CARE Café? La restaurant lucrează persoane din categorii defavorizate, iar profitul va fi direcționat, în principal, pentru proiectele sociale ale CARE și pentru nevoile restaurantului.

Oana Turcan, managerul structurii de economie socială, și Alexandru Rampelt, managerul restaurantului social, foști „Coșbuceni”, cred cu tărie că problemele pe care le are societatea sunt și problemele noastre, ale tuturor. Nu trăim într-o bulă și, orice am face, ne ating și pe noi. Sunt convinși că vor reuși să dezvolte afacerea socială și că, odată cu ea, vor contribui la transformarea societății din România într-una mai deschisă. Dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noștri. Au început cu adolescenții pentru că, așa cum spune Oana, „de la vârsta asta începe joaca”.

„Nu eram pe nicio listă”

Oana a terminat Facultatea de Asistență Socială din București, apoi masterul Grupuri de risc și servicii sociale de suport, după care a început să lucreze în cadrul ONG-ului Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT) ca asistent social. În 2014, ea și Roxana Marin au venit cu ideea înființării restaurantului social. S-au mobilizat și, cu ajutorul altor minți luminate, au scris cererea de finanțare pentru un proiect care include, pe lângă CARE Café, alte nouă structuri de economie socială. Beneficiarul principal al proiectului este Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI).

„Roxana se gândise la un restaurant social, eu voiam o brioșerie. Deja tatonam cu ALIAT să ne implicăm într-un proiect de economie socială. Până la urmă, am rămas la ideea de restaurant social. Și când îți dorești ceva cu adevărat, universul conspiră. Am scris proiectul cum ne-am priceput noi mai bine și, după lupte seculare, l-am depus. Dar a venit și momentul adevărului și nu eram pe nicio listă, nici pe cea de admiși, nici pe cea de respinși. Au fost două sesiuni – una în august și una în octombrie. La cea din august, nu eram pe nicio listă, iar la cea din octombrie, inițial, am fost respinși”, povestește Oana.
Cum este greu să-ți păstrezi optimismul într-o mare de confuzie, nimeni nu mai spera că visul de a deschide un restaurant social cu obiective mărețe chiar se va transforma în realitate. Așa că au început să-și facă alte planuri. Motiv pentru care, în ianuarie 2015, când au fost anunțați că proiectul a fost de fapt admis, nu s-a bucurat nimeni. Inițial. „Deja aveam alte planuri, restaurantul se suprapunea peste celelalte. Nu știam ce să facem și am avut de luat niște decizii foarte grele. Dar până la urmă ne-am adus aminte de ce voiam să pornim afacerea socială și ne-am reajustat planurile. Ne-am adus aminte că ne doream ca acest proiect să fie unul special, și nu ca celelalte proiecte finanțate prin POSDRU”, își amintește Oana.

CARE Café, deschis într-o casă de poveste

Alexandru a făcut Dreptul și a fost avocat timp de zece ani. S-a oprit, pentru că a ajuns la concluzia că ceea ce făcea nu-i mai aducea nicio satisfacție. S-a îndreptat către zona organizațiilor neguvernamentale și, împreună cu soția lui, a fondat Asociația „Expediție în cultură”. După ce proiectul a fost aprobat, Alexandru, pentru care deschiderea unui restaurant este un vis din copilărie, a preluat managementul CARE Café.
De restaurant îl mai leagă ceva: casa în care a fost deschis aparține familiei sale, iar una dintre încăperi a fost camera lui, timp de aproape zece ani. Casa a fost construită în anul 1893, iar în anii ’30 era cunoscută drept Casa Dr. Pavelescu, un faimos medic obstetrician al vremii, străbunicul lui Alexandru. Casa a scăpat de naționalizare, pentru că străbunicul Pavelescu a avut ideea salvatoare de a primi în chirie oameni de seamă ai statului și alte personalități marcante ale vremii. El și familia lui s-au mutat în două camere, iar restul au fost închiriate. Printre cei care au locuit în casa de la colțul străzii s-au numărat profesorul universitar Donat, istoric, și actrița Tatiana Iekel. Tot acolo a fost filmat începutul filmului Operațiunea Monstrul.

În anul 1983, ca să o scape de buldozerele ceaușiste, proprietarii au fost de acord ca o treime din clădire să fie demolată pentru a face loc bisericii Olari.

La început, nu știau unde anume vor deschide restaurantul. După ce căutările s-au dovedit a fi în zadar – pentru că nu știau de ce anume au nevoie –, au ajuns la concluzia că nu ar strica să încerce și casa de pe strada Olari. „Până la urmă, am fost convins să discut cu ai mei şi s-a nimerit să deschidem restaurantul în casă. Şi se potriveşte foarte bine. Mai mult, este destul de mare încât să găzduiască două dintre structurile de economie sociale din proiect: CARE Café şi Librăria şi Editura HECATE”, explică managerul restaurantului social.

Au început cu întârziere

Cum cooperativa funcționează ca orice societate comercială, au fost nevoiți să treacă prin toată birocrația care vine odată cu deschiderea unei firme. Apoi s-au ocupat de documentele necesare pentru închirierea casei. Când au rezolvat și acest aspect, au început „marea curățenie” într-o grădină despre care Oana spune că semăna foarte mult cu jungla amazoniană. Pentru că este vorba despre o casă veche, cu camere înalte, familia lui Alexandru nu a mai locuit în casă din anul 2010, din cauza facturilor foarte mari la încălzire – și nu numai.

Timp de o lună, Oana, Alexandru și angajații s-au ocupat de amenajare. Era primăvară, luna mai, perioada în care așteptau să intre în conturi și prima tranșă din fondurile europene. Dar banii au intrat abia la sfârșitul lui iulie, ceea ce le-a dat planurile peste cap: timp de două luni, nimeni nu și-a luat salariul. Oana mărturisește că cei care au salvat situația au fost angajații, prin cât de înțelegători au fost.

„Noi am primit o finanțare de 120.000 de euro din fonduri europene. Banii sunt pentru şapte luni de funcţionare, până în decembrie. După care trebuie să funcţionăm independent și să fim autosustenabili. Din păcate, am început să curăţăm şi să amenajăm pe banii noştri, pentru că prima tranșă a întârziat, și am început doar cu partea asta de cafenea, fără mâncare. Am reușit să deschidem bucătăria abia la începutul lui noiembrie”, explică Alexandru Rampelt. Finanțarea europeană nu acoperă toate investițiile necesare pentru restaurantul social, mai spune el, iar investiția totală va ajunge probabil undeva la peste 300.000 de euro.

Prima zi

CARE Café s-a deschis pe 3 iulie, pe seară, și a început să-și aștepte primii clienți – nu foarte mulți. Lansarea oficială, în schimb, a avut loc pe 10 iulie, când spațiul a fost neîncăpător pentru cei peste 250 de oameni prezenți. „În grădină avem 100 de locuri și nu au avut toți loc, a trebuit să scoatem navete goale. Am avut clienți și avem și acum, deja avem oameni care vin regulat pe la noi. Merge bine și chiar credem că o să funcționeze”, speră Alexandru.

În total, restaurantul are 11 angajați, dintre care șapte fac parte din categorii defavorizate: trei persoane de etnie romă, două persoane care au părăsit timpuriu școala, o persoană cu dizabilități și o femeie în situație de risc. Din totalul angajaților, opt sunt plătiți din bani europeni, iar trei din încasările restaurantului.

Pentru că este vorba despre un proiect finanțat prin POSDRU, managerul CARE Café subliniază că are și niște obligații: să păstreze posturile până în 2016 și să se asigure că restaurantul va fi deschis până în 2017.

Gata de oaspeți și în interior

Pentru că a venit frigul, CARE Café își așteaptă oaspeții și în interior, în două camere ale casei, și într-o încăpere care, cândva, a fost folosită pe post de grajd. Pentru cei nostalgici după frumoasa grădină a restaurantului social, Alexandru are o veste bună: va fi amenajat un cort în care vor așeza în jur de zece mese. Dar asta nu se va întâmpla mai devreme de sfârșitul lui noiembrie.

Lucrurile nu merg „ca unse”, dar merg, iar asta este cel mai important. În ciuda unui început deloc ușor, Oana și Alexandru visează cu ochii deschiși la succesul restaurantului social, de care depinde și funcționarea centrului. La începutul lui 2016, în funcție de profitul obținut, vor stabili ce proiecte pot derula în cadrul CARE și câți bani vor investi în restaurant. Pentru că, în continuare, au planuri mari: vor să își mărească numărul de angajați și să transforme CARE Café în acel loc „altfel” pe care cu toții îl căutăm și unde ne dorim să mergem.

Așadar, dacă vreți să schimbați lumea în care trăiți, puteți începe cu o cafea sau un mic dejun la CARE Café!