Ramona Jurubiță, KPMG: „Sustenabilitatea este ceea ce generează o selecție «naturală» a afacerilor – cele cu profil green vor deveni tot mai atractive”
Natura (mediul înconjurător) e casa noastră, de care din păcate mult prea des uităm, luați pe sus de vârtejul vieții. De aceea, ar trebui să-i acordăm o atenție sporită. Ramona Jurubiță, membru în juriul Galei Green Report – o voce care face auzită nevoia de acțiuni cu impact pe mediu și premiază cele mai performante proiecte de sustenabilitate – a stat de vorbă cu redactorii Revistei CARIERE despre schimbările climatice, despre criteriile de care ține cont în jurizarea proiectelor depuse, despre segmentele de business care implementează cele mai multe proiecte de responsabilitate socială, dar și despre proiectele de care avem nevoie pentru un impact mai mare asupra mediului.
Vorbim din ce în ce mai des despre schimbările climatice. Cât de importantă este sustenabilitatea în business?
Unii cred că este un mit care prinde într-o lume capitalistă menită să consume mult și să manifeste prudențial îngrijorări proporționale. O scuză, chiar, pentru a distribui mai mult, a produce mai mult, a risipi mai mult, dar în mod “pretins” legitim. Sustenabilitatea în business nu e doar o chestiune de eficientizare a resurselor, care transformă afacerile în întreprinderi eco-friendly, și nici un instrument care face magie între demitizarea și depolitizarea mediului de afaceri. Sustenabilitatea este un pilon real al investițiilor cu accent pe inovatie, profitabile pe termen lung, un pilon născut dintr-o motivație etică, dar capabil să facă tranziția la o economie circulară. Cred că niciodată până acum o atitudine morală a unui antreprenor în fața mediului nu a generat mai mult profit. Pe de altă parte, sustenabilitatea este ceea ce generează o selecție “naturală” a afacerilor: cele cu profil green vor deveni tot mai atractive, iar cele sceptice față de nevoia integrării într-o economie circulară vor deveni tot mai marginale.
Într-adevăr, în ultimii ani discuțiile legate de schimbările climatice s-au intensificat. Sustenabiliatea în general și schimbările climatice în particular, nu mai sunt de ceva vreme, teme abordate doar de mediul academic si organizațiile internaționale implicate în dezvoltarea durabilă, așa cum sunt Organizația Națiunilor Unite sau Forumul Economic Mondial. Acestea au devenit teme importante pe agendele legiuitorilor (să avem în vedere Pactul Verde European), ale mediului de afaceri (UN Global Compact), în mass media și în discuțiile purtate de publicul larg.
Pentru a face față provocărilor pe termen mediu și lung, toți actorii din economie vor trebui să încorporeze elemente de sustenabilitate în modelul de afaceri. Asfel, vor intelege impactul potențial (direct și indirect) al Pactului Verde European asupra afacerii, și cum trebuie să se pregatească, care sunt resursele energetice pe care le pot accesa și la ce cost, cât de robust este lanțul de aprovizionare pentru a face față riscurilor ESG, care este resursa umană de care este nevoie și multe altele.
Pentru a răspunde tuturor acestor provocări, mediul de afaceri va trebui să fie agil, să se angajeze cât mai curând în inițiative de sustenabilitate și să formeze parteneriate strategice care să pună la lucru calitățile fiecărui partener în parte, beneficiind de sinergiile dintre diverși parteneri.
Sunteți membru în juriul Galei Green Report. Care sunt criteriile de care țineți cont în jurizarea proiectelor depuse?
Sunt câteva standarde cheie: capacitatea de a contribui la atingerea neutralității climatice până în 2050, capacitatea de a instrui entități terțe cu privire la rolul energiei regenerabile într-o societate tot mai poluată și afectată de criza energetică declanșată de tensiunile geopolitice actuale, capacitatea de a oferi o alternativă sustenabilă la proiecte energetice depășite. În ansamblu, contează beneficiile de mediu și sociale, dar ceea ce ne cucerește în evaluarea acestor proiecte este inovația propusă, măsurabilă și replicabilă pentru creșterea calității vieții. Ne interesează proiectele care au în vedere nu doar marile orașe, ci și orașele mici, acele creuzete industriale care produc mult, cu resurse și mentalități vechi, fără a fi acomodate la o agendă verde. Aceste premii sunt menite să răsplatească eforturile locale ale companiilor de toate dimensiunile și din toate sectoarele de activitate. Prin procesul de jurizare urmărim să aducem ‘în lumina reflectoarelor’ – putem spune asa pentru ca vorbim de o Gală – acele proiecte care demonstrează un impact real, măsurabil atât pentru organizație în sine, dar și dincolo de granițele acesteia: în lanțul de aprovizionare, pentru comunitate etc. Totodată, sunt mereu recunoscătoare să aflu despre proiecte inovatoare, despre companii care și-au depășit limitele prin proiectele implementate, al caror impact merge dincolo de zona de sustenabilitate de mediu pe care o vizăm cu aceste premii. Dar indiferent de preferințele personale, membrii juriului urmăresc un set de criterii clare având un sistem de notare consolidat, iar cei care intră în competiție, trebuie sa lupte pentru fiecare punct.
Gala Green Report este o voce care face auzită nevoia de acțiuni cu impact pe mediu și premiază cele mai performante proiecte de sustenabilitate. Vedeți o evoluție în ultimii ani în acest sens?
Cred că a crescut competitivitatea în domeniul investițiilor în afaceri sustenabile, iar biodiversitatea e mult mai relevantă pentru antreprenoriat. Pandemia a tras un semnal de alarmă: toți ne amintim șocul provocat de regenerarea naturii după două luni de lockdown, adică de pauză de la activitatea pronunțată industrial, cu risc de poluare și sfidare a limitelor biodiversității. Calitatea proiectelor a crescut și pentru că maturizarea mediului de afaceri a fost, în felul său, forțată de evenimentele pandemie și apoi război. Faptul că mediul de afaceri e reactivat față de vulnerabilitățile biodiversității e un semn de sănătate, însă vedem că evoluția proiectelor din Gala Green nu e încheiată, că e loc de mai bine, de vreme ce la unele categorii România încă nu reușește să ne dea un câștigător.
Aș spune ca da, exista o evolutie dar intotdeauna exista și loc de mai bine. Dacă ne uităm în trecut, de cele mai multe ori companiile au reacționat la diverși stimuli externi – legislație, presiunea consumatorilor, finanțatori etc. Proiectele de sustenabilitate au fost mai ales lansate de corporații, de organizații multinaționale. În ultima vreme însă, vedem din ce in ce mai multe afaceri antreprenoriale românești preocupate de tranziția la un model de afaceri sustenabil, care intră în parteneriate cu alți actori locali – universități sau autorități locale, care accesează finanțări verzi și își prezintă eforturile în mod transparent prin rapoartele de sustenabilitate. Proiectele sunt mai numeroase și diverse, calitatea crește pentru că și pretențiile sunt mai mari și sperăm ca în anii ce urmează, Gala Green Report să rămână o referință pentru răsplătirea acestor eforturi.
Care sunt segmentele de business care implementează cele mai multe proiecte de responsabilitate socială?
Nu putem afirma că doar anumite segmente de business implementeaza proiecte de responsabilitate socială. Desigur, sunt foarte vizibile proiectele companiilor ce au departamente de comunicare/marketing dezvoltate dar asta nu înseamnă că alte organizații nu își aduc aportul în astfel de proiecte. Cred ca acest lucru este vizibil în numărul mare de fundații și asociații care se bucură de sprijinul mediului de afaceri pentru cauze din cele mai diverse și ca membru al juriului Green Report, mă bucur întotdeauna să vad astfel de proiecte, apărute la nivel local pentru a rezolva probleme locale.
Care sunt proiectele de care avem nevoie pentru un impact mai mare asupra mediului?
Aș spune că orice pas înainte este dictat de educație, cercetare și experiență. Dacă ne uităm la indicatorii de dezvoltare durabilă raportați pentru România de către UN, educația (SDG numărul 4) este singura zonă în care România a regresat – astăzi are un scor negativ.
Proiectele pentru educarea unui comportament sustenabil rămân o prioritate. Cetățenii se educă, se formează, ba chiar “se produc”, în sensul mentalităților și valorilor lor, însă nu numai de către mediul pubic. Mediul privat are un rol egal în a trezi tinerilor apetitul pentru economia sustenabilă și circulară: o generație verde încă nu s-a format în România, dar cred că foarte curând, biodiversitatea va deveni tema noilor generații. Avem nevoie, în continuare, de modernizarea spațiilor verzi și de eficientizarea transportului în comun pentru a deveni mai prietenos cu mediul înconjurător. Suntem încă o țară în care dacă se poate ca toți membrii unei familii să aibă autoturismul personal, o facem fără să stăm pe gânduri: preferăm un trafic infernal unei flexibilități față de mijloacele de transport în comun, acolo unde bineînțeles sunt o alternativă. Avem nevoie, în continuare, de protejarea zonelor naturale, de proiecte de mobilitate urbană și eficiență energetică, de companii circulare sau de tehnologie performantă.
Toate acestea, nu pot exista fără un sistem educațional solid și fără să înțelegem că agenda verde nu e o modă, ci un stil de viață.