Judecătorul Cristi Danileț: Criza pandemică ne-a dat tuturor o lecție civică și juridică de mare impact

”Prieteni, haideți să ajutăm SPITALELE!”.

Așa a început, la mijlocul lunii martie, una dintre cele mai mari acțiuni umanitare din România, menite a proteja personalul medical în lupta cu COVID 19. Când a primit acest mesaj, nici nu știa ce e aceea „vizieră”. Câțiva amici din Cluj i-au spus însă că a luat naștere o inițiativă la nivel național, viziere.ro, care vrea să susțină producerea unor scuturi faciale pentru personalul medical și că se caută un ONG care să coordoneze această activitate în județele Cluj, Alba și Bihor.

Imediat ce a înțeles despre ce este vorba, a fost convins că poate să ajute, așa că nu a stat pe gânduri și a implicat ”VeDem Just”, asociația înființată acum cinci ani pentru a face educație juridică în școli, al cărei fondator este. Și, odată cu această implicare, la nivelul județului Cluj s-a dat startul unei misiuni nobile, ce a adunat în jurul ei sute de voluntari.

Au trecut vreo 6 săptămâni de atunci, timp în care acțiunea viziere.ro s-a extins în spitalele din toată țara, dar și spre alte instituții din linia întâi (inspectorate de poliție, de jandarmi, pentru situații de urgență, asistența socială etc). Iar cel care a reprezentat un important pilon de sprijin a fost, probabil că ați înțeles deja, judecătorul Tribunalului Cluj, Cristi Danileț, un cunoscut militant civic și pentru educaţia juridică a cetăţenilor, pentru independenţa şi responsabilitatea justiţiei.

În lunile de pandemie însă, publicul larg l-a cunoscut în special ca voluntar al organizației ”VeDem Just – Voci pentru Democrație și Justiție”.

”Atâta solidaritate nu a fost niciodată în România postdecembristă!”

”Am fost singur la început. Însă în doar 48 de ore am reușit să mă întâlnesc și să începem producția cu vreo 10 antreprenori din cele trei județe și să implic în distribuție alte 30 de persoane. Am luat legătura cu Prefectura Cluj și am aflat că necesarul minim la noi în județ ar fi de 11.500 de viziere pentru medici. Capacitatea de producție a noastră era doar de 1.500 de viziere pe zi. Dar era nevoie de mult plastic. Prin asociația VeDem Just am început să cumpărăm tot ce am găsit prin depozite, folosind banii din proiectul nostru pentru elevi. Mi-am dat seama că e nevoie de sume mari și de mult plastic. Așa că am apelat la public, iar oamenii au început să doneze. În scurt timp am reușit să acoperim necesarul din Cluj și să trimitem viziere și în alte județe. După numai o săptămână am rămas fără plastic, așa că am fost nevoiți să ne asumăm un lucru uriaș pentru o asociație așa mică: am comandat în străinătate un TIR de 24 tone, în valoare de 48.000 euro”, ne-a povestit judecătorul Cristi Danileț despre primele zile de la debutul stării de urgență.

Notorietatea lui și a organizației VeDem Just a contribuit la viralizarea mișcarii viziere.ro. Pe rețelele de socializare, cadre medicale din spitale din alte localități au cerut și ele sprijinul, așa se face că, în scurt timp, din Cluj au plecat viziere la Drobeta Turnu Severin, București, Petroșani, Vaslui, Bacău, Piatra-Neamț, Suceava. Apoi către organizație au început să vină mesaje de la elevi, în special membri ai cercurilor de robotică din licee, care s-au alăturat mișcării și au început să printeze suporți de viziere și să taie cu laserul sau cu foarfecele plastic pentru vizoare. Nici adulții nu au stat deoparte. De exemplu, ne-a povestit fondatorul VeDem Just, o doamnă la Cluj, în vârstă de 60 de ani, în fiecare săptămână, a făcut, din propriile ei resurse, câte 100 de viziere folosind plastic, foarfece, elastic și scai cumpărate de ea. Un actor clujean, care are un laser acasă, a tăiat plasticul în părți componente pentru viziere. Un șofer și-a pus duba la dispoziție pentru transportul plasticului de la Cluj la Sibiu, pentru mișcarea „Vă ajutăm din Sibiu”. O fabrică din Cluj a ajutat, la rându-i, dând voie voluntarilor să folosească angajații, benzile și ștanțele. Și ca ea multe firme din Cluj și nu numai, într-o mișcare comună și amplă, în care, cu timpul, au fost angrenate zeci de ONG-uri din întreaga țară.

Iar medicii au fost și sunt recunoscători, nu puține fiind cazurile în care cuvintele de mulțumire au fost însoțite de lacrimi de recunoștință. ”Trăiești un sentiment fantastic de împlinire. Când am realizat în câte județe se produc viziere, mi-am dat seama că atâta solidaritate nu a fost niciodată în România postdecembristă!”, ne-a spus emoționat Cristi Danileț.

”Nu am făcut armata, dar mă simt ca pe front”

Dar implicarea tinerilor din Cluj nu s-a oprit la viziere. VeDem Just a pus în mișcare inițiativa „Vă ajutăm din Cluj!”, după modelul celor de la Sibiu și București, alături de Civic Suport și Clujul Sustenabil.

Inițial, s-a dorit acordarea de ajutor vârstnicilor și persoanelor izolate, dar prin bunăvoința și generozitatea cetățenilor s-a amplificat și această acțiune. Voluntarii au primit o procedură foarte strictă de achiziționare de alimente și medicamente pentru a le livra beneficiarilor, astfel încât să înlăture riscul de contaminare. O companie de telefonie a pus la dispoziție un număr de telefon gratuit și permanent, un dealer de autoturisme a dat vehicule pentru transport, un retailer mare din Cluj a asigurat un preț special pentru alimente, oameni de bine au donat în contul special creat. Pentru distribuție s-a oferit chiar și un club de motocicliști.

Apoi au apărut și cazuri de persoane care nu își permiteau să cumpere, și așa s-a ajuns la un nou nivel de ajutorare, inițiativa ”Adoptă un bunic!”, ajutorul însemând achitarea sumelor necesare procurării de alimente pentru vârstnicii care nu îşi permit asta. La un moment dat un sponsor a oferit câteva sute de pachete, pe care voluntarii le-au împărțit, cele mai multe către bunici de prin satele uitate de lume din județ.

”Toată lumea e implicată. Nu mai știm de când nu am dormit o noapte întreagă, dar nici nu contează. Eu nu am făcut armata, dar mă simt ca pe front. Entuziasmul e însă molipsitor. Probabil că, atunci când lumea a văzut că un judecător se implică social, a părut ceva curios. Dar apoi au văzut că fac totul la fel de transparent: public acțiunile întreprinse, pun fotografii pe FB, țin la curent lumea răspunzând tuturor care îmi scriu, mulțumesc fiecăruia care se implică. Asta încurajează, molipseşte. Voluntarii care au venit alături de noi sunt din diverse medii, inclusiv din instituții de stat și au vârste diferite: cel mai tânăr are 18 ani, e un elev din Alba; cel mai vârstnic de care știu eu este doamna de 60 de ani, de care am vorbit mai sus, care are o afacere proprie și e din Cluj. Donatorii sunt din țară și din străinătate și fără ei nu am putea face nimic. De exemplu noi, la asociația VeDem Just, am epuizat de mult fondurile proprii, acum facem totul numai pe baza donațiilor. Iar transparența noastră și notorietatea asociației sunt o bună carte de vizită, garantul că nimeni nu umbla după profit în aceste zile”, a explicat judecătorul.

”Această criză ori scoate ce e mai rău din fiecare, ori ce e mai bun”

Oamenii sunt solidari în momentele crunte ale existenței lor: Revoluția din 1989, mișcarea pro Roșia Montană din 2013, cazul Colectiv din 2015 sau evenimentul din 10 august 2018 au dovedit asta. Acum e mult mai grav, spune categoric Cristi Danileț, oricine dintre noi poate fi autor sau victimă a îmbolnăvirii. Unii stau acasă, responsabili, și bine fac! Alții, ca el și colegii lui din VeDemJust, ajută. Fie de acasă, zbătându-se să adune donații online, fie mergând pe teren. ”Nu ne gândim la noi, ci la ceilalți. Așa am realizat că primele care trebuie protejate sunt cadrele medicale. Ne pasă de cei din linia întâi, îi susținem în munca lor fantastică, îi protejăm. Suntem oameni și ajutăm alți oameni. Nu știu din ce aluat sunt plămădiți voluntarii, însă e cert că această criză ori scoate ce e mai rău din fiecare, ori ce e mai bun”.

Voluntariatul în condiții normale vs voluntariat pe timp de criză

Înainte de pandemie, Cristi Danileț era implicat în educarea juridică a elevilor în școli sau la tribunale, precum și în explicarea legilor pe înțelesul adulților. Considera, recunoaște acum el, că însușirea culturii supremației legii este esențială pentru făurirea unei democrații autentice. Lucrurile mergeau oarecum încet, dar așezat: întâlniri cu elevii, interviuri în presă, comentarii pe FB. Acum însă e cu totul altceva, implicarea trebuie să fie rapidă, ajutorul să fie consistent, deciziile, luate imediat.

”Vă dau niște exemple: imediat după ce am anunțat proiectul <Vă ajutăm din Cluj> a trebuit să decidem care să fie asociațiile implicate, în ce cont să adunăm donațiile, cine dintre noi să țină legătura cu autoritățile, cine să scrie comunicatele, cine să facă instruirea cu voluntarii, cine să găsească companiile care oferă mâncare mai ieftină, cine să ia legătura cu farmaciile de unde putem lua rapid și uneori fără rețete medicamente, cine să obțină legitimații pentru voluntari, cum să facem să nu ne dublăm activitatea cu alte organizații, cine să modereze grupul special creat pe FB, când să avem conferințele de board online. Eu însumi am luat decizii foarte grele, de exemplu cum să prioritizez distribuţia de viziere. Da, voluntariatul de criză funcționează altfel: nu e așa încet și sigur ca cel obișnuit, ci totul se întâmplă rapid, epuizant uneori, și e necesară o anumită ierarhie decizională, ceea ce nu e întotdeauna comod. Dar, cu respect și înțelegere, se depășesc greutățile prezente atunci când se formează grupuri, unde entuziasmul este urmat de discuții și conflicte, apoi de dificultăți și satisfacții”.

”Nu fac nimic pentru laude sau mărire: pur și simplu așa simt că trebuie să fac”

Între o acțiune de voluntariat și o ședință la Tribunal, zilele trecute, judecătorul Cristi Danileț a reușit să stea de vorbă cu noi și pe altfel de subiecte. Cum decurge acum, în plină stare de urgență, ziua lui de lucru, cum a schimbat Covid 19 sistemul de justiție, dar și de ce a fost nevoie să fie restrânse drepturile și libertățile pe timp de pandemie, sunt doar câteva dintre întrebările la care, cu amabilitate, ne-a răspuns și pe care le prezentăm în interviul de mai jos.

Viața tuturor este dată peste cap. Cum decurge, astăzi, ziua dumneavoastră? Cât timp alocați misiunilor voluntare, cât celorlalte activități? Cum reușiți să păstrați echilibrul dintre viața personală, viața profesională și voluntariat?

Eu nu am întrerupt, ci doar am redus la minimum activitatea de judecată. O dată la două-trei zile sunt la Tribunal pentru a soluționa vreo cauză urgentă sau a motiva din hotărâri mai vechi. Apoi verific dacă cineva din Palatul de Justiție are nevoie de mănuși, măști, dezinfectanți – am cumpărat așa ceva de la farmaciile cu care am fost în contact în acest zile, pe baza donațiilor primite la asociația „VeDem Just” – iar colegii judecători, grefieri și personalul de servicii au fost primii deserviți. Apoi merg la centrele care au produs viziere să le încarc în mașină și să le distribui. Pe cele din județ, le duc eu sau o colegă grefier. Pe cele din alte județe le trimit prin curier membrilor VeDem Just de acolo; dacă nu avem, le trimit direct beneficiarilor. Seara am cel puțin un call cu organizațiile în care lucrez. Între timp, dau sute de mesaje pe facebook sau messenger. Răspund fiecăruia care îmi scrie. Urmăresc toate știrile până noaptea târziu pentru a afla ce se întâmplă în țară și, eventual, a comenta anumite decizii politice – de exemplu, am făcut un serial pe site-ul vedemjust.ro unde am „tradus” ordonanțele militare, să poată fi înțelese de omul fără cunoștinţe juridice. Recunosc, nu încerc să țin un echilibru între viața personală, cea profesională și cea civică: îi salut pe ai mei de la distanță, mă preocup ca financiar să aibă minimul necesar și cam atât. Între puțini și cei mulți, în perioada de criză, pentru mine contează cei mulți.

De unde/din ce/cum vă luați energia?

Am ceea ce dau – așa că mă simt împlinit făcând bine. Cred mult în puterea omului de a se ajuta și a ajuta pe alții. Asta e filosofia mea de viață de ani de zile și merge, vă spun sincer. Nu fac nimic din ce am descris mai sus pentru laude sau mărire: pur și simplu așa simt că trebuie să fac. Dorm puțin, sunt vegetarian de două decenii și gândesc pozitiv – cred că de aici energia.

Cât de mult v-a schimbat viața profesională criza Covid 19? Cum a schimbat sistemul de justiție?

Totul este schimbat. Activitatea ordinară e aproape suspendată, judecăm doar urgențe. Sunt mulți oameni nemulțumiți că procesele lor sunt blocate. A crescut infracționalitatea domestică. Când merg la Tribunal, folosim tehnologia digitală și asta e ceva pozitiv. Au fost colegi care au strâns bani pentru donații în diverse acțiuni civice. Inclusiv VeDem Just a primit donații de la judecători din Cluj, Craiova sau Moreni.

Se poate face justiție online? Ce avantaje/dezavantaje sunt?

Visul meu este să prind primele procese transmise online. Am propus asta în 2015 în România, dar aproape că am fost luat în râs de niște judecători de genul celor care credeau că acea gaură din unitatea centrală care se deschide când apeși pe un buton este pentru pus ceașca de cafea. Am văzut că funcționează transmiterea online la curțile supreme din UK, SUA și Australia. Oricum, noi deja înregistrăm audio ședințele de judecată de vreo 10 ani, deci avem un început de transparență. Acum e cazul să mergem un pas mai încolo: să facem transmisii online audio-video ale proceselor publice. Oamenii ar vedea că facem justiție, magistrații și avocații s-ar comporta ireproșabil în sala de judecată, toți ar avea de câștigat. Deocamdată facem videoconferințe cu deținuții din Penitenciar sau arestații de la Poliție. Avocatul e în sala noastră, procurorul la fel. Ei bine, ce ar fi dacă fiecare ar fi în alt loc? Am economisi timp și bani. Eu cred că ăsta e viitorul, până la urmă. Costuri minime și eficiență maximă.

Restricțiile impuse pentru evitarea răspândirii virusului pot fi considerate o restrângere a drepturilor omului. Sunt voci care contestă duritatea acestor măsuri.

Da, starea de urgență a adus o restrângere a exercițiului unor drepturi: oamenii nu mai au voie să desfășoare activități culturale, artistice, religioase sau sportive în spații închise, nu se pot aduna în grupuri mai mari de trei persoane pe stradă, nu au voie să se deplaseze decât în anumite condiţii la rude, la serviciu sau la magazin, persoanele peste 65 de ani au și mai multe limitări, deținuții nu mai au dreptul la pachete sau vizita intimă. Constituția permite această restrângere a drepturilor. E pentru prima dată în România postdecembristă și e greu pentru toată lumea. Juriștii încă nu au curaj să comenteze dacă e normal ca un ministru civil să dea ordine militare unor civili, dacă medicii au voie să demisioneze în plină criză, sau cum e posibil să se interzică comunicarea publică a unor date cu privire la numărul de bolnavi din spitale. Ca judecător, sunt obligat prin Constituție să apăr drepturile omului și tocmai de aceea sunt uimit de imensa tăcere așternută peste mii de magistrați și avocați. De ce? Nu știu. Eu personal am reacționat contra cu privire la declarația României de a se retrage de la respectarea CEDO în perioada stării de urgență. Au existat vreo patru reacții cu privire la acest aspect extrem de discutabil din perspectiva respectării drepturilor omului. Să sperăm că eu sunt cel care m-am înșelat și că, după încetarea pandemiei, vom reveni 100% la situația juridică dinainte de aceasta.

Am pornit din nou în pandemie cu mesajul din partea decidenților: ”Avem de toate”. Cât de păguboasă este această abordare?

Am văzut la TV știri despre pacienții și medicii afectați în Italia și Spania. Am văzut morții de pe culoarele spitalelor și gropile comune din aceste țări. Nici aceste state, deși sunt mult mai dezvoltate ca noi, nu au avut de toate. Numai că, în România, unii manageri ipocriți pot avea și astfel de declarații iresponsabile. Știm bine ce e în spitalele noastre: cadre medicale insuficiente, dotări necorespunzătoare, paturi insuficiente, bacterii peste tot, lipsa procedurilor – o știam de la Colectiv, dar nu ne-am învățat minte. Eu însumi am primit telefoane şi mesaje de la medici din spitale importante care mi-au spus „Salvați-ne!”, și am dus spirt, botoșei, măști, clor, viziere. Nu e treaba mea să judec acum incompetența sau poate chiar corupția din unele unități spitalicești. Dar ce am văzut m-a speriat și m-a scârbit: medici care s-au gândit doar la ei, nu și la asistente; asistente care s-au gândit doar la ele, nu și la infirmiere; manageri la care am dus viziere și le-au băgat în dulap. Au fost cazuri în care cadre medicale ce au scris disperate nevoile lor pe grupul „Vă ajutăm din Cluj!” au fost chemate de manageri să le atragă atenția că afectează imaginea spitalului și puse să șteargă mesajele. Am văzut achiziții de viziere la prețuri uriașe, de 10 ori sau chiar de 25 de ori mai scumpe decât prețul real, în condițiile în care noi ducem viziere în mod gratuit cui are nevoie doar la un simplu telefon. Cel mai mult m-au șocat cadrele medicale bolnave care au vorbit public de indiferența sau frica colegilor care trebuia să îi trateze. Așa ceva este inadmisibil și sper din suflet ca cei care nu și-au îndeplinit atribuțiile în aceste zile să răspundă aspru, cu funcția sau chiar cu libertatea, dacă se va dovedi că sunt vinovați de comiterea unor abateri disciplinare, respectiv infracțiuni.

Care e cea mai importantă lecție de învățat din criza Covid 19?

Statul nu este o entitate abstractă și atotputernică. Instituțiile statului sunt alcătuite din oameni și reguli. Nici ei, nici ele nu au fost concepute să facă față unei pandemii. De aceea, societatea civilă – ca formă de organizare socială interpusă între individ și stat – este importantă și ea s-a manifestat plenar în aceste zile. Solidaritatea e ceea ce am învățat cu toții: în fața unui dușman comun, mai mulți suntem mai puternici. Eu cred că de acum încolo vom fi mai atenți la reguli și la respectarea lor de către noi și ceilalți. Dacă vreți, aceste idei am încercat și noi, prin organizația VeDem Just, să le răspândim în orele noastre de educație juridică: (1) unde-i lege nu-i tocmeală; (2) legea e făcută ca să fie respectată chiar și când nu ne vede nimeni; (3) sunt protejat atât timp cât eu respect legea, dacă sunt şi vigilent ca ceilalți să o respecte. Criza pandemică ne-a dat tuturor o lecție civică-juridică de mare impact.

În perioada aceasta, în care viața este complet dată peste cap, de ce vă este cel mai dor?

De lecțiile de educație juridică pentru elevi. Foarte des mergeam prin școli sau primeam copiii la tribunale. Pentru această vară pregătisem chiar un curs special pentru profesorii care de la toamnă vor preda această materie ca disciplină opțională. Acum totul pare dat peste cap. Va trebui să ne adaptăm și de abia aștept să reluam planurile noastre. Probabil că în online vom continua ceea ce am început, deja.

Un mesaj pentru toți voluntarii care zilele acestea își pun sănătatea în pericol pentru a ajuta acolo unde este nevoie?

Voluntariatul arată partea umană din noi. Nimic nu poate fi mai onorabil ca ajutorarea aproapelui. Felicitări tuturor celor care vă dedicați celorlalți. Aveți grijă însă să vă protejați. Nu puteți ajuta pe alții dacă nu aveți grijă de voi. Până acum, eu am reușit asta. Sănătate să avem cu toții!