Povestea tinerei care a renunţat la un job sigur pentru voluntariat

Din fericire, mai sunt tineri care şi-au dat seama că „bogăţia“ adevărată este cultura. Unul dintre ei este şi Laura Theodorescu, o tânără în vârstă de doar 33 de ani, care a dat viaţă Asociaţiei Culturale Laureath, organizaţie non-guvernamentală care promovează participarea şi implicarea, în special a copiilor şi a tinerilor, în proiecte ce cuprind activităţi şi evenimente cu caracter cultural-educativ şi de angajare civică, ridicarea nivelului de cunoştinţe pe plan cultural, social şi uman al acestora.

„Nu poţi fugi la infinit de propria persoană''

Laura Theodorescu este absolventă a Facultăţii de Drept şi a urmat cursurile unui Master în Marketing şi Negocieri în Afaceri, dar a participat şi la numeroase cursuri, specializări şi training-uri în marketing şi vânzări. Cu toate acestea, „marea dragoste“ a ei este cultura. Din dorinţa de a-i face şi pe cei din jurul ei să fie interesaţi de această arie a pus bazele Asociaţiei Culturale Laureath. Intrând în domeniul ONG-urilor, în ultimul an şi-a completat studiile cu diferite training-uri şi cursuri din domeniul managementului de voluntari, al atragerii de fonduri şi cel al responsabilităţii sociale.

Banii nu ar trebui să fie motorul, direcţia şi destinaţia vieţii noastre, aşa cum poate au ajuns pentru mulţi dintre noi. De aceea, preşedinta ONG-ului şi-a promis că în tot ceea ce va face îşi va asculta chemarea interioară şi va urma drumul respectiv fără niciun fel de reţinere şi de teamă. „M-am convins, în timp, că nu te poţi amăgi şi nu poţi fugi la infinit de propria persoană şi că cel mai important lucru este să fii împăcat cu tine însuţi, restul sunt doar detalii. Învăţ încă să-i iau pe oameni aşa cum sunt, încerc să mă obişnuiesc cu ideea că perfecţiunea nu există, mă lupt pentru prietenii mei – frumosul şi binele – şi sper ca timpul să rămână alături de mine, să nu îl pierd undeva pe drumul vieţii ce va urma“, spune fondatoarea Asociaţiei Culturale Laureath. Motto-ul preferat al acesteia întăreşte ceea ce a spus despre modul în care vrea să-şi trăiască viaţa: „adevărata «măsură» a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin lipsa de «măsură», dorind «fără măsură», îndrăznind «fără măsură», iubind «fără măsură»- Octavian Paler, Convorbiri cu Octavian Paler.

Pasiunea, mai importantă decât slujba

Şi faptele ei ne arată că nimic din ceea ce spune nu rămâne la statutul de gândire.În urmă cu şase luni, Laura a decis să renunţe la jobul din cadrul Institutului Cultural Român (ICR), convinsă fiind că va reuşi ca până în toamnă să atragă oamenii şi resursele care să ajute asociaţia să se dezvolte, pentru a putea ca ea să ajute la rândul ei. „Până acum am găsit oamenii, care sunt extrem de importanţi. Resursele atrase au fost destinate strict derulării proiectelor, atât eu, cât şi colegii mei fiind încă la stadiul de voluntari“, spune cu o sinceritate debordantă Laura.

Parcursul profesional al tinerei este unul complet atipic, dar extrem de interesant: a urmat studiile juridice, convinsă fiind în acele momente că va putea ca după absolvirea lor să contribuie la bunul mers al societăţii, din postura de judecător sau de procuror. Nu s-a întâmplat acest lucru! Probleme personale au împiedicat-o să se pregătească suficient de mult pentru a putea intra în magistratură şi, ulterior, şi-a dat seama că totul a fost spre binele ei.

Astfel, după ce a trecut prin diverse job-uri, posturi doar de primă acomodare cu ipostaza de tânăr angajat român dispus la compromisuri pentru a-şi câştiga existenţa şi o minimă experienţă, a ajuns să lucrez în vânzări.

A ocupat un post de key account. Această experienţă în relaţia cu hypermarketurile a format-o şi a definit-o, constituind o primă perioadă de adevărată maturizare. Din păcate, nu şi-a găsit liniştea în acel domeniu. Şi-a dat demisia de două ori din această poziţie, fără să ştie ce va face mai departe, folosind acele momente de pauză pentru a descoperi ce se întâmplă cu ea, dar mai ales pentru a descoperi adevăratul ei drum. După aproape un an de frământări, a apărut oportunitatea de a se angaja la Institutul Cultural Român. „Era un nou început, un post în achiziţii publice, într-o instituţie culturală de prestigiu. Deja cu câteva luni înainte de angajare făcusem primii paşi pe drumul care avea să mă poarte spre destinaţia actuală – Asociaţia Culturală Laureath, paşi care constau în mobilizarea a diferite grupuri de prieteni şi cunoscuţi împreună cu care mergeam la diferite evenimente culturale, deci decizia angajării în acel mediu părea chiar bună.“, spune Laura. După doi ani în care a fost expert în achiziţii publice, a considerat că este timpul să facă pasul decisiv şi, într-un moment social economic extrem de delicat, fără niciun sprijin, a plecat de la ICR, de data aceasta şi pentru a pune în mişcare rotiţele „Laureath“.

Un vis împlinit

Asociaţia Culturală Laureath a luat naştere în august 2011. „Tocmai am împlinit un an de existenţă – un interval agitat, deloc uşor, plin de evenimente şi de întâmplări deosebite, de experienţe greu de povestit, cu mulţi oameni buni şi frumoşi în jur“, afirmă preşedinta ONG-ului, care recunoaşte că încă din copilărie a fost pasionată de literatură şi de evenimentele artistice. Îşi aminteşte cât de mult îi plăcea să învăţe poezii şi să le recite la şcoală sau să scrie poveşti cu care să participe la diferite concursuri sau olimpiade de limba română. „Ba mai mult, împreună cu ceilalţi copii din şcoală organizam în curtea instituţiei tot felul de spectacole de muzică, dans şi poezie, al căror mic coordonator şi prezentator eram chiar eu, de cele mai multe ori“, adaugă preşedinta Asociaţiei Culturale Laureath.

Copiii defavorizaţi, beneficiarii proiectelor

Viaţa, familia şi presiunea societăţii au purtat-o în alte direcţii, dar toate aceste pasiuni şi porniri au rămas undeva în aşteptare. Astfel, în perioada de aproape un an de dinaintea angajării la ICR, Laura a început să scrie şi să citească mai mult ca oricând. Tot atunci a început să mergă cu prietenii la mai multe spectacole, concerte, expoziţii şi alte evenimente similare, prieteni pe care ulterior a început să-i organizeze şi să-i „provoace“

la diferite întâlniri culturale. După un an de cunoscut şi de strâns informaţii, experienţă şi legat prietenii, activitate de care se ocupa în paralel cu serviciul de la ICR, a început să se gândească la a tranforma această „cruciadă“ în ceva mai serios, într-o asociaţie culturală. Nu toţi au încurajat-o, dar cei mai importanţi au fost alături de mine şi, astfel, s-a născut „Laureath“.

Asociaţia Culturală „Laureath“ promovează participarea şi implicarea, în special a copiilor şi a tinerilor, în proiecte ce cuprind activităţi şi evenimente cu caracter cultural-educativ şi de angajare civică, ridicarea nivelului de cunoştinţe pe plan cultural, social şi uman al acestora. Proiectele se adresează copiilor defavorizaţi, din centrele de plasament, dar şi celorlalţi tineri, urmărind ca prin acţiunile derulate să se creeze o punte de legătură între ei, un context de socializare şi de dezvoltare personală prin artă şi cultură.

„Re-creaţia de vară'', program de succes

„Laureath“ a debutat cu două programe în parteneriat cu Asociaţia Sfântul Stelian, beneficiarii fiind un grup de aproximativ douăzeci de copii din Centrul de tip familial „Speranţă pentru mâine“, din Greaca, judeţul Giurgiu. În cadrul acestor acţiuni, cei de la asociaţie i-au adus pe copii în Bucureşti, unde le-au facilitat participarea la spectacole de balet, teatru şi vizite la Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, Ateneul Român, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, Balonul Copiilor, scurte plimbări prin Cişmigiu şi Herăstrău.

În paralel, membrii Laureath au continuat să participe la noi evenimente, inclusiv acţiuni caritabile, alese în funcţie de misiunea asociaţiei. Cel mai mare proiect în care „Laureath“ a fost angrenat până acum este programul-pilot „Re-creaţia de vară“, iulie – august 2012, în cadrul căruia au desfăşurat, în parteneriat cu clasele I – VIII de la şcoala nr. 64 „Ferdinand I“ şi cu alte asociaţii, diferite ateliere: dans, pictură, teatru, decoruri de poveste şi gătit sănătos. Aceste acţiuni i-au avut ca principali beneficiari pe o parte din copiii defavorizaţi din sectorul 2 din Capitală, micuţi provenind din familii de romi, cu mulţi copii sau fără posibilităţi financiare, în multe din aceste familii neexistând suportul necesar unei dezvoltări echilibrate.

Articol preluat din Revista Cariere de septembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici